CUVINTE

Ma leg adesea de cuvinte ce le port cu mine un timp. Nu pot si nu vreau sa le dau drumu. Nu stiu de ce as face-o si nu cunosc nebanuitele carari pe care ma vor duce. Ma las purtata pe aripi de cuvinte ce vin spre mine fara sens. Cand sunt intr-o stare de relaxare ceva sau cineva imi sopteste imagini pictate in cuvinte. Este ca un joc de puzzle, in care imaginea este cunoscuta de abia la final.
Ganduri se aduna in colturile mintii mele si visuri aievea nasc cantece efemere. Spirala timpului se rasuceste in spatiul trupului meu si prezentul se joaca in bataia vantului, spunandu-si povestea trecutului si privind tabloul viitorului.
Ganduri ma infioara prin aparitii straniu de colorate. Plutesc, plutesc printre cuvinte rostite ce ma cuprind in hora dansului lor frenetic. Pictez in vidul spatiului din mine pentru eternitate. Nimic nu poate opri acest dans, nici trecerea timpului si nici macar moartea. Vine de undeva de departe si-mi cuprinde fiinta ca o flacara. Ganduri, culori, sunete, emotii se nasc si traiesc prin cuvinte.