Poarta spre mine

Astazi mi-am dorit foarte mult sa scriu asa cum nu am facut demult. Despre ce? Despre mine si viata mea din ultima vreme? Despre faptul ca simt cum imi fuge pamantul de sub picioare sau ca tot ceea ce am invatat in ultimii ani acum imi foloseste?
S-a instalat in viata mea un vartej care ma poarta dincolo de limitele suportabilitatii. Adaptarea este un cuvant la ordinea zilei pentru mine. Adaptarea la schimbarile din interiorul meu. Adaptarea la ceea ce se intampla in realitatea mea. I-am spus unui prieten acum cateva luni ca sunt ca o frunza care pluteste in bataia vantului. Cand voi ateriza si unde este greu de precizat. Deocamdata sunt implicata in aceasta furtuna produsa de propriile mele alegeri, de propriile mele cautari.
Am invatat in aceasta perioada foarte multe lucruri noi despre mine. Am invatat ca increderea de sine este foarte importanta. Am invatat ce inseamna responsabilitatea propriei vieti. Am invatat ca poti sa fii tu insuti si atunci cand totul pare impotriva ta si, mai ales in acele clipe este nevoie de puterea de a fi tu. Am invatat ca implicarea si detasarea pot deveni prietene daca stii sa pastrezi un echilibru. Am invatat ca dincolo de toate normele si regulile societatii exista doar viata ta pe care o traiesti asa cum crezi ca este cel mai bine pastrand in acelasi timp ecologia alegerilor tale. Am invatat ca renuntarea este de fapt doar alegerea unei noi directii si vinovatia renuntarii exista doar daca ai ales impotriva vointei tale. Am invatat ca imi pot pastra independenta prin comunicare si intelegere.
Atat de multe lucruri pe care credeam ca le cunosc au venit in drumul pentru a-mi deschide o noua poarta spre mine. Credeam ca ma cunosc indeajuns de bine si ca surprizele vor fi mai putin surprinzatoare. Mi-am demonstrat ca propria transformare depaseste uneori propria putere de intelegere.

Daca

Scrisa de Rudyard Kippling, poezia de mai jos contine atat de multe adevaruri si invataminte incat doresc sa o impartasesc cu tine.

Daca

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea

In jurul tau si spun ca-i vina ta;

De crezi in tine chiar cand omenirea

Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,

Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;

Daca privit cu ura nu te razbuni urand

Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura

Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;

De nu raspunzi la ura tot cu ura

Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare

Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa dar nu-ti faci visul astru;

De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii

Succesul si dezastrul privindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine

Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic

Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut;

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere

Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata

Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman, om drag, rani sa nu te poata;

De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare

Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator

Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,

Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor

Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Candva...

Stiai ca ceea ce spunem acum nu tinem minte? Anii si uitarea ne acopera, iar visele, gandurile si emotiile noastre vor trai intr-o alta lume. Scriu aceste randuri pentru uitarea din noi. Scriu aceste randuri pentru timpul care vine.
Peste ani cand timpul isi va intinde aripa peste mine voi citi aceste randuri cu alti ochi. Voi rasfoi aceste pagini ca pe un simplu roman al unei vieti apuse. Cine sunt personajele? Cine a trait tot ce citesc acum? Intrebari care vor exista in mintea mea atunci. Nu voi crede cuvantul acelora care-mi vor spune cine am fost. Dovezi! Aduceti-mi dovezi, voi spune. Ce dovezi mai importante sunt aceste randuri scrise de propria-ti mana si rasarite din inima-ti tanara?
Atunci cand voi ramane singura, ganduri razlete reveniti la mine si reamintiti-mi clipele minunate traite. Mai este pana atunci. Nu atat de mult pe cat pare. Clipa viitoare apropie cu fiecare pas vremurile uitarii.
Sa-mi amintesc vise, trairi, emotii, framantari, regrete, imagini, oameni care s-au oglindit in privirile si-n sufletul meu. Peste ani cand toate acestea vor disparea si vor fi doar randuri pe o pagina imi doresc ca cineva sa invete din ele. Sa invete ca visele se pot implini si sa lupti pentru ele. Sa invete ca iubirea are multe fete si conteaza mai mult interiorul decat exteriorul. Sa invete ca zambetul, bucuria, natura si oamenii de langa noi sunt mai importanti decat banii, averile sau slujbele. Sa invete ca ceea ce lasa pe maine se va transforma in regrete. Sa invete ca un refuz te aduce mai aproape cu un pas de un raspuns afirmativ. Sa invete ca orice iti ofera viata are o parte buna si una rea, depinde cum privesti. Sa invete… tot ce pot cuprinde cuvintele.

Pauza

O noua pauza pentru mine la scris. O pauza lunga de cateva saptamani, in care am acumulat experiente mai placute si mai putin placute. Viata si-a urmat cursul si acum am revenit pentru a impartasi ceea ce am trait. O mica parte din realitatea cu care ma confrunt zi de zi. O realitate placuta uneori, atat de placuta incat pare de vis. Si, uneori o realitate mai putin acceptata si mai dureroasa, data pentru a invata sa-mi urmez drumul increzatoare in fortele proprii.
Stiu ca vor exista persoane pe care randurile de mai sus le vor deruta. Am zis ca-mi plac aparentele si ce se ascunde in spatele lor. In aceste clipe sunt la o noua rascruce de drumuri. Am observat ca viata ma aduce in astfel de situatii de doua ori pe an, in decembrie - ianuarie si in iulie - august. Acum sunt la o astfel de rascruce. Pentru cine priveste de afara, aparentele indica durere, suferinta, parasire, greutati. In spatele lor se ascunde speranta, dorinte neimplinite, incredere in viitor si in mine.
Mi s-a spus ca s-ar putea sa gresesc, sa regret ulterior deciziile luate. Orice este posibil si stiu ca am hotarat asa cum am crezut si simtit eu. Implicarea celorlalti am redus-o pe cat mi-a stat in putere. Merg mai departe cu incredere si cu speranta ca viata imi ofera ceea ce are ea mai bun si mai frumos.
Mi s-a zis ca renunt la ceva frumos si important. Orice este posibil. Renuntarea nu inseamna parasirea sau abandonarea unei cai, ci alegerea unui nou traseu. Asta fac in aceste clipe. Aleg altceva, aleg sa traiesc responsabila de viata mea, aleg sa-mi privesc viata asa cum nu am facut-o pana acum.
Mi s-a zis ca tot ceea ce stiu se bazeaza pe teorii care nu au aplicabilitate in practica. Orice este posibil. Pentru altii ceea ce stiu eu poate sa nu insemne nimic, dar pentru mine prezinta importanta majora. Acele lucruri pe care le-am invatat si le-am acumulat pana acum m-au adus aici si in acest moment sunt multumita de mine.
Am dorit sa precizez aceste lucruri pentru ca cei cu care am vorbit despre ele le vor citi cu siguranta. Repet ceea ce am spus si cand am discutat si imi voi mentine parerea initiala. Am transformat aceasta postare intr-o scrisoare adresata celor care incearca sa ma intorca din drumul pe care l-am ales. Drumul este in fata mea si este asa cum imi doresc sa fie.