CARTEA

Am citit acum cateva luni o carte care mi-a atins sufletul prin sinceritatea si simplitatea din spatele naratiunii. Cartea, scrisa de Mitch Albom a fost ecranizata si se numeste "Cei cinci oameni din rai".

Povestea unui batran care moare salvand o fetita dintr-un accident. Dupa moarte incepe o calatorie interesanta in cautarea unor raspunsuri. Intalnirea cu cele mai importante 5 persoane din viata lui se transforma in adevarate lectii de viata. Cartea este centrata pe faptul ca actiunile noastre influenteaza vietile altor oameni fara ca noi sa fim constienti de asta. Se refera la intreaga viata, de cand suntem copii pana la batranete.

Suntem legati unii de altii prin fire invizibile, si actiunile tale au repercursiuni in vietile celorlalti. Acest lucru ma determina sa fiu mai constienta de actele mele, de vorbele pe care le rostesc si de influenta mea asupra celorlalti.

Perceptia mea asupra cartii sigur este diferita de a ta. Parerea mea: cauta cartea si citeste-o!

Eye Paterns (NLP)

Pentru cei care nu stiu cum pot ochii sa tradeze. Pentru cei care stiu si vor sa vada cum se realizeaza acest lucru

INTUNERIC & LUMINA

"In fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz in intuneric, celalalt doarme in lumina." Kahlil Gibran

Uneori am impresia ca celalalt de langa mine nu procedeaza corect. Uneori am impresia ca eu am procedat corect. Timpul imi dovedeste in unele cazuri ca ma insel. De multe ori sunt asemeni omului care doarme in lumina si are impresia ca este treaz. Intunericul din mine ascunde adevarata imagine si nu ma lasa sa vad si din perspectiva celuilalt.

Neintelegerile care apar in relatia cu ceilalti se datoreaza acestor perceptii diferite asupra situatie. Realitatea mea este distincta de a ta pentru ca starile in care ne aflam sunt diferite.

Exista atatea teorii care explica si ne ofera solutii pentru diferite situatii. Le cunoastem si totusi, pusi in fata faptului reactionam la fel ca intotdeauna.

De ce?

GANDURILE TALE

Ceva timp in urma am aflat ca putem sa ne stapanim si sa ne reorientam gandurile. De atunci port un adevarat razboi cu mine si cu gandurile negative. Este destul de greu si prima tendinta este sa renunti.

Una dintre bataliile pe care le-am purtat a fost in legatura cu presupozitia ca atunci cand te mananca nasul, fie te superi, fie te bucuri. Aveam inradacinat acest gand adanc in subconstient, in special cand trebuia sa ma supar. A fost destul de greu sa transform fraza: "O sa se intample ceva rau." mai intai in: "Nu o sa se intample nimic rau" si in cele din urma, in: "O sa se intample ceva de bine."

Daca inainte "nasul" nu ma insela niciodata, acum pot spune ca nu-i mai dau atentie. Asta nu inseamna ca lupta s-a incheiat. Gandurile negative se formeaza in continuare, dar importanta minima pe care le-o acord si puterea de a le modifica in ceva pozitiv sunt arme in aceasta lupta.

Sa nu crezi ca in viata mea se intampla numai lucruri pozitive. In nici un caz, doar ca prin gandurile mele imi maresc sansele de a atrage intamplarile fericite si de a trece peste cele negative cu o mai mare usurinta.

In urma acestei introspectii am ajuns la concluzia ca sunt putine lucrurile care nu depind de tine. Si chiar si acelea iti sunt date pentru a le depasi si a te dezvolta. In functie de ceea ce gandesti poti sa-ti devii fie cel mai mare dusman, fie cel mai mare prieten. Puterea sau slabiciunea ta sunt gandurile tale.

CONTRATIMP

Intr-o poveste dintr-un vis
Tu mi-ai parut de neinvins
Eu m-am trezit din somnul meu
Tu ai cazut in unul greu.

Si anii te-au pierdut pe raft
In al tau somn nu m-ai uitat

Si acum la ceas de amintire
Te-aduc rapid, intr-o clipire.

PLOAIA

Cand ploua vad lumea cum se strange sub haina, desface umbrela sau se adaposteste in graba.

Cand ploua mie imi place sa ma plimb. Iubesc PLOAIA. Daca ma intrebi de ce, iti voi spune ca ploaia aduce cu ea cele mai frumoase amintiri din viata mea. Panza miscatoare de apa sterge prezentul si viitorul dezvelind pentru cateva clipe cararea spre trecut. Acele momente minunate se deruleaza pe ecranul ploii si fiecare picatura schiteaza conturul evenimentelor trecute. O poveste renascuta din dansul stropilor de apa.

Iubesc PLOAIA pentru singuratatea pe care mi-o ofera. Acele momente in care strada e pustie. Fiecare picatura ce loveste pamantul ma apropie mai mult de mine. O clipa de tacere si pace sufleteasca. Un joc copilaresc in care ma ascund de mine si ma pierd in ritmul ametitor al torentului cazut din cer.

Data viitoare cand ploua priveste pe fereastra si cauta-ma prin ceata de picaturi. Ma vei gasi zambind prin ploaie.

OAMENII...(3)

De ce OAMENII...(3)? Pentru ca oamenii sunt cei care-mi propun subiectele si este interesant cum fiecare intamplare imi ofera o noua perspectiva asupra relatiilor dintre oameni.

Astazi intrebarea: Cat de greu este sa lucrezi cu oamenii? Ma refer la colegi, sefi sau subalterni.

Exista diferite experiente si o singura concluzie, din cate stiu eu unanima: nu este usor lucrul cu oamenii.

Am aceeasi parere cu precizarea ca este frumos, interesant si incitant. Cineva care a avut experiente mai putin fericite in colaborarea cu colegii o sa ma contrazica. Cele mai dese argumente pe care le aud sunt: oamenii sunt rai, ei te tradeaza, vrei sa lucrezi doar cu cei in care ai incredere. Ai auzit astfel de explicatii?

Sigur ca oamenii sunt rai. Sigur ca oamenii te tradeaza. Sigur ca nu poti avea incredere in toata lumea. Daca tu crezi ca aceasta abordare te va ajuta in relatiile viitoare continua in acelasi fel.

Experienta mea, in lucrul cu oamenii mi-a demonstrat ca nu poti sa-i impaci pe toti, ca fiecare gandeste in felul lui si te percepe in mod diferit. Poti lupta zile, luni si chiar ani ca sa castigi increderea cuiva si intr-o secunda sa o pierzi din diferite motive. Poti sa ai divergente cu cineva timp indelungat si o singura situatie sa va uneasca si sa descoperiti cate lucruri in comun aveti. Poti sa ai o pozitie care-ti confera o anumita superioritate fata de cei cu care lucrezi. In aceasta situatie cei mai multi dintre noi (nu ma exclud) uitam cum trebuie sa ne purtam. Ce ar putea sa-ti reaminteasca? O "cadere", o plangere a grupului sau o cearta puternica. Am cunoscut persoane pe care situatiile enumerate nu le-au facut sa se schimbe. Cand se intampla ceva rau tindem sa dam vina pe ceilalti si uitam ca si noi avem o parte din vina.

Da, este greu sa lucram cu oamenii, dar cel mai greu este sa lucrezi asupra ta.

AMINTIRE VIE

Iti mai aduci aminte de Craciun? NU?!

Eu mi-am amintit aseara cand am vazut un film la HBO. "Expresul polar" m-a facut sa realizez ca desi a trecut decembrie nu trebuie sa uitam sentimentul pe care-l lasa Craciunul in sufletul nostru. Aceea caldura si lumina care ne cuprinde viata. Bucuria si freamatul sarbatorilor. Acele ganduri de sfarsit de an si promisiunile pe care le facem la inceput de an.

Este greu sa pastram aceste lucruri in noi cand suntem cuprinsi de agitatia zilnica. Cum ar fi daca ar exista Craciunul in fiecare luna?

Am avea bradul impodobit totul anul. Am primi cadouri in fiecare luna. Ne-am intalni cu toata familia odata pe luna. Am visa si am rade mai mult. Ar mirosi a cozonaci si carnati, am avea mai multe libere si mai mult timp pentru noi si cei dragi. Ne-am gandi la binele celorlati mai des. Ne-am uita mai atent in sufletul nostru si am invata sa ne cunoastem. Daca mai ai ceva de adaugat poti sa o faci.

CRACIUNUL sa fie o amintire vie in sufletul nostru.

INTUITIA

Exista in mine o voce care-mi sopteste de multe ori ce este bine si ce este rau. O aud de multe ori cand o persoana ma minte, cand imi ascunde ceva sau poarta o masca falsa. Problema apare cand peste ea se suprapune vocea ratiunii care o contrazice. Actiunea este subordonata ratiunii. Regretele vin mai tarziu si intuitia spune: "Ti-am spus eu."
Cum poti sa alegi intre intuitie si ratiune?

Raspunsul pe care l-am primit a fost ca exercitiul si practica sunt cele mai importante. Un alt raspuns a fost ca citesc foarte bine limbajul nonverbal, nu neaparat ca este vorba de intuitie, pentru ca in scris nu-mi apare empatia (sensibilitatea la critica).

Nu am gasit inca explicatia, stiu doar ca vreau sa-mi dezvolta aceasta calitate si deocamdata lucrez cu intuitia mea sa o fac mai puternica. Daca vrei sa ma ajuti, incearca sa-mi inseli intuitia. Accepti provocarea mea?

ELIBERARE

Ce faci cand esti atat de suparat incat nu te mai intereseaza nimic? Cum iesi din starea aceasta care-ti intuneca mintile?

Cea mai folosita metoda este sa-mi spun ca totul trece si ca maine o sa vad lucrurile altfel (optimismul meu). Alta metoda este sa citesc o carte buna sau sa vad un film interesant.

Cand nu functioneaza nici una dintre cele numite mai inainte o folosesc pe cea de fata, adica vorbesc despre sentimentele mele. Ma eliberez de ele.

De ce sunt suparata? Pentru ca nu am reusit sa ma ridic la nivelul la care mi-am dorit. Scuze, pot sa gasesc, o multime. Invataminte?! Data viitoare imi voi asculta intuitia si voi face asa cum cred eu de cuviinta, chiar daca asta duce spre un rezultat gresit. Cel putin stiu ca am decis singura si voi suporta consecintele.

Privind randurile scrise mai sus, imi vad supararea aruncata printre cuvinte si ma simt impacata ca am inteles acest sentiment. Pentru mine este metoda cea mai potrivita de eliberare. Pentru tine care este?

PUTEREA LUI "A INCERCA"

Cuvintele sunt puternice.

Pentru a intelege aceasta putere m-am oprit asupra verbului "a incerca". Am ales un verb pentru ca presupune o actiune. In cazul de fata actiunea de a incerca.

In diferite contexte m-am intalnit cu acest verb, fie cand am vrut sa-mi exprim eu intentia, fie cand altii au vrut sa exprime o actiune. In astfel de situatii am inteles cat de puternic este acest cuvant. In ce consta aceasta putere? In distinctia pe care o face intre gand si actiunea propriu-zisa. Cand spui: "Incerc sa muncesc." Tu gandesti ca ar trebui sa muncesti si ceea ce transmiti este doar o intentie vaga. De fapt nu faci nimic si te pacalesti singur printr-o amanare a actiunii.

De multe ori acest cuvant este folosit cu scopul de a insela. De cate ori nu ai auzit pe altii spunand: "Incerc sa ajung la timp la munca." Traducere: "Nu voi ajunge la timp la munca."

Mai puternic este atunci cand il folosesti asupra ta. "Incerc...( sa slabesc, sa ma schimb, sa fac miscare). De cate ori l-ai spus in gand si apoi ai amanat actiunea respectiva din diferite motive? Ii recunosti puterea?

Cum poti sa-l folosesti in favoarea ta? Eliminandu-l atat din ceea ce spui, cat si din ceea ce gandesti. Transforma fraza "Incerc sa muncesc" in forma de prezent a verbului a munci.

"Acum muncesc".

"Maine ajung la timp la munca."

"De astazi incep sa slabesc."

Cand i-am descoperit puterea nociva asupra mea si metoda prin care sa evit folosirea lui s-a produs o mare transformare in mine. Gandurile mele devin actiuni si reusesc sa duc la capat ceea ce mi-am propus.

Daca nu ma crezi "incearca" si tu sa-l elimini.

ASTEPTARI

O vorba spune:" Astepta-te la mai putin si vei fi placut surprins."

Experienta mi-a aratat ca oamenii de la care am avut asteptari mai putin importante mi-au adus surprize placute. Ma refer la acele asteptari de comunicare, intelegere si prietenie. Persoane intalnite in drumul meu cu care nu credeam ca voi ajunge sa ma inteleg, au devenit apropiati sufletului meu. Cand am avut necazuri cei la care nu ma asteptam mi-au venit in ajutor. Bucuria din viata mea vine tot de la acestia. Amintirile cele mai frumoase le apartin tot lor.

Tot la fel de bine exista in viata mea si persoane de la care am asteptat foarte mult si dezamagirile au fost pe masura. Imaginea mea despre acele persoane nu corespundea cu realitatea.

Viata iti ofera doua fete ale realitatii, tu alegi pe care o retii. Tu esti singurul responsabil de setarea asteptarilor.

MULTUMESC

Mi-am promis intr-o zi ca voi gasi timp in viata mea pentru a le multumi celorlalti pentru tot ce-mi ofera. Acum este un astfel de moment. Te regasesti in cele de mai jos?

MULTUMESC! celor care mi-au zambit si au adus veselia in viata mea.

MULTUMESC! celor care au avut o vorba buna pentru mine si ma sprijina in ceea ce fac.

MULTUMESC! celor care m-au facut sa plang pentru ca astfel am invatat ce-i durerea si suferinta.

MULTUMESC! celor care intr-un fel sau altul mi-au deschis o usa spre cunoastere, a mea, a lor, a lumii.

MULTUMESC! celor care mi-au intins o mana de ajutor si au reusit sa-mi atinga inima prin gestul lor.

MULTUMESC! tuturor celor care ma cunosc si ma accepta in viata lor. Stiu ca uneori sunt imposibila.

NU CITITI!!!

M-am hotarat sa scriu cel mai "prost" post pe care l-ai citit vreodata. Subiectul:...? Gata am gasit!
Zilele trecute vorbind cu o prietena am adus in discutie blog-ul si ce parere are despre el. Mi-a spus ca s-a uitat putin prin el, dar ca nu se ragaseste aici pentru ca este prea multa poezie. Vrea lucruri mai pragmatice. Asa ca pentru a impaca pe toata lumea am decis ca natura subiectelor sa fie reala, iar formularea mai poetica si metaforica. De la discutia cu ea mi-am setat mintea pentru a cauta in jurul meu subiecte pragmatice. Asa ca iti povestesc ce am auzit si vazut astazi in tramvai.

Povestea se refera la cersetorul din tramvaiul 32. Motivul pentru care cerseste este ca a fost electrocutat si are o arsura urata pe trunchi. Poezia spusa pe tonul pe care cred ca-l cunosti deja era presarata cu tematici bisericesti. A terminat treaba inainte de a ajunge in statie si s-a asezat cuminte intr-un colt. Niste baieti au inceput sa-i puna fel de fel de intrebari. Cum s-a electrocutat? Cat castiga? Cat lucreaza? Minunea este ca le-a raspuns foarte calm si sigur pe el si era sincer, nu incerca sa se ascunda. Poveste: s-a electrocutat acum cativa ani, nu am auzit imprejurarea. De abia a intrat in "tura", castiga cam 200-250 RON pe zi si asta in zilele bune, adica sambata sau duminica. Cel mai putin a castigat 100 RON/zi. Primise un ajutor pentru operatie, bani pe care-i depusese la banca. Si era ruda cu nu stiu ce mare tigan de prin Ferentari.

Concluzia la care am ajuns eu: baiatul are scoala vietii si, desi zice ca este amarat castiga mai mult decat multi dintre cei care-i dau bani. Daca faci o socoteala 100 RON/zi in 20 de zile= raspunsul sa-l completezi tu ca pe mine m-a luat inima. Asta daca are zile proaste toata luna. Suntem mai usor de pacalit sambata si duminica decat in cursul saptamanii. De ce, nu-mi explic. Si incep sa ma intreb daca sa-mi schimb sau nu orientarea profesionala. Tu ce zici?

VERIFICARE

In seara aceasta am participat la Serile AS, unde Andy ne-a prezentat o metoda interesanta prin care poti opri un comportament repetitiv. Exemplul pe care am lucrat a fost contextul de a vorbi o limba straina. Tu ai convingerea ca nivelul tau de cunoastere a unei limbi straine este limitat si atunci exista o retinere de a vorbi. Cred ca ai intalnit situatii in care intelegeai foarte bine ce se discuta si tu nu puteai sa scoti un cuvant. Odata iesit din contextul respectiv iti veneau in minte toate cuvintele si toate raspunsurile posibile. Eu am aceasta capacitate noaptea, cand chiar pot sa compun poezii in engleza, desi nivelul meu de conversatie nu este extraordinar. Acest lucru ma face sa spun ca de fapt cuvintele sunt stocate undeva in subconstient si ies la nivel constient doar in conditii normale, relaxate. O metoda pe care am descoperit-o in seara aceasta este de a opri acel comportament pe care-l ai cand esti intr-o situatie stresanta. Adica, daca tot vorbesti prost incearca sa o faci cat mai prost posibil. Pare ciudat si este exact invers de ceea ce iti spun profesorii la scoala. Tocmai acest fapt ma determina sa o iau in serios.
Asa ca, acum verific aceasta metoda, aplicand-o la gasirea unor idei. Am un blocaj cand vreau sa gasesc idei bune in activitatea mea si de multe ori ajung in starea in care nu sunt multumita. Contextul actual este de a gasi subiecte despre care sa scriu pe blog. O idee care a iesit acum este sa impartasesc cu tine ceea ce-am invatat astazi. Daca este sau nu buna doar tu poti sa-mi spui.

ECHIPA

Zilele trecute vorbeam cu un fost coleg de munca despre echipa, despre faptul ca puterea consta in unitatea acestei echipe.

Pentru mine echipa este o impletire a calitatilor existente in acel grup pentru desfasurarea cat mai buna a activitatii intreprinse. Ce este important la o echipa? COMUNICAREA. Comunicarea la nivel profesional foarte buna, dar si la nivel personal. O alta valoare care trebuie sa apara la membrii unei echipe este acel interes pentru cel de langa tine, aceea ATENTIE la ceea ce face celalalt, cu scopul de a ajuta.

Un element de unitate este liderul echipei. Eu l-am numit "Alfa" (ca lupii). Experienta mea spune ca acest lider este o persoana superioara profesional, care ii sprijina si ii ajuta pe ceilalti membri intr-un mod subtil. Alfa este acceptat si ascultat de ceilalti fara a se impune cu forta. Cand apar probleme este cautat si i se cere parerea, cand este un lucru bine facut se include singur in echipa.

Exista si un membru in total dezacord cu ceilalti. "Omega" Exista intotdeauna ceva care nu merge cum trebuie si atunci apare Omega sa se planga. Isi alege coltul cel mai indepartat de unde poate sa studieze grupul si sa intervina cel mai tarziu in caz de ceva. Daca apare cineva nou in echipa incearca sa si-l faca prieten, pana cand persoana se convinge cu cine lucreaza. Nu se cearta cu nimeni si nu ajuta pe nimeni. Este in neutralitate.

O sa spui ca asta-i teoria. Te pot contrazice pentru ca am vazut astfel de echipe. Am vazut cum se alege Alfa si cum Omega este pus la colt, ignorat si discutat. Am vazut cum se poate distruge o echipa sub presiunea negativa a vorbelor. I-am vazut unindu-se cand un coleg a dat de greu. I-am vazut distrandu-se cot la cot.

Mi-e dor de ei, de momentele petrecute impreuna, de unitatea si puterea care o emana. Mi-e dor de ECHIPA.

AVENTURA DE DIMINEATA

Astazi, la fel ca ieri am fost uimita de aglomeratia care poate sa existe intre orele 7 si 8 in Bucuresti. Troilebuzele si tramvaiele sunt sufocate de oamenii care circula pe scari, cu fetele lipite de ferestre. Coborand din masina te simti de parca ai scapat dintr-o sauna. Vrei sa-ti desfaci un nasture si te apuca frigul.

Te refugiezi la metrou in speranta ca este lume mai putina. Te-ai inselat. A fost nevoie sa imping persoanele din fata mea pentru a reusi sa "incap" in vagon. Ma gandeam la toate studiile de limbaj nonverbal care indica distanta intima la 50 cm. O gluma buna de spus celor care calatoresc la ora aceea a diminetii. Acum am inteles la ce poate folosi uneori ziarul. Iti protejeaza intimitatea, cel putin pe cea spatiala.

"Norocul" meu este ca merg doar 2 statii in acel "tub" transportator. O problema mare a intervenit la coborare cand la scara rulanta s-a format o coada de oameni care inaintau cu pasi marunti spre eliberarea finala. Te simti un adevarat invingator cand reusesti sa pasesti pe scara si privesti cu mandrie in urma la ceilalti. Luptandu-te cu vantul care te intampina la gura metroului reusesti victorios sa vezi lumina soarelui. Da, rasarise. Patrundea printre crengile goale ale copacilor in speranta de a-mi smulge un zambet. A reusit. ZAMBEAM.

ZIARUL

Astazi am plecat spre locul de munca la ora 7.30. Nimic nou, o sa spui. Pentru mine este ceva foarte nou pentru ca de 4 ani programul meu incepea fie la 7 dimineata, fie 3 dupa amiaza. A fost foarte interesant astazi sa vad orasul la ora aceea. In troilebuz nu am avut relatii prea stranse cu atmosfera pentru ca m-am asezat pe un scaun si m-am infundat in gandurile mele. Era prima zi la un loc nou de munca.
Cand am intrat la metrou am dat de un val de oameni care iesea la Obor. De abia atunci am realizat si am fost atenta la cei din jur. Poate ii vezi si tu in fiecare dimineata. Fetele acelea lungi, suparate, incruntate. Nimeni nu se uita la nimeni si toata lumea este ocupata de sine. "Este luni, dom'le. Suntem suparati ca mergem la munca si ca avem o saptamana inainte."
In metrou aglomeratie, nervi, incruntaturi si vorbe aruncate printre dinti. Eterna lupta pentru scaun incepe de la aceasta ora. Pana la statia unde cobori recuperezi un pic din somn. Daca scoti o carte esti privit urat. "Ziarul unde este?" In sfarsit apare si omul cu ziarul. Se elibereaza un scaun. Se aseaza tacticos parca constient de importanta lui, desface larg pagina din mijloc si incepe sa citeasca. Se produce in acel moment un fenomen interesant. L-am denumit " intinderea la ziarul vecinului". Ocupantii scaunelor alaturate sunt cei mai privilegiati. Urmeaza cei care s-au nimerit in picioare in fata, putin cam dificil sa citesti invers, dar merge. La distanta pe scaunele din fata cei mai putin norocosi prind doar titlurile de pe prima pagina. La fiecare oprire se face schimb de personaje, dar curiozitatea este aceeasi. Cu regret se apropie si statia in care ziarul se inchide, este bagat cu grija in servieta si omul ridica ochii, parca trezit din somn. Metrou opreste in statie si servieta cu pretiosul ziar coboara, privita cu invidie si jind de cei ramasi pe scaune.
La statia urmatoare a urcat un alt ZIAR.

FREE HUGS

Intr-un oras greu incercat, Galati, un grup de liceeni a avut o initiativa de laudat. Au iesit pe strada cu pancarde pe care scria: " Free Hugs" si au luptat cu indiferenta si rautatea oamenilor.
Bravo!!!

Si ca sa vedeti ce amploare are aceasta actiune urmeaza link-ul:http://www.youtube.com/watch?v=vL7Jo_1Z3Y8

ENERGIE

Astazi m-am trezit cu o intrebare care nu-mi dadea pace. De ce se tem oamenii de moarte? Sau ca sa ma fac inteleasa de ce mie imi este atat de usor sa vorbesc despre ea?
Pentru mine este o etapa in aceasta mare calatorie numita VIATA. Am venit cu o misiune si de catva timp am descoperit si care este. Am venit sa-mi repar greselile si sa realizez ca intalnirea cu anumite persoane este menita sa fie. Cand va veni clipa plecarii inseamna ca misiunea mea in aceasta viata s-a incheiat. Atunci imi voi lua aripile si-mi voi relua zborul. Nu stiu daca exista raiul sau iadul. Cred ca exista un loc, spatiu de tranzitie, in care spiritele se odihnesc. Cred ca acest loc nu este departe de noi si ca totul este sub forma de energie.
TOTUL ESTE ENERGIE.

13

In timp ce scriam celalalt post ochii mi-au cazut pe calendar si am vazut ca astazi este 13. Mi-am zis: SUPER! Pentru mine 13 nu reprezinta un numar negativ. Nu am crezut niciodata ca 13 poarta ghinion. Parintii mei sunt nascuti intr-o zi de 13. Tata zice ca 13 ii poarta ghinion, iar mama are o parere contrara (de la ea am inteles ca nu intr-o cifra sta norocul sau ghinionul).
In numerologie, numarul 13 se reduce la numarul 4. Numarul 13 este o combinatie a numarului 1-dominat de Soare si a numarului 3-dominat de Jupiter. Doua planete puternice.
Nu vreau sa iti schimb parerea pe care o ai despre acest numar, ci doar sa te fac sa te realizezi ca perceptia ta (eventual trecutul) ii da valoare acestui numar si nu numarul in sine.
Daca tu crezi ca 13 poarta ghinion asa este, iar daca tu crezi ca poarta noroc este la fel de adevarat.

STRAIELE

"Intr-o dimineata, Frumusetea si Uratenia s-au intalnit pe tarmul marii. Si-au spus una alteia:"Hai sa ne scaldam in mare."
S-au dezbracat si au inotat in apele marii. Dupa putin timp, Uratenia a venit la mal, s-a imbracat cu hainele Frumusetii si a plecat.
Frumusetea a iesit din apa si nu si-a mai gasit straiele; ii era prea rusine sa ramana despuiata, asa ca s-a imbracat cu hainele Urateniei. Apoi Frumusetea a plecat.
Si pana in ziua de azi, barbatii si femeile o incurca pe una cu cealalta.
Cu toate acestea, sunt unii care vad fata Frumusetii si o recunosc in ciuda hainelor. Si mai sunt unii care cunosc fata Urateniei, iar straiele nu o ascund de ochii lor."

GIBRAN KAHLIL

Dedic aceasta povestioara tuturor celor care vad si recunosc.

FOCUL

Cat de important este sa stii incotro te indrepti, sa fi constient de ceea ce-ti doresti de la tine si ce vrei sa realizezi in viata?

Cand am crescut si am inceput sa ma raportez la cei din jurul meu am vazut ca spre deosebire de multi altii eu nu aveam un talent nativ. Priveam cu invidie la colegii mei care erau buni la desen, muzica, matematica, chimie. Consideram ca ei aveau o directie, venisera pe lume cu un scop. Este dificil sa traiesti cu intrebarea permanenta: "In ce consta valoarea mea?" Imi placeau foarte mult literatura, psihologia si filosofia. Ma fascina tot ce insemna omul, gandirea umana si felul in care vad ceilalti lumea.

Adevarata valoare, am descoperit mai tarziu, nu consta doar in talentul nativ, ci in valorificarea si dezvoltarea lui. De aceea consider ca este foarte important sa-ti cunosti menirea. Este important sa stii ce anume te atrage in asemenea masura incat ti-ai dedica intreg timpul tau.

In fiecare om exista o flacara care il mistuie. Unii oameni se lasa condusi de foc, iar altora le este frica de el. Cei din urma nu realizeaza ca tocmai ranile provocate sunt pretioase. Flacara valorii din tine are melodia ei proprie pe care inconstient o auzi atunci cand faci ceva care-ti place in ciuda tuturor obstacolelor. Chiar daca nu o descoperi ea nu se stinge, ci traieste acolo asteptand. Asteapta sa o vezi, asteapta sa-i auzi cantecul, asteapta sa te trezesti.

Tu ai descoperit focul care te mistuie?

CHIPURILE

Cand am lansat blog-ul un prieten a fost curios sa stie de ce am ales tocmai acest titlu. Atunci i-am dat o explicatie sumara care se apropia de adevar. In viata mea m-am lovit mereu de aparente si de ceea ce se ascunde in spatele lor. In relatiile mele am descoperit ca oamenii au diferite masti in diferite contexte. Ca si eu la randul meu schimb mastile in functie de situatie si context. Poate o sa ti se para ciudat, dar este normal sa folosim masti. Mastile ne ajuta sa ne adaptam, sa ne descurcam in diferite situatii. Masca este atitudinea pe care o ai in anumite contexte, este un sistem de aparare la mediu. Mastile mele de aparare cele mai des folosite sunt sarcasmul (dus la extrem, cateodata se transforma in acid), incapatanarea si neincrederea (te las sa ma cunosti pana la un anumit punct- sunt putine persoanele care ma cunosc bine).
Prin titlu vreau sa evidentiez faptul ca-mi doresc ca tu sa vezi dincolo de cuvinte, vreau sa ma vezi asa cum sunt si nu asa cum poate m-ai cunoscut in diferite ipostaze, vreau pe cat posibil sa nu folosesc mastile.
Un citat care mi-a placut foarte mult apartine lui Gibran Kahlil:
"Am vazut un chip cu o suta de fete si un alt chip ce avea doar o fata, si una cu ea era. Am vazut un chip batran, brazdat in cute ce nu spuneau nimica si-un chip lipsit de riduri pe care toate stateau scrise. Cunosc chipurile caci privesc prin tesatura panzei pe care chiar ei o tes, si vad realitatea ce se ascunde dincolo."

INTEGRARE

Integrarea in UE a dat nastere la diverse reactii si comentarii. In cautarile mele prin lumea electronica am gasit o pagina care m-a facut sa vad cu alti ochi Integrarea. Te las pe tine sa apreciezi:http://www.jurnale.ro/a_fost_o_data_-e4715-34123.html

OAMENII... (2)

Exista oameni in viata de care iti este greu sa te desparti. Sunt oameni buni, care pot sa realizeze foarte multe si nu stiu asta. Stau la mana altor oameni si se cred inferiori. Astepta pe cineva care sa le spuna ce sa faca si cum sa faca.
Ieri am trecut printr-o astfel de despartire. Am rememorat clipele petrecute impreuna si am realizat ca ei sunt cei care m-au invatat ce inseamna valoarea umana si ca fiecare om este pretios si unic. Chiar si cei care pareau dificili la inceput mi-au demonstrat ca doreau sa se faca auziti. Glasul nemultumirii ascunde vocea afirmarii ca om, ca fiinta capabila.
Oamenii tacuti sunt cei care asteapta, in general pe cineva care sa stie sa e asculte tacerea. Sa le vada sufletul, valoarea de dincolo de tacere. Oamenii comunicativi sunt cei care-ti cer sa treci dincolo de cuvinte pentru a-i descoperi. Prin orice fel ar comunica fiecare om doreste sa i se recunoasca valoarea. Doreste sa gaseasca printre ceilalti oameni pe cineva care sa-i aprecieze calitatile.
Ieri mi-am luat la revedere de la un grup de oameni care inca cauta. Cand am fost langa ei am vrut sa-i fac sa inteleaga ca nu au nevoie de altcineva. Calitatile lor exista chiar daca sunt apreciate sau nu. Ei trebuie doar sa-si cultive valoarea si ea va iesi la suprafata. Pentru mine relatia creata a reprezentat o adevarata lectie de viata. Stiu ca poate uneori am gresit, stiu ca poate uneori i-am suparat, stiu ca inainte de toate le vedeam unicitatea si valoarea nedescoperita.
Singurul meu regret este ca nu i-am facut sa realizeze ca ei detin puterea de a schimba lumea in care traiesc.

IERTAREA

Astazi mi-am luat la revedere de la colegele mele. Au lipsit cateva dintre cele pentru de care nu aveam sentimente tocmai placute. In anii de colaborare cu ele s-au adunat multe resentimente care acum la ceas de plecare ar fi iesit la suprafata.
In aceste momente ma gandesc la iertare, ma pun in pielea lor si incerc sa inteleg (a nu stiu cata oara) ce anume s-a intamplat. Cred ca mai inportant decat intelegerea situatiilor create este IERTAREA. Plec pe un drum nou, cu entuziasm si cu dorinta de reusita si nu vreau ca aceste sentimente sa umbreasca viitorul.
Pentru mine iertarea reprezinta pe de o parte constientizarea ca am si eu vina in tot ce s-a intamplat si pe de alta parte acel sentiment de impacare cu mine si cu imaginea pe care mi-am creat-o despre cealalta persoana. A fost o comunicare greoaie sau prost gestionata de ambele parti si de aceea s-a ajuns la o astfel de situatie. Comunicarea are 2 sensuri.
Am avut pentru aceste colege la inceput sentimente de prietenie, respect si apreciere. Au fost situatii in care vorbele lor m-au ranit si m-au facut sa-mi revizuiesc atitudinea fata de ele.
Acum ma iert pe mine pentru ca nu am stiut sa raspund corect in anumite contexte la ceea ce se intampla. Le iert pe ele pentru ca nu au avut atitudinea corespunzatoare.
Poate crezi ca sunt doar cuvinte, dar eu iti spun ca sunt impacata cu mine si stiu ca atunci cand le voi reintalni voi fi bucuroasa sa le vad. Aceasta liniste care a coborat peste tumultul gandurilor mele este atat de odihnitoare. Doar cel care a iertat cu adevarat stie despre ce vorbesc.

SCHIMBARE

In urma cu cateva luni am luat contact cu analiza grafologica si Ionut Ciurea m-a facut sa constientizez ca imaginea mea de sine era sub medie. Mi-a fost destul de dificil sa diger aceasta informatie, dar o calatorie in trecut, in ultimii 10 ani a scos la iveala si explicatia. La terminarea liceului imi pusesem obiective (atunci nu le numeam asa) care s-au dovedit foarte inalte. La vremea aceea nu ma cunosteam indeajuns, dar doream cu ardoare sa-i inteleg pe ceilalti. M-am lovit de un zid, nu ma lasau sa-i cunosc. A aparut primul semn de indoiala. A urmat un alt tel, terminarea facultatii, un alt rezultat nemultumitor. O alta intrebare? Oare sunt in stare? Asa am intrat in acest carusel, in care fiecare obiectiv neatins insemna o noua indoiala in privinta capacitatilor mele.
Doream sa schimb lumea, oamenii sa fie mai buni, dar nimeni nu-mi spusese ca trebuie sa incep cu mine. Spuneam ca iubesc oamenii, dar ei simteau ca nu ma iubesc pe mine. Aveam atatea intrebari legate de ceilalti si nici una pentru mine. Eu doream sa cunosc oamenii si oamenii se inchideau in fata mea. De ce oare?
Asa am inceput sa ma intorc spre mine si am realizat ca ceilalti sunt OK atat timp cat si eu sunt OK cu mine. Vocea mea interioara era puternica cand imi spunea ca merit tot ce mi se intampla in viata si nu se referea la lucrurile bune. Acele momente se numeau noroc. Cineva mi-a spus ca am noroc si de atunci credeam asta. Cand era ceva de bine aveam noroc, cand se intampla ceva rau ma parasise norocul.
Tresarirea din aceasta stare s-a produs cand am citit undeva intr-o carte despre un om care-si dorea sa schimbe lumea, nu a reusit asa ca a restrans cercul si a pornit sa schimbe atitudinea prietenilor, nu a fost lasat si s-a oprit asupra familiei cu acelasi rezultat insa. A ajuns la o varsta la care a descoperit ca singurul pe care poate sa-l schimbe era el si de acolo trebuia sa inceapa.
Am pornit pe drumul autocunoasterii si schimbarile au inceput sa apara. Astazi stiu ca daca doresc sa schimb pe cineva trebuie in primul rand sa-mi schimb atitudinea mea fata de aceea persoana. Vocea interioara si-a pierdut din putere. Imaginea de sine este la un nivel din ce in ce mai mare, cu precizarea ca nu vreau sa trec in extrema cealalta. Acum stiu ca merit si lucrurile bune si le primesc cu recunostinta. Si cel mai important a inceput sa-mi placa de mine.

ALEGEREA

La cumpana dintre ani a trebuit sa fac o alegere, pentru ca in viata mea a aparut o rascruce. Pe de o parte era un drum lin, batatorit, luminos, unde la fiecare pas as fi fost ajutata sau sprijinita de o multime de oameni. De fapt reprezenta continuarea a ceea ce fac acum doar ca schimbam atmosfera. Simt in privinta acestui drum ca la un moment dat , la un anumit punct s-ar fi sfarsit. Ce-mi ofera? Siguranta, liniste, aplicarea cunostintelor in masura in care as fi fost lasata sau cat anume s-ar fi potrivit cu contextul. Pe alocuri apar lucruri noi si abordarea mea ar fi fost noua.
In cealalta directie se deschide un drum in umbra. Pe masura ce pasesc pe el vad cate putin, nu-i zaresc sfarsitul, nu-i vad obstacolele. Ce-mi ofera? Dezvoltare peste masura a talentului nativ, noi cunostiinte, intalniri cu oameni noi, aventuri, posibilitatea de a alege.
Este dificil sa alegi intre ceea ce cunosti si ceea ce este nou. In ultimul an am facut foarte multe transformari in mine. De fapt aceasta rascruce reprezinta un test. Cat de puternice au fost schimbarile? Alegerile de pana acum m-au adus in situatia de a alege intre nou si vechi. Noul inseamna necunoscut, crestere pe o perioada indelungata, lupta cu mine, cu increderea pe care mi-o acord. Este ceata pe acest drum si nu disting cararea pe care-mi astern pasii. Cu fiecare clipa ceata se ridica, dar doar cat pot sa deslusesc unde sa asez piciorul.
Dupa o lupta intre nou si vechi am realizat ca noul este ceea ce-mi doresc si mi-am dorit de catva timp. Drumul in necunoscut este ceea ce ma face sa traiesc si-mi da posibilitatea sa aleg ceea ce vreau sa fac cu viata mea. Nu spun ca o sa fie usor. Daca voiam ceva usor alegeam drumul cel lin. O sa fie dificil pentru ca in primul rand o sa lucrez cu mine si la mine si apoi voi veni in contact cu oameni noi care nu ma cunosc si trebuie sa le castig increderea. O sa fie frumos, interesant, incitant, pe o perioada lunga, cu mari posibilitati de dezvoltare personala si profesionala.
Daca vreodata va intalniti cu aceeasi situatie luati aminte la cuvintele lui Osho: "Asculta-ti intotdeauna fiinta, aduna-ti curajul si mergi catre necunoscut. Ca sa te dezvolti pe masura destinului tau e nevoie de mult curaj, e nevoie de neinfricare. Oamenii care se tem mereu nu pot trece dincolo de ce este cunoscut."

2007

LA MULTI ANI!

Inceputul anului l-am petrecut alaturi de prieteni in Piata Mare a Sibiu-lui. Frigul de afara nu a reprezentat un impediment pentru multimea din piata. Daca noi am ajuns in piata la 11.30 altii erau acolo de la 10 sau chiar mai devreme. Concertul formatiei Phoenix a avut si el contributia la aglomeratia din piata. In aceea multime de oameni nu mai simteai frigul, dar nici nu te mai puteai misca. Pe margine se formasera adevarate rauri de oameni care se deplasau inspre Piata Mica unde se anuntasera artificiile din noaptea de Anul Nou. Nu stiu cati din cei prezenti erau oraseni, dar prin aer zburau din cand in cand cuvinte straine de limba romana.

Momentul dintre ani m-a gasit in Piata Mica privind la artificii si ciocnind un pahar (plastic) de sampanie cu prietenii mei. Aceleasi imagini le vedeam si la grupurile din jurul nostru. Copiii erau incantati de spectacol, mai ales cei urcati pe umerii parintilor sa vada mai bine. Din cand in cand se auzeau uralele multimii care se minuna de frumusetea de lumini de pe cer. Nu conta zgomotul infernal facut de lansatoare si nici faptul ca a fost o mica bataie cu sampanie. Toata lumea se simtea bine.

Intrarea in noul an a insemnat integrarea in UE si desemnarea Sibiu-lui Capitala Culturala a Europei, eveniment care a avut loc a doua seara, pe data de 01.07.2007. Dupa o asteptare de 2 ore (noroc ca nu mai era asa de frig) a inceput spectacolul anuntat. Urcarea pe scena a lui Basescu a fost intampinata de urale, dar din locul unde stateam eu strigatele oamenilor nu erau de bucurie. Discursul s-a dovedit plictisitor, dar a fost inveselit de comentariile celor din jurul meu. Spectacolul de foc, lumini si muzica a fost impresionant si a meritat asteptarea. Desi a inceput sa ploua torential nimeni nu s-a miscat din loc pana la final.

Concertul lui Chris Norman nu a reusit sa mentina acelasi interes si marea majoritate a oamenilor s-a dus la casele lor. Si eu am preferat acelasi lucru pentru ca frigul si ploaia isi cam faceau de cap.

Au fost doua zile memorabile petrecute alaturi de prieteni dragi si care au reprezentat un inceput de an foarte bun.