Down Town


O mica excursie pana la Detroit mi-a aratat ca diferentele locuiesc in acelasi spatiu si timp. Uratul si frumosul, bogatul si saracul, fericitul si nefericitul convietuiesc pe aceeasi strada, in acelasi oras.



La picioarele opulentelor cladiri respirau greoi, adusi de spate, incarcati de ganduri, oamenii. Asteptau... Unii autobuzul, altii sa traverseze si marea majoritate... o minune. Tristetea si frica se strecurau printre umbrele aruncate pe asfalt. Soarele sclipea in geamurile lustruite dand impresia de veselie.


Pozele sunt doar o mica reprezentare a ceea ce am vazut si simtit.











Say what you need to say

Take all of your wasted honor.
Every little past frustration.
Take all of your so called problems,
Better put 'em in quotations.

Say what you need to say

Walkin' like a one man army,
Fightin' with the shadows in your head.
Livin' up the same old moment
Knowin' you'd be better off instead

If you could only...Say what you need to say

Have no fear for givin' in.
Have no fear for giving over.

You better know that in the end
It's better to say too much, than never to say what you need to say again.

Even if your hands are shaking,
And your faith is broken.
Even as the eyes are closin',
Do it with a heart wide open.



Say what you need to say

Say what you need to, Say what you need to...

Say what you need to say.

Raman doar fotografiile



Am omis cu siguranta sa-ti zic ca urasca despartirile. Le urasc in special pe cele care par fara intoarcere, fara speranta de revedere. Momentele cand spui adio, imbratisarile si lacrimile care stau sa-ti cada pe obraji sunt dureroase. Incerci cu disperare sa te agati de fiecare clipa, realizand intr-un final ca uitarea este nemiloasa. Cate despartiri iti amintesti si cat de detaliat?



Nu stiu daca ti-am spus vreodata ca urasc fotografiile? Sentimentul este ridicol si infantil. Cumva, ceva ma indeamna sa le privesc. Odata si, inca odata, de nenumarate ori, pana imi dau seama ca sunt doar imagini moarte aruncate de timp. Zambete, priviri, gesturi adunate parca, sa-mi rada in fata pentru ca ele stapanesc eternitatea.


Despartirile si fotografiile. Incercam sa le pastram pe unele cu ajutorul celorlalte. Iluzii. Ce pot spune acele masti trunchiate despre cine este in spatele lor? Cat din acele imagini reprezinta adevarul si cat minciuna?


Pastram cu sfintenie imagini apuse. Amintiri, oameni, momente. Le clasificam, le impachetam cat mai frumos posibil si le aruncam intr-un sertar pe care-l deschidem rar, in timp, din ce in ce mai rar. La ocazii speciale prezentam trofeul trecutului. Praful cade greu in spatele mintilor noastre ingreunate de atatea amintiri.


Ce facem cand despartirile pline de sperante se transforma in adio? Raman doar fotografiile. Durerea imaginii lor este sfasietoare. Ceea ce pana atunci parea cliseu devine realitate. Sa pretuiesti si sa fii recunoscator pentru persoanele din viata ta sta scris cu litere de lumina pe pagina neagra a despartirilor fara ramas bun. O lectie pe care o rumegi greu si incerci cu disperare sa o inghiti. Pentru unii dintre noi este prea tarziu. Pentru altii poate insemna un nou inceput. Pentru cei plecati raman doar fotografiile.


Rezolvare

Multumesc celor care au transmis mai departe mesajul meu si celor care s-au gandit la cele 4 sufletele a caror soarta s-a decis astazi de dimineata. Sunt bine, au un nou stapan si o noua familie.

Povestiti-mi despre voi

M-am ascuns. M-am furisat tacuta departe de lume. Am fugit de privirile intrebatoare. Lumea doreste amanunte, detalii. Oamenii isi satisfac curiozitatea ascultand povesti. Prietenii asculta tacerea si simt povestea. M-am ascuns.


Oamenii se plictisesc repede de poveste. Odata aflat misterul pleaca mai departe in cautarea unei noi aventuri. Banalitatea coboara abrupt. Prietenii asculta aceeasi poveste de 100 de ori, de 1000 de ori, de cate ori doresti sa o spui. Stau langa tine pentru simplu motiv ca ai nevoie sa o spui si adeseori se regasesc in ea pentru ca faci parte din viata lor.

Oamenii judeca lacrima si zambetul in aceeasi masura. Interpretari, sabloane, pareri, concluzii bazate pe experienta proprie. Prietenii patrund dincolo de masti. Ei stiu ca in spatele unui zambet se poate ascunde durere, sau ca o lacrima acopera o bucurie. Dorinta lor de a fi prezenti acolo, pentru tine se intrepatrunde cu permisiunea ta de a-i lasa sa vada.

M-am ascuns. Masca dupa masca, zid dupa zid am ridicat in jurul meu incercand sa uit. Sunt intrebata ce fac. Incetati cu aceste intrebari care-mi amintesc ca ma prefac ca-mi este bine. Un joc absurd al amintirilor cu rare momente de uitare. Lasati-ma sa uit ca este doar o sceneta dintr-o piesa. Povestiti-mi despre voi.