Ploua in gradina

Cenusa isi desfasoara aripile peste petalele colorate ale norilor. Albul se amesteca cu negrul, iar gri-ul inlocuieste lumina. Intunericul aduce greutate si lacrimi. Ploua... Ploua in gradina. Picaturi mari, grele si cenusii ataca cu rautate pamantul infricosat. Florile isi ascund petalele sub frunze. Ropotul asurzitor zguduie intregul peisaj. Soarele a fugit, a luat luna si s-a ascuns. De ce s-ar intoarce?

Se strecoara in sufletul meu asemeni unei umbre. Simt cum se agata cu ghearele de gandurile mele nelasandu-ma sa respir. De ce as respira? Simt cum se tese in fiecare incercare de zambet. Amestecata cu regrete apasa cu greutate pulsul vietii care se zbate in fiecare clipa.

Vinovatia nascuta din fericirea trecutului este o haina grea de purtat. Poate mai grea si mai dureroasa decat durerea insasi. Regretele alegerilor sunt tardive. Viata imi spune ca totul este treacator. Inima imi sopteste ca totul este un vis. Ratiunea se ataseaza cu putere de gandurile care striga durerea.

Continua sa ploua. Pamantul biciuit de lacrimile ploii incearca sa-si incarce puterile. Oboseala adauga o noua provocare. Intunericul este straveziu. Transparenta lui coboara ca o mantie metalica peste umerii mei. Lasa-ma sa respir! Aerul se transforma in strigat. Gradina incremeneste. Picaturile raman suspendate in aer. O umbra pluteste printre ele. Aripile-i se zbat in treacat si loviturile tulbura tacerea.

Ploua in gradina.

Making Memories of Us

Pustiul

Adunate pe un raft stau pozele cu tine. Privesti tacut. Ai plecat fara sa-ti iei ramas bun. Ai plecat prea devreme. Visul tau s-a incheiat. Am inteles motivele plecarii tale. M-am impacat cu alegerea ta. O sa-mi fie greu sa nu te caut. Am atatea sa-ti spun, atatea sa-ti povestesc asa cum faceam mereu.

Undeva, candva ne vom revedea. Mereu ai spus ca ne leaga mult mai multe decat credem. Ce ne-a adus impreuna? Ce ne-a tinut alaturi atata vreme? Intrebari a caror raspuns il voi gasi doar alaturi de tine, atunci cand ne vom revedea.

Intr-o camera pustie plange suflet de mama. Sfasiata de durere incearca sa inteleaga cursul nefiresc al vietii. Are atatea intrebari la care nu gaseste raspunsuri. Cauta, cerceteaza, asculta... Singuratatea o inconjoara.

Pustiul pe care l-ai lasat in urma ta este infricosator. Pustiul care a venit odata cu plecarea ta este rece. Pustiul...tipa.

Avem nevoie de stapani

Sunt o pisicuta neagra, blanda, dragastoasa si cuminte. Ma numesc Simun.

Sunt o pisicuta de 5 ani cu caracter de catel. Ma numesc Felix.

Sunt o catelusa simpatica de 6 ani si ma cheama Samy.

Numele meu este Labus si am 10 ani. Stapanii mei zic ca sunt cel mai cuminte dintre toti.

Avem nevoie de stapani si o noua casa. Stapanilor nostri actuali le este peste puteri sa ne mai tina si pentru ca ne iubesc asa de mult ar dori ceea ce este mai bun pentru noi. Detaliile despre fiecare dintre noi le gasesti la stapana noastra pe adresa de yahoo : adela_low@yahoo.com sau id-ul de messenger: adela_low.

Daca stii pe cineva care doreste sa adopte te rugam sa trimiti aceasta informatie mai departe.

Multumim mult de tot!

Labus, Samy, Felix si Simun.

Edit later: Pentru ca multa lume a intrebat sa stii ca suntem din Bucuresti.

Strainul

"-Buna ziua! Ce faceti?"
"-Hm!"
Raspunsul insotit de privirea goala aruncata pe langa fata care-i zambea spunea totul. Mana se ridica intr-o miscare de lehamite. Tristetea isi gasise locul ideal.

Barbatul se indeparta cu miscari lente, adus de spate, purtand in mana stanga produsele cumparate.

"-Cata impolitete din partea lui", se auzi un glas.
Privirea ii cazu pe cea care vorbise. Sentimentele se amestecau pe figura ei si repulsia castiga lupta.
"-Poate este suparat, poate este trist, poate are probleme. Impolitetea lui vine din suparare si este adresata cu totul altcuiva."
"-Si cine sunt eu sa-i suport toanele? Sau tu? I-am facut noi ceva?"
"-Pentru el reprezentam doar niste necunoscuti, niste straini. Ce reprezinta el pentru tine de ti-a influentat asa de tare starea de spirit?"
"-Nimeni, un strain, un necunoscut"
"-Si atunci de ce nu-l lasi sa plece?"

Intrebarile si uimirea se citeau clar pe figura ei. Privirea s-a golit pentru o clipa. Zambetul isi relua locul de drept.
"-Ai dreptate."

Tacerea se lasa grea taind aerul dintre cele doua. Fiecare isi continua treaba. Cuvintele nerostite zumzaiau ca niste albinute ocupate.

Cel care intra pentru scurt timp in viata ta este un simplu strain?

"Strainii sunt familia pe care n-ai cunoscut-o inca." Mitch Albom

Marturisire

Zilele trecute spuneam unui prieten ca renunt la blog.

Renuntarea venea din dorinta de a imi linisti mintea. Toate cuvintele scrise aici sunt parte a trecutului. Simteam cumva ca exista aici un atasament puternic care continua sa-mi modifice starea de fiecare data cand reveneam. Atasament fata de ceea ce scrisesem, de reactiile pe care le trezisem, de sentimentele pe care le impartasisem. Am devenit constienta de el intr-o noapte cand mintea framanta in cautarea de noi subiecte. Am realizat atunci ca-mi hraneam ego-ul. Am vazut cum se adunau cuvintele, cum retraiam momente placute sau neplacute in speranta ca voi gasi ceva. A fost exact ca atunci cand raul si binele convietuiesc in acelasi loc si in acelasi moment. Cautam un vinovat pentru nelinistea mea. Il gasisem.

Decizia era luata. Hotarasem sa tac, sa ascund ca voi parasi definitiv blogul. Doream sa-l las sa moara. Singur, in tacere, in intrebari, in mirare, in uitare. Este prima oara cand aceasta decizie este luata intr-o stare de liniste si calm. Problema era cautarea continua si dorinta care nu-mi dadea pace.

Dupa cum bine vezi am revenit asupra deciziei initiale. Am realizat ca voi continua sa scriu. Rezistenta, lupta si tensiune sunt elementele care vor indeparta linistea. Gandurile mele vor zbura adeseori aici. Acesta este locul in care mintea mea se refugiaza. Am facut cateva modificari. Am adaugat aceasta marturisire si voi continua sa desenez realitatea asa cum o vad, in spatele aparentelor.