13

In timp ce scriam celalalt post ochii mi-au cazut pe calendar si am vazut ca astazi este 13. Mi-am zis: SUPER! Pentru mine 13 nu reprezinta un numar negativ. Nu am crezut niciodata ca 13 poarta ghinion. Parintii mei sunt nascuti intr-o zi de 13. Tata zice ca 13 ii poarta ghinion, iar mama are o parere contrara (de la ea am inteles ca nu intr-o cifra sta norocul sau ghinionul).
In numerologie, numarul 13 se reduce la numarul 4. Numarul 13 este o combinatie a numarului 1-dominat de Soare si a numarului 3-dominat de Jupiter. Doua planete puternice.
Nu vreau sa iti schimb parerea pe care o ai despre acest numar, ci doar sa te fac sa te realizezi ca perceptia ta (eventual trecutul) ii da valoare acestui numar si nu numarul in sine.
Daca tu crezi ca 13 poarta ghinion asa este, iar daca tu crezi ca poarta noroc este la fel de adevarat.

STRAIELE

"Intr-o dimineata, Frumusetea si Uratenia s-au intalnit pe tarmul marii. Si-au spus una alteia:"Hai sa ne scaldam in mare."
S-au dezbracat si au inotat in apele marii. Dupa putin timp, Uratenia a venit la mal, s-a imbracat cu hainele Frumusetii si a plecat.
Frumusetea a iesit din apa si nu si-a mai gasit straiele; ii era prea rusine sa ramana despuiata, asa ca s-a imbracat cu hainele Urateniei. Apoi Frumusetea a plecat.
Si pana in ziua de azi, barbatii si femeile o incurca pe una cu cealalta.
Cu toate acestea, sunt unii care vad fata Frumusetii si o recunosc in ciuda hainelor. Si mai sunt unii care cunosc fata Urateniei, iar straiele nu o ascund de ochii lor."

GIBRAN KAHLIL

Dedic aceasta povestioara tuturor celor care vad si recunosc.

FOCUL

Cat de important este sa stii incotro te indrepti, sa fi constient de ceea ce-ti doresti de la tine si ce vrei sa realizezi in viata?

Cand am crescut si am inceput sa ma raportez la cei din jurul meu am vazut ca spre deosebire de multi altii eu nu aveam un talent nativ. Priveam cu invidie la colegii mei care erau buni la desen, muzica, matematica, chimie. Consideram ca ei aveau o directie, venisera pe lume cu un scop. Este dificil sa traiesti cu intrebarea permanenta: "In ce consta valoarea mea?" Imi placeau foarte mult literatura, psihologia si filosofia. Ma fascina tot ce insemna omul, gandirea umana si felul in care vad ceilalti lumea.

Adevarata valoare, am descoperit mai tarziu, nu consta doar in talentul nativ, ci in valorificarea si dezvoltarea lui. De aceea consider ca este foarte important sa-ti cunosti menirea. Este important sa stii ce anume te atrage in asemenea masura incat ti-ai dedica intreg timpul tau.

In fiecare om exista o flacara care il mistuie. Unii oameni se lasa condusi de foc, iar altora le este frica de el. Cei din urma nu realizeaza ca tocmai ranile provocate sunt pretioase. Flacara valorii din tine are melodia ei proprie pe care inconstient o auzi atunci cand faci ceva care-ti place in ciuda tuturor obstacolelor. Chiar daca nu o descoperi ea nu se stinge, ci traieste acolo asteptand. Asteapta sa o vezi, asteapta sa-i auzi cantecul, asteapta sa te trezesti.

Tu ai descoperit focul care te mistuie?

CHIPURILE

Cand am lansat blog-ul un prieten a fost curios sa stie de ce am ales tocmai acest titlu. Atunci i-am dat o explicatie sumara care se apropia de adevar. In viata mea m-am lovit mereu de aparente si de ceea ce se ascunde in spatele lor. In relatiile mele am descoperit ca oamenii au diferite masti in diferite contexte. Ca si eu la randul meu schimb mastile in functie de situatie si context. Poate o sa ti se para ciudat, dar este normal sa folosim masti. Mastile ne ajuta sa ne adaptam, sa ne descurcam in diferite situatii. Masca este atitudinea pe care o ai in anumite contexte, este un sistem de aparare la mediu. Mastile mele de aparare cele mai des folosite sunt sarcasmul (dus la extrem, cateodata se transforma in acid), incapatanarea si neincrederea (te las sa ma cunosti pana la un anumit punct- sunt putine persoanele care ma cunosc bine).
Prin titlu vreau sa evidentiez faptul ca-mi doresc ca tu sa vezi dincolo de cuvinte, vreau sa ma vezi asa cum sunt si nu asa cum poate m-ai cunoscut in diferite ipostaze, vreau pe cat posibil sa nu folosesc mastile.
Un citat care mi-a placut foarte mult apartine lui Gibran Kahlil:
"Am vazut un chip cu o suta de fete si un alt chip ce avea doar o fata, si una cu ea era. Am vazut un chip batran, brazdat in cute ce nu spuneau nimica si-un chip lipsit de riduri pe care toate stateau scrise. Cunosc chipurile caci privesc prin tesatura panzei pe care chiar ei o tes, si vad realitatea ce se ascunde dincolo."

INTEGRARE

Integrarea in UE a dat nastere la diverse reactii si comentarii. In cautarile mele prin lumea electronica am gasit o pagina care m-a facut sa vad cu alti ochi Integrarea. Te las pe tine sa apreciezi:http://www.jurnale.ro/a_fost_o_data_-e4715-34123.html

OAMENII... (2)

Exista oameni in viata de care iti este greu sa te desparti. Sunt oameni buni, care pot sa realizeze foarte multe si nu stiu asta. Stau la mana altor oameni si se cred inferiori. Astepta pe cineva care sa le spuna ce sa faca si cum sa faca.
Ieri am trecut printr-o astfel de despartire. Am rememorat clipele petrecute impreuna si am realizat ca ei sunt cei care m-au invatat ce inseamna valoarea umana si ca fiecare om este pretios si unic. Chiar si cei care pareau dificili la inceput mi-au demonstrat ca doreau sa se faca auziti. Glasul nemultumirii ascunde vocea afirmarii ca om, ca fiinta capabila.
Oamenii tacuti sunt cei care asteapta, in general pe cineva care sa stie sa e asculte tacerea. Sa le vada sufletul, valoarea de dincolo de tacere. Oamenii comunicativi sunt cei care-ti cer sa treci dincolo de cuvinte pentru a-i descoperi. Prin orice fel ar comunica fiecare om doreste sa i se recunoasca valoarea. Doreste sa gaseasca printre ceilalti oameni pe cineva care sa-i aprecieze calitatile.
Ieri mi-am luat la revedere de la un grup de oameni care inca cauta. Cand am fost langa ei am vrut sa-i fac sa inteleaga ca nu au nevoie de altcineva. Calitatile lor exista chiar daca sunt apreciate sau nu. Ei trebuie doar sa-si cultive valoarea si ea va iesi la suprafata. Pentru mine relatia creata a reprezentat o adevarata lectie de viata. Stiu ca poate uneori am gresit, stiu ca poate uneori i-am suparat, stiu ca inainte de toate le vedeam unicitatea si valoarea nedescoperita.
Singurul meu regret este ca nu i-am facut sa realizeze ca ei detin puterea de a schimba lumea in care traiesc.

IERTAREA

Astazi mi-am luat la revedere de la colegele mele. Au lipsit cateva dintre cele pentru de care nu aveam sentimente tocmai placute. In anii de colaborare cu ele s-au adunat multe resentimente care acum la ceas de plecare ar fi iesit la suprafata.
In aceste momente ma gandesc la iertare, ma pun in pielea lor si incerc sa inteleg (a nu stiu cata oara) ce anume s-a intamplat. Cred ca mai inportant decat intelegerea situatiilor create este IERTAREA. Plec pe un drum nou, cu entuziasm si cu dorinta de reusita si nu vreau ca aceste sentimente sa umbreasca viitorul.
Pentru mine iertarea reprezinta pe de o parte constientizarea ca am si eu vina in tot ce s-a intamplat si pe de alta parte acel sentiment de impacare cu mine si cu imaginea pe care mi-am creat-o despre cealalta persoana. A fost o comunicare greoaie sau prost gestionata de ambele parti si de aceea s-a ajuns la o astfel de situatie. Comunicarea are 2 sensuri.
Am avut pentru aceste colege la inceput sentimente de prietenie, respect si apreciere. Au fost situatii in care vorbele lor m-au ranit si m-au facut sa-mi revizuiesc atitudinea fata de ele.
Acum ma iert pe mine pentru ca nu am stiut sa raspund corect in anumite contexte la ceea ce se intampla. Le iert pe ele pentru ca nu au avut atitudinea corespunzatoare.
Poate crezi ca sunt doar cuvinte, dar eu iti spun ca sunt impacata cu mine si stiu ca atunci cand le voi reintalni voi fi bucuroasa sa le vad. Aceasta liniste care a coborat peste tumultul gandurilor mele este atat de odihnitoare. Doar cel care a iertat cu adevarat stie despre ce vorbesc.

SCHIMBARE

In urma cu cateva luni am luat contact cu analiza grafologica si Ionut Ciurea m-a facut sa constientizez ca imaginea mea de sine era sub medie. Mi-a fost destul de dificil sa diger aceasta informatie, dar o calatorie in trecut, in ultimii 10 ani a scos la iveala si explicatia. La terminarea liceului imi pusesem obiective (atunci nu le numeam asa) care s-au dovedit foarte inalte. La vremea aceea nu ma cunosteam indeajuns, dar doream cu ardoare sa-i inteleg pe ceilalti. M-am lovit de un zid, nu ma lasau sa-i cunosc. A aparut primul semn de indoiala. A urmat un alt tel, terminarea facultatii, un alt rezultat nemultumitor. O alta intrebare? Oare sunt in stare? Asa am intrat in acest carusel, in care fiecare obiectiv neatins insemna o noua indoiala in privinta capacitatilor mele.
Doream sa schimb lumea, oamenii sa fie mai buni, dar nimeni nu-mi spusese ca trebuie sa incep cu mine. Spuneam ca iubesc oamenii, dar ei simteau ca nu ma iubesc pe mine. Aveam atatea intrebari legate de ceilalti si nici una pentru mine. Eu doream sa cunosc oamenii si oamenii se inchideau in fata mea. De ce oare?
Asa am inceput sa ma intorc spre mine si am realizat ca ceilalti sunt OK atat timp cat si eu sunt OK cu mine. Vocea mea interioara era puternica cand imi spunea ca merit tot ce mi se intampla in viata si nu se referea la lucrurile bune. Acele momente se numeau noroc. Cineva mi-a spus ca am noroc si de atunci credeam asta. Cand era ceva de bine aveam noroc, cand se intampla ceva rau ma parasise norocul.
Tresarirea din aceasta stare s-a produs cand am citit undeva intr-o carte despre un om care-si dorea sa schimbe lumea, nu a reusit asa ca a restrans cercul si a pornit sa schimbe atitudinea prietenilor, nu a fost lasat si s-a oprit asupra familiei cu acelasi rezultat insa. A ajuns la o varsta la care a descoperit ca singurul pe care poate sa-l schimbe era el si de acolo trebuia sa inceapa.
Am pornit pe drumul autocunoasterii si schimbarile au inceput sa apara. Astazi stiu ca daca doresc sa schimb pe cineva trebuie in primul rand sa-mi schimb atitudinea mea fata de aceea persoana. Vocea interioara si-a pierdut din putere. Imaginea de sine este la un nivel din ce in ce mai mare, cu precizarea ca nu vreau sa trec in extrema cealalta. Acum stiu ca merit si lucrurile bune si le primesc cu recunostinta. Si cel mai important a inceput sa-mi placa de mine.

ALEGEREA

La cumpana dintre ani a trebuit sa fac o alegere, pentru ca in viata mea a aparut o rascruce. Pe de o parte era un drum lin, batatorit, luminos, unde la fiecare pas as fi fost ajutata sau sprijinita de o multime de oameni. De fapt reprezenta continuarea a ceea ce fac acum doar ca schimbam atmosfera. Simt in privinta acestui drum ca la un moment dat , la un anumit punct s-ar fi sfarsit. Ce-mi ofera? Siguranta, liniste, aplicarea cunostintelor in masura in care as fi fost lasata sau cat anume s-ar fi potrivit cu contextul. Pe alocuri apar lucruri noi si abordarea mea ar fi fost noua.
In cealalta directie se deschide un drum in umbra. Pe masura ce pasesc pe el vad cate putin, nu-i zaresc sfarsitul, nu-i vad obstacolele. Ce-mi ofera? Dezvoltare peste masura a talentului nativ, noi cunostiinte, intalniri cu oameni noi, aventuri, posibilitatea de a alege.
Este dificil sa alegi intre ceea ce cunosti si ceea ce este nou. In ultimul an am facut foarte multe transformari in mine. De fapt aceasta rascruce reprezinta un test. Cat de puternice au fost schimbarile? Alegerile de pana acum m-au adus in situatia de a alege intre nou si vechi. Noul inseamna necunoscut, crestere pe o perioada indelungata, lupta cu mine, cu increderea pe care mi-o acord. Este ceata pe acest drum si nu disting cararea pe care-mi astern pasii. Cu fiecare clipa ceata se ridica, dar doar cat pot sa deslusesc unde sa asez piciorul.
Dupa o lupta intre nou si vechi am realizat ca noul este ceea ce-mi doresc si mi-am dorit de catva timp. Drumul in necunoscut este ceea ce ma face sa traiesc si-mi da posibilitatea sa aleg ceea ce vreau sa fac cu viata mea. Nu spun ca o sa fie usor. Daca voiam ceva usor alegeam drumul cel lin. O sa fie dificil pentru ca in primul rand o sa lucrez cu mine si la mine si apoi voi veni in contact cu oameni noi care nu ma cunosc si trebuie sa le castig increderea. O sa fie frumos, interesant, incitant, pe o perioada lunga, cu mari posibilitati de dezvoltare personala si profesionala.
Daca vreodata va intalniti cu aceeasi situatie luati aminte la cuvintele lui Osho: "Asculta-ti intotdeauna fiinta, aduna-ti curajul si mergi catre necunoscut. Ca sa te dezvolti pe masura destinului tau e nevoie de mult curaj, e nevoie de neinfricare. Oamenii care se tem mereu nu pot trece dincolo de ce este cunoscut."

2007

LA MULTI ANI!

Inceputul anului l-am petrecut alaturi de prieteni in Piata Mare a Sibiu-lui. Frigul de afara nu a reprezentat un impediment pentru multimea din piata. Daca noi am ajuns in piata la 11.30 altii erau acolo de la 10 sau chiar mai devreme. Concertul formatiei Phoenix a avut si el contributia la aglomeratia din piata. In aceea multime de oameni nu mai simteai frigul, dar nici nu te mai puteai misca. Pe margine se formasera adevarate rauri de oameni care se deplasau inspre Piata Mica unde se anuntasera artificiile din noaptea de Anul Nou. Nu stiu cati din cei prezenti erau oraseni, dar prin aer zburau din cand in cand cuvinte straine de limba romana.

Momentul dintre ani m-a gasit in Piata Mica privind la artificii si ciocnind un pahar (plastic) de sampanie cu prietenii mei. Aceleasi imagini le vedeam si la grupurile din jurul nostru. Copiii erau incantati de spectacol, mai ales cei urcati pe umerii parintilor sa vada mai bine. Din cand in cand se auzeau uralele multimii care se minuna de frumusetea de lumini de pe cer. Nu conta zgomotul infernal facut de lansatoare si nici faptul ca a fost o mica bataie cu sampanie. Toata lumea se simtea bine.

Intrarea in noul an a insemnat integrarea in UE si desemnarea Sibiu-lui Capitala Culturala a Europei, eveniment care a avut loc a doua seara, pe data de 01.07.2007. Dupa o asteptare de 2 ore (noroc ca nu mai era asa de frig) a inceput spectacolul anuntat. Urcarea pe scena a lui Basescu a fost intampinata de urale, dar din locul unde stateam eu strigatele oamenilor nu erau de bucurie. Discursul s-a dovedit plictisitor, dar a fost inveselit de comentariile celor din jurul meu. Spectacolul de foc, lumini si muzica a fost impresionant si a meritat asteptarea. Desi a inceput sa ploua torential nimeni nu s-a miscat din loc pana la final.

Concertul lui Chris Norman nu a reusit sa mentina acelasi interes si marea majoritate a oamenilor s-a dus la casele lor. Si eu am preferat acelasi lucru pentru ca frigul si ploaia isi cam faceau de cap.

Au fost doua zile memorabile petrecute alaturi de prieteni dragi si care au reprezentat un inceput de an foarte bun.