Sarbatorile de iarna

Astazi am realizat ca "urasc" sarbatorile de iarna. Am pus ghilimelele pentru ca trebuie sa specific si contextul- munca. DA, cand sunt sarbatorile imi urasc locul de munca si ceea ce se intampla acolo in aceasta perioada. Urasc aglomeratia aferenta acestei perioade, urasc nervii si faptul ca sunt si eu nervoasa, desi nu-mi doresc asta. Oamenii sunt rai in acel context si nu se gandesc decat la ei. De ce spun asta? Pentru ca am exemple concrete care sa-mi sustina spusele. Oameni loviti de catre altii ajung la spital si-si petrec sarbatorile imobilizati la pat. Angajati luati la bataie pentru ca este aglomeratie si trebuie sa-ti versi nervii pe cineva. Tipete, amenintari si injurii din diverse motive, nu neaparat cele adevarate. Pana si cei mai calmi sunt influentati in aceste clipe de cosmar. Nu spun ca eu sunt calma, nu deloc. Am vazut persoane foarte linistite care se transforma intr-un pachet de nervi.
In aceste momente mi-as dori sa fiu o vrajitoare. Sa-i fac pe oameni sa zambeasca, sa rada cu pofta, sa viseze si sa fie buni cu ceilalti. Sa-i fac sa uite neajunsurile si sa se gandeasca doar la ce este bun si frumos in viata lor. In goana dupa cadouri uitam ca cel de langa noi este si el om. Strigam in dreapta si stanga ca spiritul de sarbatoare ne cuprinde in aceste zile si totusi el nu se face simtit in relatia cu ceilalti, fie ei cunoscuti sau straini. Oare acestea sunt sarbatorile de iarna pe care ni le dorim cu toti?