DEFINITIE

Intr-o zi mi-am pus o intrebare. Cine sunt? Pe cat de simpla intrebarea pe atat de greu este raspunsul. Sincer, nu am stiut sa raspund la aceasta intrebare. Care era raspunsul corect? Nu l-am gasit nici in ziua de astazi.
Primul impuls a fost sa-mi spun numele. Oare el ma defineste pe mine ca persoana? Daca era altul, definitia se schimba.

Un alt posibil raspuns ar fi fost sa-mi spun profesia. Si oare ea ma defineste ca persoana? Nu, nici ea nu spune cine sunt.

Si atunci cine sunt? Tu stii cine esti?

IMAGINATIE

Fiecare dintre noi traieste in propria dimensiune. Fiecare dintre noi si-a creat lumea propriei lui imaginatii. Ceea ce noi numim realitate este de fapt lumea asa cum o vedem noi. Adevarul despre lumea noastra este o reprezentare, un tablou facut de noi realitatii inconjuratoare.

Nu vorbesc despre cum ne dorim sa arate, ci despre cum o vedem. Lumea mea este ca o mare albastru-verzuie. Astazi este frumos si cald si dintr-o data se porneste o mare furtuna. Inot de multe ori impotriva curentului si uneori ma lasa dusa de curent, atunci cand merge in directia dorita de mine. Stiu de unde am plecat si stiu ce-mi doresc sa gasesc. Un singur lucru este stabil in lumea mea, schimbarea. In permanenta este ceva in miscare, apare ceva nou sau dispare ceva din viata mea. Este lumea asa cum o vad eu si cum mi-o doresc.

Lumea ta cum arata?

PROMOVARE

Adeseori m-am intrebat cat de importante sunt cuvintele de incurajare. Eu am crescut intr-un mediu in care aceste cuvinte erau tabu. Era umilitor pentru cel care le spunea si lipsa de modestie pentru cel care le primea.

Timpul mi-a demonstrat ca nu poti sa cresTi un om dandu-i durere. In natura, o planta nu poate supravietui fara apa si soare. Un animal nu poate trai fara hrana. Asa si omul nu poate trai fara hrana sufletului, o vorba buna.

Suntem invatati de mici sa vedem cei mai rau la cei din jurul nostru si sa nu bagam in seama ceea ce fac bine. Profesorii si parintii nostri nu realizeaza ca ne invata sa hranim energia negativa din fiecare si s-o ignoram pe cea pozitiva.

Am facut un test la mine la munca. Am ales o persoana din anturajul meu si mi-am propus sa-mi notez 3 lucruri pe care le face bine. Inca in primele momente am remarcat o groaza de actiuni incorecte. Le-am ignorat si am cautat mai departe sa o surprind facand un lucru bun. In cele din urma pe lista mea erau 3 lucruri bine facute. Pentru inceput am vrut sa-mi schimb modul in care gandeam asa ca am urmarit aceeasi persoana mai multe zile si am vazut un progres in felul in care vedeam actiunile ei.

Urmatoarea etapa a fost de incurajare a ceea ce facea bine. Erau momente in care ii dadeam stric o sarcina care implica in mare parte exact acele actiuni pe care le indeplinea foarte bine. Rezultatele pe care le-am obtinut? A inceput sa zambeasca mai des, o crestere a randamentului in munca si a entuziasmului. Experimentul a durat aproximativ o luna, dupa care persoana respectiva a fost promovata.

Intrebare: Oare ar mai fi fost promovata daca nu faceam acel experiment?

CINE ESTE?

Zilele trecute am citit un mesaj pe site-ul Damaideparte in care era descris drumul dezvoltarii personale. Autorul, care semneaza AS face o insiruire de nume (prea multe dupa parerea mea) si de lucruri pe care le-a invatat de la acele persoane.

Imediat m-am gandit la drumul pe care sunt si eu acum. Pe cine as trece pe lista? In primul rand mama si apoi tata. Asta m-a facut sa observ ca prima persoana de pe lista lui AS nu era mama, ci Andy Szekely. Parintii apar pe pagina a doua, pierduti printre randuri.

Explicatii exista (presupuneri, cine cunoaste mai bine situatia sa aduca argumente). Autorul nu are o relatie buna cu parintii lui si i-a trecut acolo pentru ca era obligat moral. Sau, acel mesaj este o reclama mascata (de parca ar mai avea nevoie?!) pentru Andy si Ionut. Parerea mea ca initialele autorului ar trebui scrise SA, daca este cel la care m-am gandit eu, adica Stefan. Daca nu, mea culpa.

Ce parere ai de partea I din "lungul drum al dezvoltarii personale"?

SINGURATATE

Exista oameni printre noi numiti singuratici sau ciudati. Sunt acele persoane care prefera solitudinea in locul companiei semenilor lor. Noi, restul oamenilor avem nevoie de companie, de aglomeratie, de ceva sau cineva care sa ne insoteasca. In unele momente ne plangem ca nu suntem singuri, ca nu avem un moment pentru noi insine. Si, cand acele clipe sosesc, ce facem? Ne plangem ca suntem parasiti si singuri.

Am intalnit persoane care dupa o dezamagire emotionala mi-au spus ca remediul era o noua relatie. Le era frica sa ramana singuri cu gandurile lor. Pana atunci au fost tot timpul cu cineva, isi impartisera visele si viata cu inca o persoana. Acum dintr-o data erau singuri in fata viitorului. De fapt, nu vedeau nici un viitor inaintea lor. De ce avem nevoie de cineva langa noi? Pentru ca ne este frica de singuratate.

De curand am descoperit ca singuratatea este benefica. Aceea singuratate care-ti ofera posibilitatea de a te descoperi pe tine ca fiinta. Nu ma refer la sihastrie sau celibat, ci la momente de liniste si solitudine. Aceste clipe te fac sa descoperi ca dincolo de dialogul interior este un gol imens. De aceea ne temem de singuratate. Ne este frica de golul din noi.

Daca nu ma crezi incearca sa ramai singur, fara compania altor oameni, fara televizor, calculator si altele... Doar tu cu tine, in liniste. Cat rezisti?

MI-AM SCHIMBAT BLANA

Simteam nevoia de ceva diferit. Una dintre slabiciunile mele este faptul ca ma plictisesc repede si caut intotdeuna ceva nou si interesant. Asa ca, mi-am schimbat imaginea, i-am adus mai multa lumina si am lasat albastrul. Iti place?

POEZIE PENTRU TINE?

Cand scriu poezii cred ca sunt despre ceea ce gandesc eu. Uneori realizez ca acele versuri mi-au fost transmise de altcineva sau altceva. Iata la ce ma refer.

Un nor negru cerul cuprinde,

Un stol de pasari minte-mi patrunde,

Vantul puternic a incetat,

Albul val de mal s-a spart.

O lacrima-mi coboara pe obraz

Un zambet razbate-n oglinda

O clipa in urma am de lasat

Nimic nu-mi spune ce o sa vina.

Cum se numeste? Nu stiu. Inca nu i-am dat titlu. Tu ce titlu i-ai pune?

Pentru cine este? Pentru mine sau pentru tine. Tu ce crezi?

SIMPSONS

Iti mai aduci aminte de familia Simpsons. Iata un videoclip in care este prezentat intro-ul de la filmul de desene animate.

ANUNT

In saptamanile urmatoare voi lansa un blog in legatura cu noua mea activitate. Data exacta: cel tarziu 15 martie. Pana atunci iti ofer o parte din ceea ce dorim sa realizam.

"Cea mai importanta resursa pe care o detine fiecare individ este un cumul de calitati, competente, idei si sanse care il ajuta sa se afirme. Aceasta resursa nu consta in diplome sau in nivelul superior al I.Q.-ului, ci in dorinta fiecaruia de a descoperi si dezvolta acele calitati care-l fac unic. de ce este nevoie sa-ti cunosti potentialul? Pentru a-l folosi in drumul tau spre succes si pentru a putea darui o parte din el celor care doresc sa aiba aceeasi calitate."

JURNALE

Inainte de a cunoaste blogosfera am scris in pagini de jurnale, unde din cand in cand mai intru sa citesc. Asa am dat peste o informatie care mi s-a parut interesanta pentru ca eu nu obisnuiesc sa cumpar ziarele. In fiecare miercuri ziarul Cotidianul este insotit de o carte de literatura universala. Informatia este oferita de "delaOMlaOM" si cartile sunt publicate de editura Univers. Multumim!

TELENOVELA

Seara de seara ma uit la telenovele! Cei care ma cunosc stiu ca acest lucru nu este adevarat, dar vreau sa va spun ca ceea ce se intampla in momentul de fata in politica noastra s-a transformat intr-o telenovela. De cateva luni toate posturile de televiziune si toate ziarele nu fac altceva decat sa comenteze ceea ce le ofera politicienii nostri, in frunte cu presedintele tarii.

Politica este un subiect care nu-mi place. Nu sunt specialista si nici nu vreau sa par. Nu stiu ce anume se ascunde in spatele acestor scandaluri, se apropie alegerile sau cade Basescu, cert este ca ne facem de ras. Gandurile noastre se indreapta spre politica si orice miscare se face pe scena acestei "telenovele" cu specific autohton este inregistrata prompt de media.

Exista ziaristi care-l sustin pe Basescu si altii care arunca cu pietre in el. Oameni buni, voi nu vedeti ca orice ati spune despre el, tot in centrul atentie este? Indiferenta omoara! Voi doriti sa-l denigrati, spuneti ca deschideti ochii populatiei si singurele lucruri pe care le obtineti sunt cresterea rating-ului (poate asta si urmariti) si dezgustul populatiei. Dati vina pe politicieni si nu va intrebati care este rolul vostru in aceasta poveste. Cat de principala este pozitia voastra?

Printre altele pentru mine presa, sub toate formele s-a transformat in personaj de telenovela.

AS FACE...

Am citit intr-o carte (nu mai stiu care) o metoda pe care o folosesc pentru relaxare si creativitate. Metoda consta in a raspunde la o intrebare fara a judeca raspunsurile. Trebuie sa notezi pe hartie toate gandurile care-ti trec prin minte. Intrebarea este: Ce as face daca as avea...? Poti sa inlocuiesti punctele cu ce cuvant doresti tu, bani, timp, sanatate, casa, masina,... Iti lasi mintea sa zboare si experienta mi-a demonstrat ca pot gasi solutii plauzibile la problemele cu care ma confrunt.

Pentru tine:

Ce as face daca as avea mai mult timp?

As face...

MANIA

Am intalnit pana acum oameni care-si exprimau mania in diverse forme. Unii reprimau acest sentiment pentru ca asa au fost educati acasa, altii si-o manifestau varsandu-si naduful pe cine iesea in calea lor. Putini sunt cei care stiu sa treaca cu succes peste acest sentiment atat de impetuos.

In primii ani din viata faceam parte din categoria a doua. Daca ma enervam pe ceva rabufneam, ma racoream si apoi plecam mai departe. In timp, am realizat ca accesele mele de furie indepartau colegii si prietenii de langa mine. Asa ca am ajuns sa-mi reprimi mania si doar rar sa ma las dusa de reactia de moment. Nici asa nu era bine pentru ca atunci cand iesea la suprafata era foarte puternica.

Acum cateva zile am descoperit o noua metoda. M-am lasat cuprinsa de furie si nu am exteriorizat-o. Am analizat felul in care corpul si gandurile mele gestionau aceasta stare. O energie puternica imi cuprinsese organismul. Cunosteam aceasta energie distrugatoare. In astfel de momente sunt in stare sa fac multe lucruri pe care nu le-as putea face intr-o dispozitie normala. Asa ca m-am hotarat sa profit si sa ma duc in parc sa alerg. Afara era frumos. Dupa doua ture de parc am realizat ca nu mai aveam putere si odata cu ea disparuse si mania.

Ce parere ai de aceasta metoda prin care sa te eliberezi de sentimentele negative?

PENTRU TINE

De cand am acest blog primesc feedback-uri pe diferite cai. Unii dintre voi comentati aici, altii imi transmiteti impresiile voastre verbal, altii imi scriu pe messenger sau imi trimit mail-uri. Aceste randuri sunt pentru tine care citesti si ma incurajezi sa scriu. Apreciez parerile tale si iti multumesc pentru feedback.

SOFERI

De cand mi-am schimbat locul de munca pentru mine ziua de sambata este zi de vizite si de rezolvat diverse probleme. Asa ca sambata aceasta eram in tramvai cand am observat o scena interesanta.

Oprise la stop cand atentia mi-a fost atrasa de doi soferi care conversau in timp ce asteptau culoare verde. Poate nu ar fi fost nimic ciudat aici, doar ca una dintre masini avea numar de provincie. Primul gand a fost ca dorea indicatii, dar urmarind miscarile soferului de Bucuresti am realizat despre ce era vorba. Soferul de provincie ii cerea voie celuilalt sa o ia inaintea lui cand stopul se facea verde. Bucuresteanul nostru a acceptat si cu o usurinta de invidiat si-a dat masina putin in spate oferindu-i posibilitatea de a intra pe banda in fata lui.

Ca sa intelegi mai bine de ce m-a mirat aceasta intamplare o sa-ti descriu in cateva cuvinte pe cei doi soferi. Cel din provincie era tanar, pana in 30 de ani si avea in masina inca vreo 3 persoane. Celalalt era mai in varsta, parea la prima vedere suparat si m-a uimit cu reactia lui la cererea tanarului. Scena s-a incheiat cu un salut de faruri intre cei doi in timp ce depaseau tramvaiul.

Cand am privit in jurul meu o doamna se uita ciudat la mine si am realizat ca de vina era zambetul de pe fata mea. Zambeam pentru ca in ciuda a ceea ce se spune despre soferii din Bucuresti exista si oameni printre ei.

BINE SAU RAU?

M-am confruntat de curand cu ideea de bunatate. Oamenii spun despre ei sau despre altii ca sunt buni. Aduc in discutie binele atunci cand o intamplare sau o situatie este benefica pentru ei.

Parerea mea este ca nu exista bunatate. Ca ceea ce este bine pentru tine poate sa fie rau pentru altcineva. Ca ceea ce a insemnat bine intr-un context poate fi rau in alta situatie. De fapt, noi dam valoare lucrurilor si oamenilor.

Sa ne imaginam ca suntem in contextul locului de munca. Ai un coleg care-ti cere ajutorul. Il ajuti din diferite motive de cateva ori. El te percepe ca fiind un coleg bun. Apare si situatia in care dintr-un motiv obiectiv nu-l poti ajuta. Perceptia lui asupra ta se schimba. Esti un coleg rau.

Sa luam de exemplu, mancarea. Exista alimente care unora le fac bine si altora le fac rau. Sau pana la un moment dat un aliment a fost bun si apoi intervine ceva si il respingi. Sunt sigura ca si tu poti sa dai o multime de exemple de acest fel.

Atunci cand spunem ca ceva este bun sau rau emitem judecati in functie de sentimentele care s-au nascut din interactiunea cu acel lucru. Atunci cand crezi ca ceva sau cineva este rau scoate-l din contextul initial si analizeaza inca odata. Ai putea sa descoperi ca parerea initiala nu mai este adevarata.

Intrebare: Cine spune daca este bine sau rau?

O NOUA VIATA

Astazi am aflat o veste care m-a bucurat si m-a emotionat foarte mult. O noua viata este in crestere. NU, nu este vorba despre mine, ci despre o colega de munca. In timp ce scriu aceste randuri ii zaresc privirea pe deasupra ecranul. Este radianta. Intreaga ei fiinta parca a renascut si emana o mandrie aparte.
Ii doresc tot binele din lume si multa sanatate!

INTENTIE

Zilele acestea am trecut prin diverse schimbari. Astfel am ajuns la concluzia ca viata trece pe langa noi si oricat dorim sa oprim timpul nu o putem face. Suntem intr-o calatorie si cei mai multi dintre noi asteptam trenul care sa ne duca spre taramuri mai bune. Nu realizam ca, de fapt aceasta sala de asteptare este locul in care trebuie sa crestem spiritual inainte de plecarea mult asteptata.

Importanta este atitudinea pe care o avem in fiecare zi fata de viata si fata de oamenii din jurul nostru. O atitudine pozitiva atrage lucrurile pozitive in viata noastra. Asta nu inseamna ca lucrurile suparatoare nu exista, ci ca putem trece mai usor peste ele. Aproape in fiecare dimineata imi propun o intentie pentru acea zi. Imi ofer posibilitatea de a-mi croi viitorul asa cum vreau sa fie.

De exemplu, nu am mai scris de mult pe blog. Unul dintre motive este lipsa de inspiratie. Astazi de dimineata mi-am propus sa fiu creativa si am reusit.

EXISTA SAU NU DEFECTE?

Circula de cateva zile o povestioara pe mail. Se numeste "Povestea vasul crapat". O transcriu mai jos pentru ca aduce o perspectiva noua asupra defectelor pe care consideram ca le avem fiecare dintre noi.

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfecþiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi." "De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa."

Nu exista defecte, ci doar contexte care nu ne pun in valoare calitatile.

INITIATIVA

Pentru mine cartile reprezinta un dar pe care-l primim din partea celorlalti. Orice carte, chiar si una considerata mai putin buna iti ofera o alta perspectiva asupra vietii si a modului in care vad ceilalti lumea. Exista carti care ti-au imbogatiti copilaria si pe care poate le-ai pastrat undeva aruncate intr-un colt de biblioteca. La initiativa unor oameni generosi acum poti sa daruiesti putina bucurie unor copii nefericiti. Afli toate datele despre aceasta actiune urmarind link-ul de mai jos.

http://www.bookblog.ro/index.php

"Our children are our only hope for the future, but we are their only hope for their present and their future."

INSTRUMENTE

Daca ma cunosti stii faptul ca viata mea s-a schimbat foarte mult in ultima perioada. Aceasta schimbare a adus cu ea posibilitatea de a folosi intensiv doua intrumente pe care le-am invatat de curand. Unul este Analiza Grafologica si celalalt LAB Profile.

Ultima saptamana a fost una care m-a ajutat sa vad utilitatea acestor instrumente, sa-mi vad abilitatile de interpretare si sa trag unele concluzii in privinta lor si a mea. Nici unul dintre acestea nu este perfect. Exista situatii in care analiza grafologica nu dezvaluie anumite trasaturi de caracter (nu apar in scris). In Lab Profile trebuie sa acorzi atentie marita identificarii contextului si interpretarii pe care o dai raspunsurilor. In ambele cazuri experienta celui care face analiza si interpretarea datelor fac valabila sau nu analiza.

Avantajul pe care l-am avut eu in aceasta saptamana a fost faptul ca am putut sa-mi verific concluziile cu cineva care cunostea Lab Profile si colaborase cu persoanele implicate in analiza. Asa am putut sa-mi dau seama nivelul la care am ajuns si sa vad avantajele si dezavantajele acestor instrumente. Practica este pretioasa.

ATITUDINEA

Zilele trecute in autobuz o pereche comenta ceea ce zareau pe fereastra. "Ce urata este cladirea aceasta?"

Privesc cladirea din discutie si o vad asa cum spuneau ei. Era urata, taciturna si batrana. Discutia continua. "Si asta ocupa atata loc in Bucuresti!" Din nou am aceeasi reactie si privesc pe fereastra de parca pietrele erau de vina ca se aflau acolo.

"Asta chiar te indeamna la invatat!", se aude vocea din spatele meu, pe un ton sarcastic. Caut cladirea vinovata de fatada ei si stiind ca fusese de curand renovata ma intreb ce anume le displace.

Atunci am realizat ca atitudinea celor doi era una negativa. Scoteau in evidenta lucrurile negative si, desi am trecut pe langa un parc si pe langa o cladire moderna, nici unul nu a scos un cuvant.

Asta m-a facut sa privesc altfel cladirile pe langa care treceam si sa gasesc la fiecare cel putin un element pozitiv. Atitudinea mea se schimbase.

MOARTEA

Aduc in discutie un mai vechi subiect, drag mie. Moartea.

Zilele trecute m-am gandit adeseori la acest subiect, fiind influentata de tatal meu care trece printr-o perioada mai dificila. Are o varsta inaintata si a inceput sa o simta mai acut. Intunericul este in viziunea noastra alaturat mortii. A inceput sa-l afecteze intunericul, sa dea atentie gandurilor negative si sa nu mai simta viata. Este un om activ, care la 70 de ani avea inca un loc de munca si acum cand a zis ca vrea sa se odihneasca, de fapt incepe sa simta lipsa acelei activitati.

Aceste lucruri m-au facut sa realizez ca traim in frica. Ne este frica de moarte, de intuneric si in special, de noi. Ne este frica sa ramane singuri, doar cu gandurile noastre. Atunci cand se intampla asta credem ca suntem mai aproape de moarte.

Pentru multi dintre noi, moartea reprezinta capatul drumului, este sfarsitul a ceea ce suntem. Asa am fost educati sa vedem lucrurile. Nimeni nu ne-a spus ca ne punem limite singuri. Ne-am limitat viata intre nastere si moarte. Ne-am ingradit sufletul intre doua capete si ne temem de aceste limite.

Pentru mine, moartea este o etapa a vietii mele. Moare acest corp in care sunt acum si ma nasc in altul. De aceea la moartea mea nu vreau inmormantare, nu vreau preoti, nu vreau flori. Daca vrei sa ma plangi poti sa o faci, dar nu pe mine ma plangi, ci forma in care ma cunosteai. Dupa o vreme voi pasi din nou intr-o forma cunoscuta tuturor si ne vom intalni.

Te gandesti poate daca-mi voi regreta parintii, sau daca voi plange dupa tine. In sufletul meu exista locuri si amintiri pentru fiecare dintre voi. Acestea sunt cele care-mi fac viata frumoasa. Da, uitam. Mintea noastra uita, sufletul niciodata.

VORBE

Cand oamenii vorbesc nu o fac despre ei. De cele mai multe ori o discutie pleca de la intrebarea ce mai faci si se ajunge la persoanele cu care ai venit in contact in ultima vreme. Facem comparatii, generalizam situatiile, eliminam elemente care de multe ori sunt importante si tragem concluzii despre persoanele implicate. Nu avem rabdare si ne grabim sa judecam.

Mi s-a intamplat si mie sa-mi fac o parere despre o persoana prin prisma unui context pentru ca mai apoi sa realizez ca aceea persoana s-a comportat asa din diverse motive. Acest lucru se intampla mai ales cand intalnesti oameni noi si-ti faci o parere din primele momente. Sau cand aceea persoana are un comportament care te deranjeaza o anumita perioada de timp si apoi incepe sa-si modifice acest comportament. Judecam restul lumii prin ceea ce consideram noi ca ar fi normal, si nu intelegem ca celalalt are o alta perceptie si se adapteaza mai greu sau mai usor la diversele situatii care apar. Facem comparatii intre doua persoane care consideram noi ca au plecat de la acelasi nivel si observam ca unul este mai bun si altul este mai dificil. De fapt, fiecare dintre ei a venit cu o experienta diferita si nu au cum sa plece de pe aceeasi pozitie. Aceeasi intamplare nu are acelasi efect cand sunt implicate mai multe persoane.

Vorbele rezultate din aceste judecati sunt cele care ranesc.

TIE

Timp de o saptamana nu ne-am mai intalnit. Tie, celui care ai venit la intalnire si nu m-ai gasit, iti multumesc pentru intelegere. Intentiile mele sunt de a scrie aici in fiecare zi, in caz ca nu reusesc sa fac asta imi cer scuze de pe acum. Multumesc!