Conteaza cum te simti

In ultima perioada plimbarile mele zilnice sunt facute cu bicicleta. Pedalez in viteza, energic, dornica sa alerg repede, tot mai repede de-a lungul strazilor. Obosesc cand dealul este prea inclinat sau prea mult de urcat. Obosesc cand depasesc perioada cu care ma obisnuisem pana atunci. Obosesc cand mai am putin si ajung acasa.

Aceste perioade de oboseala alterneaza cu momentele cand relaxarea isi face simtita prezenta. Momente cand dupa fiecare urcare urmeaza o coborare. Momente cand energia mea pare inepuizabila. Momente cand ma opresc la un stop sau doar pentru a privi peisajul.

Urcare - coborare, oboseala - odihna, stres - relaxare, deal - vale...calatorie, aventura, viata. Cu fiecare urcare ajungi intr-un alt varf pentru a zari urmatoarea destinatie. La fiecare coborare dealul din fata ta pare mai mare si mai greu de urcat. Ai nevoie de rabdare, putere si vointa.

Uneori renuntarea este o dulce alinare in drumul anevoios. Uneori ceea ce pare a fi un stop este de fapt o inaintare. Uneori schimbarea vitezei este benefica. Uneori o intoarcere este o noua cale. Uneori o alegere intr-o intersectie aduce surprize placute. Uneori un zambet iti creste energia si dorinta de a merge mai departe. Uneori o raza de soare sau o picatura de ploaie schimba ceva in drumul tau. Uneori urcarea este buna si coborarea se transforma intr-o lectie grea. Uneori varful este diferit de ceea ce ai presupus. Uneori valea iti aduce linistea de care ai nevoie si crezi ca este mai bine sa ramai. Doar putin...de fapt nici nu realizezi cand incepi sa urci.

Conteaza unde esti? Conteaza daca este urcare sau coborare? Conteaza daca stai sau mergi?

Conteaza cum te simti. Si daca nu te simti bine gaseste in tine capacitatea de a privi partea pozitiva a calatoriei tale. Intotdeauna exista ceva pentru care sa fii recunoscator. Intodeauna exista ceva care sa te faca sa zambesti. Intotdeauna exista ceva care sa te faca sa mergi mai departe. Ai incredere in tine.

Niciodata nu e "prea tarziu"

Textul de mai jos l-am primit de la o prietena careia ii lipseste curajul sa impartaseasca ceea ce sufletul ii dicteaza sa astearna pe hartie. Se primesc doar feedback-urile pozitive si incurajarile.


"Intotdeauna mi-a fost teama de aceste doua cuvinte "prea tarziu". Au o insemnatate profunda. Nu mi-a placut sa le aud nici macar atunci cand imi spunea mama "este prea tarziu, este timpul sa dormi". Ori intri prea tarziu in viata cuiva, ori ajungi in gara prea tarziu cand trenul deja s-a pus in miscare, ori este prea tarziu pentru a mai face ceva sa indrepti lucrurile. In fata acestor doua cuvinte aproape in orice situatie, interventia noastra devine zadarnica. Cand este prea tarziu, nu mai putem face nimic, decat sa inchidem ochii, sa inspiram adanc si sa trecem mai departe. Dar ce ne facem cand nu putem trece mai departe asa usor? Trebuie doar sa fim siguri pe noi, pe instinctele noastre, sa avem incredere in noi, sa fim siguri ca decizia pe care o luam ne poate face sa depasim momentul "prea tarziu". Nu ai cum sa nu fii marcat cand auzi…a fost prea tarziu, nu s-a mai putut face nimic…Ideea ar fii ca….niciodata sa nu fie prea tarziu.."

Am uitat sa-ti spun ca nu i-am cerut aprobarea. Astept parerea ta.

Life and Dead

I died as a mineral and became a plant,

I died as plant and rose to animal,

I died as animal and I was Man.

Why should I fear? When was I less by dying?

Yet once more I shall die as Man, to soar

With angels blest; but even from angelhood

I must pass on: all except God doth perish.

When I have sacrificed my angel-soul,

I shall become what no mind e'er conceived.

Oh, let me not exist! for Non-existence

Proclaims in organ tones,

'To Him we shall return.

Rumi

A doua primavara

In ultima vreme constat cu uimire cat de norocoasa sunt. Si in acelasi timp sunt recunoscatoare pentru oamenii de langa mine, pentru oportunitatile ivite, pentru tot ceea ce am sau mi se ofera. Este minunat sa constati ca uneori ti se daruieste posibilitatea sa retraiesti aceeasi minune de doua ori.

Mi-am inceput noua viata sosind odata cu primavara. Traiesc o a doua primavara, putin diferita de prima prin prezenta intensa a naturii oriunde intorci privirea. Magnolia isi scutura florile si parfumul lor reinvie amintirile. Verdele canta sufletului meu aceeasi melodie. Natura intreaga isi desfasoara mantia de frumusete peste orasul de langa lacuri.

Am crezut ca mi-am luat ramas bun, dar exista ceva care imi arata continuare si nu finalul sau inceputul. Am crezut ca undeva s-a rupt si ca este un nod facut in graba de viata, dar am realizat ca de fapt ruptura am perceput-o doar eu.

Privesc cu uimire in jur si de oriunde ar veni soarele umbra mea te cauta pe asfalt. Un alt spatiu, o a doua primavara, un alt timp, aceleasi emotii. Amintirile se amesteca cu realitatea. Magnolia isi scutura petalele. Narcisele zambesc galben, iar zambilele sclipesc in soare. Vantul canta in bradul de alaturi. Doi ochi privesc speriati si pasii micuti se termina cu o coada stufoasa. Un falfait de aripi rosiatice atrage atentia pentru a continua cu un tril prelung de chemare. Natura...doar natura si emotiile mele.

Multumesc! ly

Te provoc sa dansam in lumina!

Pandeste in fiecare clipa traita, respira in fiecare noua experienta, murmura in fiecare vorba rostita. Umbra i-o zaresc in lumina. Curiozitatea este puternica. Curajul exista acolo unde pasesti in intuneric cu credinta ca esti in siguranta.

O simt cum isi roteste aripile-i in jurul meu. O simt cum imi urmareste atenta fiecare gand. O simt cum isi invaluie faptura in jurul inimii. O simt in oamenii de langa mine si din ce in ce mai des in mine.

O vad in pasii plini de prudenta. O vad in dansul luminii si al vietii. O vad scrisa in cuvintele rostite de mine si de tine. O vad in ochii celorlalti, in gesturile lor. O vad printre randurile scrise in miez de noapte. O vad printre ramuri.

Uneori glasul ei se aude puternic in inima mea. Imi coordonez pasii cu dansul ei nebunatic si patrund din ce in ce mai adanc in realitate ei. Noutatea este cea care atrage ca un magnet si necunoscutul imi pune sangele in miscare. Jocul ei imi aminteste de alte clipe asemanatoare si de faptul ca totul devine cunoscut. Imi aminteste de clipele cand m-am lasat coondusa si am descoperit lucruri minunate in spatele ei. Imi aminteste ca este normal sa existe.

Are mai multe nume si ai intalnit-o in diferite contexte. Este prezenta in viata ta asa cum este si in a mea. Este in toti si poate sa dispara doar dupa ce ii constientizezi prezenta. Am descoperit ca a venit momentul sa-i fac jocul si sa o las sa conduca pentru a putea trece mai departe. A sosit momentul sa-i zic pe nume si sa o privesc in ochi pentru a trece mai departe.

FRICA, te provoc sa dansam in lumina!

In timp

In timp ai invatat:

• sa-ti acoperi ranile din ce in ce mai bine;


• sa inlocuiesti durerea cu preocuparea continua pentru altceva;


• ca in toate exista limite;


• sa ignori frica crezand ca acesta este un act de curaj;


• ca indiferenta ucide;
• ca oamenii vin si pleaca din viata ta;


• sa-ti uiti trecutul;
• sa fugi atunci cand totul este prea mult decat poti suporta.

In timp iti vei aminti:

• ca ranile sunt experiente de care ai ramas atasat;


• ca durerea se dizolva odata ce este traita;


• ca limitele sunt doar acolo unde le vezi tu;


• ca frica este umbra iubirii si curajul inseamna sa-ti deschizi inima;


• ca indiferenta este doar un joc;
• ca suntem legati unii de altii prin fire invizibile mintii;


• ca prezentul este mereu aici;
• ca fuga este buna pentru o perioada scurta.

In timp echilibrul revine. Il regasesti acolo unde a fost mereu, in tine. Il redescoperi in inima. Il respiri cu fiecare noua experienta.

In timp linistea revine. A stat tacuta si a privit zbuciumul din tine. O regasesti ascunsa sub stratul de frica in care ti-ai invelit sufletul.

Traieste-ti viata, depaseste-ti frica, uita-ti mintea, treci prin durere, aminteste-ti de tine, redescopera-ti inima si simte iubirea.

In timp...

10 Trandafiri

Am primit aceasta felicitare de la cea mai draga fiinta si doresc sa o impartasesc cu tine. Multumesc mama!!

Primavara!!!!

"Vecini" in asteptarea alunelor.

Cateva imagini specifice "zonei" in care locuiesc

Primavara vine!!!!!!!!!!

Live to be 150?...Can you do it

Aseara am urmarit pe ABC emisiunea The View intitulata "Live to be 150?...Can you do it?" realizata de Barbara Walters. Intr-o prima parte a fost prezentata posibilitatea readucerii la viata intr-un viitor imaginat de multi dintre noi. Continuarea emisiunii s-a oprit asupra diferitelor metode prin care putem sa traim pana la 100 de ani cel putin. A adus in discutie celulele stem si studiile medicale in aceasta directie, alimentatia bazata pe legume si fructe, sportul si, bineinteles sexul. A prezentat cateva personalitati care au ajuns la o varsta inaintata, printre care Paul Newman si un model care la 76 de ani inca urca pe scena si apare in reviste.

Finalul emisiunii a fost dedicat unui grup de batrani care au depasit venerabila varsta de 100 de ani. Fiecare cu povestea si filosofia lui despre viata. Unul dintre ei a zis ca viata incepe la 80 de ani, merita traita de la 90 si este minunata de la 100 in sus.

Aceasta mi-a amintit de ceea ce spunea Octavian Paler legat de faptul ca a iubi viata implica si posibilitatea de a o n-o mai suporta. Oare chiar ne dorim sa traim atat de mult sau depinde starea in care ajungem la aceea varsta?

Urmarind cele doua directii ale emisiunii m-am intrebat de ce luptam sa traim mai mult in loc sa luam fiecare pas asa cum este el la acel moment. Avem in ziua de astazi posibilitatea pentru copiii nostri sa le "inghetam" corpurile in speranta unui viitor mai bun. Oare acele corpuri chiar vor putea vreodata sa fie ceea ce au fost? Oare nu cumva reparam doar masina fara sa ne intereseze cine o conduce? Odata cu resuscitarea oraganismului putem reinvia si spiritul?