Dance first. Think later.

Crista, multumesc

Motivare

Tot de ieri seara am ramas cu cateva elemente interesante legate de motivarea angajatilor. Andy Clark ne-a dat cateva exemple despre cum poti motiva o echipa si apoi ne-a lasat sa gasim noi metode de motivare. Iata cateva modalitati ieftine prin care poti sa maresti entuziamul echipei cu care lucrezi:

• noapte jocurilor - echipa este invitata la unul dintre managerii firmei si participa la diverse jocuri (monopoly, remy);
• barter deals - compania ofera angajatilor posibilitatea sa participe la diverse cursuri, altele decat cele organizate de ei prin contractarea unor colaborari tip barter;
• felicitari personalizate - fiecare angajat se semneaza sau scrie un mesaj de incurajare pentru destinatar;
• tabla de vise - un fel de tablou in care fiecare afiseaza ceea ce doreste sa realizeze in viitorul apropiat (sa plece intr-o excursie, sa invete sa danseze,...);
• seara de vineri pentru pizza si bere si pentru intrebarile prin care se cunosc intre ei;

Au fost mai multe exemple, din pacate nu le-am notat pe toate. Participanti la aceasta reuniune au descoperit mult mai multe si unele dintre ele chiar interesante si aplicabile in Romania. Daca doresti sa mentii o atmosfera placuta la locul de munca poti sa o faci fara prea multe cheltuieli. Important este sa-ti doresti asta.

Recadrare

Aseara am participat la Serile AS unde a avut prezentare Andy Clark. Unul dintre subiectele atinse a fost recadrarea. Interesant este ca astazi de dimineata in drum spre munca am aplicat recadrarea in timp ce eram blocata in trafic.
"Sunt suparata pentru situatia din traficul bucurestean."
Recadrarea: Este fantastic pentru ca:

• pot sa citesc o carte.
• pot sa socializez cu cei din jurul meu.
• pot sa-mi ordonez agenda zilnica.
• desi intarzii la munca nimeni nu ma cearta, toti sunt in aceeasi situatie.

Exista si alte posibilitati de a te bucura de o situatie care pare negativa. Gasesti si altele?

Strigat!!!!!!!!

Ce s-ar intampla daca ti-as spune ca m-am indragostit de tine? Cum ai reactiona? Ce-ai face? Au existat momente in viata mea cand m-am indragostit de forma, de figura, de atitudine. De aceasta data m-am indragostit de suflet. Te port in sufletul meu si numai gandul de a pleca de langa tine imi frange inima. Imi vine sa plang de dor si neputinta. Sunt legata si te fac sa fugi de mine. Oare ceea ce vad si simt este adevarat? Oare totul nu-i doar inchipuirea unui suflet avid de iubire care cauta sa ofere si doreste sa daruiasca.
De ce plang acum in miez de noapte? De ce sufletul meu pleaca plutind pe razele lunii in cautarea ta. Un nou joc, o noua iubire. Viata mea este plina de oameni pe care-i iubesc si carora nu reusesc sa le ofer ceea ce port in sufletul meu. Mi-e teama de respingere, mi-e teama de priviri dispretuitoare, mi-e teama de judecata lor. Imi plang neputinta si sper ca intr-o zi voi reusi sa trec peste aceste obstacole. Imi doresc sa pot pleca, sa pot rupe aceste legaturi.
Incerc sa fiu lucida si sa cred ca tu nu simti nimic pentru mine. Incerc sa te vad ca pe un frate mai mare. Doar incerc. Reusesc sa ma indragostesc din ce in ce mai tare de tine. Reusesc sa vad dincolo de aparente. Reusesc sa te vad ca pe un barbat. Reusesc sa-mi amintesc convorbirile noastre telefonice. Reusesc sa-mi amintesc privirea ta curioasa indreptata pentru prima oara spre mine. Exista intre noi o legatura care apoi s-a rupt. Vina o purtam amandoi. Nu era momentul imi va spune un prieten. Atatea intrebari fara raspunsuri. Atatea ganduri fara ecou. Atatea sentimente reprimate. Atatea cuvinte nerostite. Atatea priviri ascunse. De ce?
De ce teama este puternica in sufletul nostru? De ce ma tem sa te iubesc? De ce te temi ca nu te voi iubi? Simt ca ma incurajezi la fiecare pas pe care-l fac. Te simt cum imi arati tacut calea si ma privesti cum pasesc tematoare. Simt cum iti doresti sa poti spune mai multe. Cuvintele se pierd la jumatatea drumului. Tu nu le rostesti, eu nu le aud. Tu le gandesti, eu le simt si nu-ti pot raspunde. Pana cand acest joc?
Acum imi privesc viata din departare si o aud cum curge ca un rau la vale. Din cand in cand zaresc figurile celor care au trecut pe langa mine. Amintiri sterse de vreme. Amintiri pe care s-au depus primele fire de praf. Prezentul trece pe langa mine cu o viteza pe care nu o pot controla. Viitorul? Undeva in departare se zaresc primele raze ale viitorului meu. Cine este langa mine in acest viitor? Nu stiu. Ma vad uneori singura, alteori intr-o mare masa de oameni. Ma simt atat de singura.

Duminica

Te-ai simtit vreodata de parca nu ai face parte din aceasta lume? Ai privit vreodata oamenii care treceau pe langa tine de parca erau extraterestrii? Asa m-am simtit eu astazi cand am iesit de la filmul Capcana Timpului cu Nicolas Cage.
De dimineata haosul si-a facut culcus in gandurile mele si am decis pe la pranz inainte de intalnirea de la Carturesti sa ma destind la un film. Cred ca nu am intrat intr-un cinematograf de cativa ani buni. Faptul ca Patria este aproape de ceainarie a fost unul dintre criteriile pentru care am ales acest film. Eram cam suspicioasa in privinta subiectului abordat - un individ care vede viitorul putin inainte sa se intampla incearca sa salveze omenirea de o catastrofa nucleara. Nimic interesant pana acum si cred ca daca eram in alta stare nu m-ar fi atras.
Naratiunea s-a desfasurat conform tiparelor americane, adica el, un personaj cu puteri remarcabile care incearca sa fuga de guvern, o intalneste pe ea si asa incepe aventura. Ceea ce m-a determinat sa scriu aici despre film este intrebarea cu care am plecat de acolo. Daca ai putea sa vezi viitorul cu maxim 2 minute inainte de a se intampla cum ti-ai folosi aceasta putere?
In acest moment am mare nevoie sa-mi cunosc viitorul, macar cu 2 minute inainte. Am luat o hotarare care-mi va schimba viata. Ce se va intampla? Haos!!

Carte, bookblog si intalniri

Am raspuns initiativei bookblog, m-am inarmat cu patru carti si am ajuns astazi pe la ora 13 la ceainaria Carturesti de pe Magheru. Nu am crezut ca o sa fie atata lume. Cred ca nici organizatorii.

Raluca, multumesc mult ca ai stat cu mine pana am reusit sa ma obisnuiesc cu atmosfera. Sunt mai retrasa atunci cand nu cunosc pe nimeni.

Mi-au placut Ionuca cu entuziasmul ei debordant, Woodisor cu parul roscat si cu zambetul larg, Jen cu privirea calda si protectoare, Fata cu soarele care dovedeste si in realitate aceeasi modestie si sensibilitate ca si pe blog, Marie Jeanne cu bretonul bine cunoscut si cu zambetul senin. Se remarca oboseala la Andrei Rosca si Adi Ciubotaru dupa emisiunea de aseara de la Radio Lynx. Nu, nu am ascultat transmisia, doar am citit despre ea. Imi cer scuze celor pe care nu i-am pomenit aici.

Mi-a placut atmosfera si din cartile pe care le-am adus am reusit sa "marit" doar doua. Iluzii - Richard Bach si Intr-o alta viata - Marc Levy. M-am intors acasa cu: Secretul din Lacul verde - Louis Sachar, Magia pentru incepatori - Kelly Link, Planeta Tokyo - Claudia Golea, Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva - Michael Ende (la care am inceput sa citesc deja). Astept un semnde viata de la proprietarii lor. Multumesc tuturor pentru o duminica placuta.

Noapte alba

Aseara cineva mi-a gonit somnul. Capul parea prins in menghina gandurilor si nu reuseam sa inchid ochii. Ganduri, suparari, vise, sperante erau toate stranse la sfat. Discutau, se certau, se incurajau si nimic nu le putea opri din verva cu care traiau in mintea mea.
LINISTE!!! Putina tacere, va rog!
O clipa de tacere profunda urmata de glasurile odihnite ale gandurilor mele. Nu-mi dadeau pace asa ca le-am facut pe plac. Le-am lasat sa se joace pe foia alba transcrise de pixul meu negru. Le-am urmarit dansul frenetic si zborul lor de la mine catre ceilalti.
Despre ce am scris? Iubire, moarte, timp, batranete, viata. Pagini intregi scrise marunt, in graba, cu schimbari bruste de atitudine in functie de emotiile traite. Nu m-au lasat sa ma odihnesc pana nu le-am asternut pe toate. Si parca cu cat scriam mai mult cu atat pareau ca sunt mai multe. Am simt oboseala in pleopele grele si spatele meu dadea semne de sfarseala.
Ceasul arata 04:00. Citesc pentru prima oara; cuvintele imi joaca in fata ochilor; randurile fug grabite si intelesurile dispar in ceata. Renunt. Citesc maine. Noapte buna!

Atitudine, calitatii, rautate

Credem ca ceea ce au ceilalti este mai pretios decat propria persoana. Nu este vina noastra. Asa am fost educati. Asa ne-au crescut in scoala. Sa apreciezi pe ceilalti si sa nu te scoti pe tine in evidenta. In orice lucru exista o masura. Atunci cand stii ca ai o calitate extraordinara este pacat sa nu o folosesti si sa nu o arati celorlalti. Atunci cand vezi o calitate la ceilalti este regretabil sa nu incurajezi dezvoltarea ei. Interactionam unii cu ceilalti intr-un ritm alert si in maniere atat de diferite incat uneori nu ne dam seama de propriile calitati. Talentele noastre sunt atat de bine ascunse incat nu se vad de prima oara. Avem nevoie de ajutor sa le descoperim si uneori dureaza o viata intreaga. Alteori o intamplare deosebita scoate la iveala trasaturi de caracter nemaipomenite. Atunci cand pierdem ceva sau pe cineva realizam importanta pe care a avut-o in viata noastre. In acele momente ii recunoastem importanta si valoarea. Nu conteaza cum priveste lumea ceea ce ai descoperit, ci importanta pe care o acorzi tu acelei descoperiri.
Sunt rare momentele cand ne privim cu adevarat sufletul. Cand o facem cautam o resursa care sa ne faca sa mergem mai departe, sa ne faca sa trecem peste momentele neplacute. De ce nu ne privim sufletul cand ne bucuram sau cand iubim? Uitam atat de repede clipele frumoase si ne amintim atat de usor cele mai putin placute. Se poate ca undeva in noi sa fie inradacinat raul atat de puternic incat este nevoie de multa munca si lupta cu tine insuti pentru a-l transforma in bine si frumos. Da, raul neinlocuit cu ceva frumos poate renaste din propria cenusa. Se simte nevoia umplerii acelui gol lasat de rau si atunci cel mai bine ar fi sa stam in medii in care raul este rar intalnit. Sa ne imbogatim experienta cu amintiri frumoase si placute. In timp felul in care privim viata si atitudinea noastra se schimba si apoi observam ca si ceilalti s-au schimbat. Ce straniu! Asa pare la prima observare apoi realizezi ca totul incepe sa se schimbe si in jurul celorlalti. Bineinteles, intervine aici o variabila mai putin luata in seama in mod normal, incapacitatea omului de a fi constant atat in sentimente cat si in actiuni. Poate parea minor acest lucru, dar de multe ori raul a iesit invingator in aceasta lupta datorita nesigurantei oamenilor.

"el" si "ea"

Am trait ieri o senzatie ciudata. Atunci cand imi doresc ceva foarte mult stiu ca acel ceva este pe drum. Chiar daca nu vine imediat am rabdare. De mult timp imi doresc sa cunosc doua persoane pe care le-am intalnit doar in mediul online. Nu le dau numele pentru ca nu le-am cerut acordul.
Atunci cand l-am invitat pe "el" la evenimentul de ieri am avut intentia sa o invit si pe "ea". Ceva m-a retinut. Nu era momentul, nu ne cunosteam atat de bine. M-am abtinut.
Viata este ciudata si iti aduce in cale acele lucruri pe care chiar le doresti intr-o maniera proprie pentru a-ti demonstra ca este mai puternica decat tine si nu trebuie sa fortezi nota. Intamplarea a facut ca "ea" sa participe la acest eveniment intr-o alta maniera, era fata de la catering. A fost ceva care m-a bucurat peste masura si mi-a facut placere sa descopar in ei aceleasi calitati pe care le simt in cuvintele si in proiectele pe care le au impreuna in mediul online.
Sper sa ne vedem si cu alta ocazie si pana atunci numai bine si sa ramaneti la fel.

Ce-am facut?

Incep un alt post aici prin a-mi cere scuze celor care ma citesc in mod constant. Am si explicatie pentru absenta mea atat de indelungata de aici. Asa cum am spus si alta data am pus in picioare proiectul realtraining.ro si saptamanile trecute toata energia mea a fost indreptata in aceasta directie.
Ieri am avut lansarea site-ului si cu aceasta ocazie am organizat un eveniment pentru cei interesati de proiect si de o eventuala colaborare. Pentru mine a fost un moment important si emotionant, mai ales ca am tinut un speech in fata unor persoane mult superioare mie atat ca pregatire profesionala cat si ca oameni.
Mai multe informatii despre intreaga activitate gasesti aici. Te invit sa te abonezi la newsletterul blog-ului sau sa participi la unul dintre concursurile organizate, fie in pagina de Concursuri, fie la tema saptamanii.
Primul seminar organizat de noi se numeste Puterea schimbarii: strategia valorilor personale si este sustinut de Corina Marin. Poti castiga un loc la acest seminar daca trimiti pe mail raspunsul la unul dintre concursuri. Ce are deosebit acest seminar? Dorinta Corinei de a ajuta si sprijini oamenii in cautarile lor este un puternic avantaj pentru cine doreste sa participe. Un alt motiv este specificul si temele abordate. Identificarea nevoilor personale, a valorilor care iti motiveaza actiunile, precum si stabilirea corecta a obiectivelor si mentinerea motivatie pana la atingerea lor sunt numai o parte din punctele pe care le atinge acest seminar.
Nu vreau sa transform acest blog intr-unul care promoveaza activitatea mea profesionala ma voi opri aici.
Imi doresc sa scriu aici cu aceeasi intensitate ca si pana acum. Subiectele abordate aici au un caracter personal si vreau sa continui acest gen de abordare in ceea ce scriu.

INTAMPLARI!!!

Intamplari:

• Aglomeratie mare in trafic la ora 8 dimineata. Soferul troleibuzului 66 a reusit sa smulga zambete colegilor de trafic atunci cand i-a lasat sa treaca in fata lui.
• O mama incearca sa-si educe copii oferind pomana unei batrane care cersea in autobuz. In statie coboara impreuna cu batrana si un barbat. Reactia mamei: "daca stiam ca-i cu ala nu-i dadeam nimic."
• Un grup de tineri se aseaza pe scaune in autobuz. Unul dintre ei ofera locul unei persoane in varsta. Cand coboara este luat peste picior de restul prietenilor lui.
• O doamna cu un catel de rasa in brate se plimba pe trotuar. Un maidanez se apropie de ea dand din coada. Femeia incepe sa se agite si goneste cainele. Un domn care a vazut toata scena incepe sa-i vorbeasca urat.
• La fereastra bucatariei mele o pereche de randunele si-a facut cuib. Pisica cea mica, Muna este cu urechile ciulite spre fereastra si miauna de zor la ele.

Intamplari cu oameni si despre viata care mi-au atras atentia intr-un fel sau altul in aceste zile. Viata iti ofera atat de multe. Este nevoie doar sa privesti si sa inveti ceea ce doresti.