Cartea vietii

Unul dintre visele mele este sa scriu o carte. Astazi imi priveam colegii si am realizat ca aceasta carte exista. Voi, toti cei care ma cunoasteti, toti cei care ati pasit in viata mea, ati scris aceasta carte. Fiecare dintre voi si-a depanat povestea in paginile cartii mele.
Este o carte despre viata privita din perspectiva mea. Este o carte in care fiecare om ocupa un loc special. Este o carte creata din experiente. Este o carte printre randurile careia identific partile altor carti. Este o carte nemuritoare. Este o carte care se va sfarsi odata cu mine.
Am zis astazi unui prieten ca distanta fizica aduce cu ea si uitarea. Cartea pe care am scris-o impreuna este antidotul uitarii. Mintea uita, sufletul isi aminteste. Mintea judeca faptele ca fiind bune sau rele, inima accepta. Mintea respinge, sufletul primeste.
Aceasta carte este scrisa cu sufletul.
Fiecare cuvant este o emotie. Fiecare fraza este o scena pe care danseaza sentimentele imprimate. Fiecare pagina este un adevarat spectacol emotional. Intreaga carte este un festival, un ocean plin de viata.
Avem tendinta de a imparti lumea in bine si rau. Luam decizia de a categorisi oamenii in buni si rai. In aceasta carte pe care am scris-o impreuna exista doar viata in plinatatea ei, neintinata de judecata. Experientele traite au reprezentat adevarata motivatie de a merge mai departe. A fost durere, au fost bucurii, au fost implinirii, au fost tristeti. Toate m-au slefuit si creatia nu s-a incheiat inca. Astept cu interes noi experiente si noi intalniri.
Am inceput sa-mi iau ramas bun de la unii dintre voi. Zambesc, sunt fericita si vad in spatele acestei bucurii cum se aduna lacrimi grele. O sa-mi fie dor. O sa-mi fie dor de parintii mei, de familia mea, de prietenii mei, de colegii mei, de dusmanii mei. O sa-mi fie de dor de o multime de lucruri. O sa-mi fie dor de momentele cand suna telefonul doar ca sa fiu intrebata ce mai fac. O sa-mi fie dor de iesirile in oras. O sa-mi fie dor de librariile in care pierdeam notiunea timpului. O sa-mi fie dor de o vorba romaneasca. O sa-mi fie dor de mare si de munte. O sa-mi fie dor...
Si, astfel inchei un nou capitol din cartea vietii si deschid altul.

Vise

Ma trezesc uneori dimineata atat de naucita de visele mele incat nu sunt sigura daca ceea ce am simtit este adevarat sau doar un vis. Descopar mult mai tarziu ca ceea ce visez, oamenii, situatiile, emotiile pe care le simt se intampla. Oare sunt vise? Oare sunt premonitii? Oare sunt ganduri care atrag?


Uneori cred ca detin puterea de a prevede ceea ce mi se intampla. Cel mai adesea cred ca detin puterea de a-mi influenta viata prin propriile-mi ganduri. Visele sunt doar prelungiri ale acestor ganduri la nivel inconstient. In timpul zilei sunt atat de inchisa in gandurile mele incat am nevoie de somn si vise pentru a gasi solutii sau iesiri din anumite contexte. Alteori, visele imi ofera emotii cu care ma voi confrunta mai tarziu.

Am vise care se repeta, a caror intensitate imi ofera o intreaga poveste.
Unul dintre ele s-a implinit astazi. Un nou drum se deschide si pasesc increzatoare in mine.

Regrete

Am descoperit in mine ascunsa dorinta de a nu avea regrete. Fiecare decizie este analizata pentru evitarea oricarui regret. Inevitabil, uneori regretele apar, sub diferite forme. Regret ca am prea multa incredere sau prea putina; regret ca sunt prea sincera sau ascund anumite lucruri. Regret ca am reactii in loc de raspunsuri. Regret ca pierd clipe din viata mea gandindu-ma la parerea celorlalti despre mine sau la imperfectiunile pe care mi le gasesc singura. Regret ca ma supar atunci cand stiu ca problemele ivite sunt de fapt miracole. Regret chiar ca am ales un drum care in acel moment parea extraordinar.

Fug de regrete si in acelasi timp, stiu ca ele exista. De ce? Pentru ca ma judec, pentru ca ma critic, pentru ca exista in mine parti pe care nu le-am acceptat deloc sau complet. Am avut perioade in care le-am negat, in care le-am respins din gandurile mele. Au venit mai tarziu in momente in care zidurile cazusera. Atunci am simtit ca dorinta de a scap de ele nu este de ajutor si am luat hotararea de a trece prin ele, de a ma impaca cu situatia, cu ele, cu... mine.

Astfel astazi gasesc in experientele din viata mea bucuria de a fi libera, de a trai cu gandul la minunile din viata mea. Astazi ma bucur ca te-am cunoscut, ca am mers impreuna o bucata de drum. Astazi sunt recunoscatoare pentru ceea ce mi-ai oferit, pentru lectiile invatate de la tine. Astazi m-am iertat pe mine pentru ca am ales asa si sunt pe deplin responsabila de acest lucru.
Daca te simti vinovat intr-un fel gaseste in tine impacarea. Cine sunt eu sa-ti judec faptele?

Te iubesc!

Inger si demon

Nascuti in aceeasi clipa.
Unul zambeste cald, iubeste viata si oamenii, celalalt se ascunde in spatele unui zambet fals. Primul glasuieste cu calm si blandete. Te adaposteste sub aripa-i ocrotitoare, iar cuvintele sunt pline de incurajari si intelegere. Privirea-i te invaluie si cauta in intunericul din tine. Te accepta asa cum esti. Pentru el egalitatea exista dincolo de forme, dincolo de fapte si reactii. Stie ca toate fiintele sunt binecuvantate si le iubeste asa cum sunt.
Celalalt vine pentru a-l completa pe primul, pentru a demonstra ce nu este. Rautate, invidie, manie, neincredere toate se aduna intr-un simplu zambet. Uneori este atat de frumos, alteori intrezaresti in spatele lui ascutisul cutitului care te injunghie. Uneori iti apare ca un inger, alteori demonul isi arata prezenta. Poarta diferite nume, aceeasi masca. Este oprimat, aruncat, negat.
Inger si demon, uniti prin aceeasi misiune, au ales drumuri diferite. Traiesc in acelasi corp, facandu-si simtita pe rand prezenta in diferite contexte. Unul iubit, celalalt neinteles. Unul acceptat, celalalt respins. Primim lumina ingerului, respingand intunericul demonului. Judecam lumea prin prisma celor doua perspective, alegand una dintre ele. Experimentam viata si alegem de care parte suntem.
Si daca totul este un intreg? Si daca ingerul si demonul formeaza o singura fiinta si doar noi ii despartim? Si daca acceptand intunericul din noi pasim spre lumina? Si daca moartea unuia reprezinta uciderea celuilalat?
Esti intreg doar cand ii accepti si odata cu ei te accepti pe tine.

Esti creatorul propriilor experiente

Am primit o noua leapsa. Conform mamei mele viata mea este un adevarat film. Eu sunt si actorul principal, si regizorul, si scenaristul. De ce mi-as dori un alt film cand acesta este minunat si-l transform in ce imi doresc?
Dau mai departe oricui simte nevoia si placerea sa-si imagineze viata altfel decat este in acest moment.

Un inceput...

Ce mi-am dorit in acest weekend:

• Sa mut blogul pe wordpress;
• Sa sterg blogul;
• Sa termin cartea pe care o citeam;
• Sa ma cert cu cineva.

Ce am reusit:

• Sa fac curat in blogroll;
• Sa pastrez blogul;
• Sa incep o noua carte fara a o termina pe cealalta;
• Cearta a fost de scurta durata si a dus la o apropiere mai mare.

Ce am invatat:

• Rautatea este gratuita si o poti elimina usor din viata ta;
• Oamenii care te iubesc o fac si atunci cand esti uracios;
• Presupunerile ingroapa comunicarea sub un morman de gunoi;
• Linistea mintii reprezinta impacarea cu sinele;

A fost un sfarsit de saptamana plin de evenimente si un inceput...

Amintiri dintr-o vara

Ce faci cand in viata ta intra pe nepregatite si lin o persoana deosebita ? Cum raspunzi la privirile intense, la zambetele ascunse, la semnele simtite doar de tine ? Ce faci daca este langa tine pentru putin timp si apoi va despartiti ? Drumul voastre se intersecteaza. Drumurile voastre se transforma pentru scurt timp intr-un singur drum. Oare fiecare constientizeaza ce inseamna pentru celalalt ? Ce faci daca intr-o zi realizezi ca ti-a daruit inima si sufletul; ca privirea si zambetul lui sunt ale tale ? Te trezesti facand gesturi cunoscute si stii ale cui sunt. Ajungi sa zambesti intr-un anume fel, drag sufletului tau. Visezi la acele momente atat de fericite. Ti-amintesti acele atingeri usoare si atat de tulburatoare. Nu stii daca si el simte sau vede aceleasi lucruri. Oare este pacat sa-i marturisesti ca i-ai dat inima neconditionat ?
Stai in fata portii inimii tale si nu stii daca sa pasesti dincolo. Privesti cele doua coloane ce se inalta de o parte si de alta a portii. Una se numeste Frica, cealalta se numeste Dorinta. Pui atatea in balanta, simti atat de mult si gandesti si mai mult. Stai in fata portii, primesti in sufletul tau acel diamant stralucitor al privirii lui cand se uita la tine, adaugi o lacrima a despartiri, invelesti totul intr-un ambalaj obisnuit cu teama pentru ca nimeni sa nu descopere secretul tau. Gandurile-ti zboara spre el si sufletul tau doreste sa va intalniti, inca odata, poate pentru ultima data.
Oare el simte coarda subtire care leaga inimile noastre? Oare aude glasul care-si striga dorul? Oare simte privirea luminoasa care-l cauta in fiecare? Oare respiratia, lacrimile si linistea ta ii sunt suficiente ? Ti-a furat inima, visele, sufletul si viata. Oare el stie asta ?
Inca auzi pasii lui langa ai tai. Umbra lui o insoteste pe a ta. Parfumul lui te intampina la fiecare respiratie. Glasul lui este muzica sufletului tau. Oare te cauta sau s-a resemnat ? Oare te striga si crede ca nu-l auzi ? Oare te simte asa cum il simti tu in sufletul tau ? Noaptea a devenit alba si luna-i soarele tau. Stele-ti lumineaza drumul spre el. In fiecare seara il vizitezi. Nu te vede, dar tu-l cauti. Nu te simte, dar tu-l visezi. Culoare ochilor lui este culoarea vietii tale. Intreaga ta fiinta traieste si respira pentru a rememora clipele dragi petrecute cu el.
Cum rezolvi aceste dileme ? Cum raspunzi la ceea ce ti se intampla ? Cum afli daca cealalta inima este linistita sau tulburata ca a ta ? Cum intrebi daca are grija de inima pe care i-ai dat-o ? CUM ?

Dialog

EL: Te iubesc!

EA: Si eu te iubesc!

EL: De ce ma iubesti?

EA: Nu stiu. Te iubesc. Tu ai motive pentru care ma iubesti?

EL: Te iubesc pentru ca esti frumoasa, pentru atentia si grija oferita, pentru ca ma iubesti.

EA: Si cand toate aceste motive nu vor exista, ma vei mai iubi?

Tu pentru ce iubesti?

Aminteste-ti!

Vreau sa scriu. Despre ce sa scriu? Poate despre ultimele carti pe care le-am citit? Interesante, socante, uimitoare, binefacatoare. Poate despre oamenii de care m-am despartit in ultima perioada? Poate despre cei care mi-au daruit minunatiile pe care le detin? Sau despre emotiile pe care le-am trait in prima luna a acestui an?

Stiu ca vreau sa scriu. Stiu ca vreau sa-ti spun tie ca, orice ai face, oriunde te-ai duce, pe oricine ai intalni, lucrurile importante le vei simti. Inima iti sopteste cuvintele care te elibereaza, cuvintele care exprima ceea ce simti, cuvintele care deschid portile altor inimi. Vreau sa-ti spun ca increderea in sine este darul cel mai de pret pe care-l ai.

Privesc in tine si vad cum te lupti. Lupti cu viata, lupti cu ceilalti, lupti cu tine. Doresti sa fii mai bun(a), sa fii fericit(a), sa fii iubit(a). Lupti pentru ceea ce deja ai pentru ca... ai uitat. Ai uitat ca esti iubit(a), ai uitat ca esti perfect(a), ai uitat pentru ce ai venit aici.

Astazi scriu pentru tine, suflet ratacit in propria realitate. Astazi scriu pentru a-ti spune sa te opresti pentru o clipa, sa respiri adanc si sa privesti in tine. Ce vezi? Ce simti? Cine esti? Atata experienta, atatea amintiri, atatea emotii. Cine esti de fapt?

M-am oprit pentru cateva momente si amintirile au navalit fulgerator, rascolind linistea mintii mele. Emotii intense si ametitoare ale neincrederii, nesigurantei si descurajarii. Raman doar amintirile acum cand timpul lor s-a dus.

Astazi gandurile mele se indreapta spre tine si trimit o raza de lumina in drumul tau. Speranta, optimism, bucurie, apreciere, iubire. Toate acestea exista deja in sufletul tau. Aminteste-ti!