Minciuna si sinceritate

De ce mintim? De la ce varsta incepem sa mintim? Ce mecanisme sunt in spatele minciuni?
Aceste intrebari revin in mintea mea cu putere atunci cand in jurul meu si in mine apar semne de minciuna. Urasc minciuna!!! Judec oamenii care mint si pe mine cand recurg la acest mecanism de aparare.
De ce apelez la minciuna? In spatele ei stau diferite temeri a caror unic scop este sa ne limiteze, sa ne arunce intr-o lume a fricii. Am experimentat minciuna si la o analiza profunda asupra motivelor pentru care am mintit am descoperit ca-mi era frica de respingere. Ceea ce ascundeam era diferit de tiparele cu care eram obisnuita. Doream sa fiu acceptata si de aceea am ascuns anumite aspecte. M-am judecat aspru pentru ceea ce facusem si mult mai tarziu am inteles ca nevoia mea de sinceritate se naste din fuga de minciuna. Uneori echilibrul isi cere drepturile si intervin diferite situatii in care am de ales. De mine depinde pe ce drum merg, al sinceritatii sau al minciunii.
Copil fiind, am mintit adeseori ca sa nu fiu pedepsita. Frica de pedeapsa si-a pus amprenta asupra adultului de mai tarziu care s-a luptat in permanenta cu minciunile care zaceau latente in el. Am ingropat sub un morman de convingeri aceasta nevoie de a minti, de a ascunde anumite aspecte ale vietii mele. Astazi am ajuns sa realizez ca frica este cea care imi sopteste in ce directie sa o iau. Fie ca este minciuna sau sinceritate, frica tine un echilibru fragil intre cele doua. Mint de frica, sunt sincera tot de frica. Ce este bine? Raspunsul la aceasta intrebare ar fi o generalizare limitativa pentru ca fiecare situatie este atat de unica si suntem singurii care putem sa alegem ce este bine sau rau.
La ce varsta incepem sa mintim? Despre mine nu-mi amintesc cand anume am inceput sa folosesc acest sistem de aparare. Am descoperit frica din spatele minciunii la doi copii, frati. Temeri diferite: de respingere si de pedeapsa duc la acelasi rezultat: minciuna. Daca unul dintre ei alege sa minta pentru a nu fi respins de persoanele iubite, celalalt minte pentru a nu fi pedepsit tot de aceleasi persoane.
Minciuna si sinceritatea fac parte din viata noastra si experienta generata de aceste sisteme de aparare ne determina sa alegem drumul pe care stam. Ceea ce este nevoie sa stim este ca la noi este capacitatea de a schimba imaginea pe care o avem despre noi. Fie ca minti sau esti sincer cu ceilalti de tine cel mai importat este cum te privesti.

Suntem ceea ce gandim

Zilele trecute am primit o provocare de la Andreea, si anume sa scriu despre gandirea pozitiva. Parerea mea o gasesti mai jos:

"Suntem ceea ce gandim.”
Cand am citit prima oara aceasta fraza am avut o nedumerire. Cum adica suntem ceea ce gandim? Cum adica ceea ce gandesc ma defineste? Stiam ca faptele sunt cele care vorbesc despre mine, dar pentru a ajunge la actiune parcurg mai multi pasi. Si totul incepe de la gand. Gandul este cel care sta la baza cuvantului. Gandul este cel de la care pleaca actiunile noastre.
Intotdeauna ne judecam si ne privim dupa rezultatul actiunilor noastre si rareori luam in considerare ceea ce am gandit cand am plecat pe drumul respectiv. Ce gandim? Cum gandim? Care sunt ideile care apar primele in special in momentele mai dificile? Sunt ele negative sau pozitive? Avem incredere in noi sau de indoim de reusita?
Gandurile noastre sunt creatoare ale realitatii in care traim. Gandurile sunt exprimate prin cuvinte si cuvantul confera putere gandului. Felul in care formulezi gandul este foarte important. Forma in care asezi cuvintele si cum le folosesti, fie cand te referi la propria persoana, fie cand vorbesti cu ceilalti. Mintea umana este un pamant fertil pentru samanta numita cuvant. Aminteste-ti de cate ori cuvintele cunoscutilor tai ti-au schimbat starea de spirit. De exemplu, esti prost dispus si un prieten iti face un compliment prin care reuseste sa te binedispuna. Acelasi lucru se intampla si invers. Aminteste-ti de cate ori ti-ai modificat dispozitia cand gandurile despre tine au fost pozitive…sau negative.
Formularea si folosirea cuvintelor reprezinta inceputul la care se adauga emotia. Emotia este cea care confera energie gandului. Fiecare gand, fie el pozitiv sau negativ se transforma in realitate atunci cand este purtat pe aripile emotiilor. De fapt, emotia este cea care se transforma in gand. Emotia este doar energie in forma pura. Modul in care folosim emotiile si le transpunem in realitate confera nuante pozitive sau negative. Aici putem spune ca iubirea este pozitiva, iar ura este negativa pentru ca fiecare are un context specific in care se exprima.
Cum putem sa ne schimbam viata prin gandire? Si mai ales cum putem sa folosim gandirea intr-un sens pozitiv?
Marea majoritate a gandurilor sunt indreptate spre propria persoana. Vorbesti cu tine, despre tine, te intrebi, iti raspunzi, traiesti intr-o realitate despre care crezi ca este a tuturor. La acest nivel poate interveni schimbarea. Modifica modul in care-ti vorbesti, cuvintele pe care ti-le spui, gandurile pe care le nutresti despre tine si atunci viata ta se schimba. Orice gand bun si iubitor despre tine aduce o crestere a energie si o modificare a atitudinii exterioare. Aceste ganduri iti confera incredere in sine si puterea de a-ti transforma visele in realitate.
De cele mai multe ori suntem influentati de ceea ce spun ceilalti despre noi. Aceste cuvinte au importanta pentru ca traim cu impresia ca ele reprezinta o proiectie a propriilor ganduri. De fapt fiecare traieste in realitatea lui, cu gandurile lui si exprimarile proprii. Oare avem nevoie de altii ca sa ne spuna cum suntem? Oare ceilalti ne cunosc mai bine? Daca raspunsul este negativ de ce continuam sa ne lasam "otraviti" de gandurile altora?
Acelasi lucru se intampla si in sens invers. Oare putem cunoaste un om atat de bine incat sa exprimam o parere despre el ? Daca raspunsul este negativ de ce continuam sa-i ‘otravim’ pe ceilalti ? In acest context se produce o alta schimbare prin folosirea adecvata a gandirii, in principal a gandirii pozitive. Cuvantul pozitiv ca rezultat al gandirii pozitive are efecte benefice atat asupra celui care exprima cat si asupra celui care primeste.
Inainte de a exprima gandurile negative despre cineva imagineaza-ti ca tu esti cel care primeste aceste cuvinte. Cum te-ai simti ? Cum ai reactiona ? Apoi identifica la persoana respectiva un lucru pozitiv. Exprima-l. …Te las pe tine sa observi rezultatul acestui exercitiu.
Folosind gandirea pozitiva am invatat despre mine anumite lucruri. Sunt exprimate ca o marturisire pentru ca le privesc ca pe o parte negative a gandirii pozitive.
Recunosc faptul ca nu reusesc sa pastrez pemanent o atitudine pozitiva si uneori exercitiul de mai sus se pierde printre norii emotiilor puternice. Recunosc ca uneori gandurile despre mine sunt negative si orice incercare de a le transforma nu are sorti de izbanda. Recunosc ca influentele exterioare sunt puternice mai ales cand vin de la persoane dragi. Recunosc ca este dificil de pastrat un echilibru intre pozitiv si negativ.
Cel mai important este ca sunt ceea ce gandesc si ca gandirea pozitiva mi-a schimbat viata in bine.


Trimit provocarea la Demaio, Andrei Rosca, Derelict, Adrian Soare si celor care doresc sa-si exprime parerea in legatura cu gandirea pozitiva.

O poveste adevarata

Am primit astazi de la un prieten O Poveste Adevarata. O impartasesc cu tine pentru ca m-a impresionat foarte mult.




Limitele exista doar in mintea ta!!!


Zilele trecute mi s-a spus cu o sinceritate rar intalnita ca am anumite limite. Am recunoscut atunci, asa cum o fac si acum. In acele conditii, in acel context m-am limitat conditionata de tipare exterioare. Imaginea mea nu corespundea cu contextul si cu mediul in care eram. Eu, care intotdeauna am sustinut ca imaginea nu conteaza m-am trezit in fata acestei persoane ridicand limite existente doar in mintea mea. Erau conditionari cu care m-am luptat in trecut si care se pare ca apar si acum in anumite contexte si conditii.
Clipa in care am realizat ca tot ceea ce gandeam despre mine in diferite situatii erau de fapt doar ganduri imprumutate de la altii a fost ca o renastere. Erau atat de multe lucruri de care trebuia sa tin cont si de cele mai multe ori exact acestea erau cele care ma impiedicau in drumul meu.
Zilele trecute m-am impiedicat din nou de aceste ganduri. Ma priveam cu neincredere si nu stiam de unde au aparut. Exteriorul care alta data conta atat de putin pentru mine isi punea amprenta puternic asupra mea. Persoana in fata careia m-am prezentat a vazut dincolo de aparente si prin sinceritatea cu care a vorbit mi-a reamintit ca totul este in mintea noastra. Multumesc! Sunt recunoscatoare pentru ca viata imi aduce in cale oameni care prin sinceritatea lor imi amintesc de mine.
Gandeste-te de cate ori in viata te-ai evaluat dupa ce spun ceilalti despre tine si ti-ai limitat actiunea in functie de aceste pareri. Aminteste-ti de felul in care ai fost invatat(a) sa te comporti in anumite contexte, cum sa te imbraci, sa stai, sa spui sau sa nu spui. De cate ori ceea ce ai facut sau nu ai facut a fost judecat de tine prin prisma a ceea ce gandeau parintii sau invatatorii tai? Este atat de dificil sa te desprinzi de acest dialog sustinut in interiorul tau de aceste conditionari exterioare.
Suntem cu mult mai mult si cu mult mai pretiosi decat aceste credinte limitative existente doar in mintea noastra colectiva. Priveste dincolo de aparentele tipare cu care ai fost invatat si vei descoperi o alta lume. Vei intra intr-un univers minunat in care ceea ce vei afla cine esti, ce poti si pentru ce traiesti. Intotdeauna aminteste-ti: limitele exista doar in mintea ta!

SA...

Să mângâiem cu privirea o figură care trece şi care trezeşte armonie
Să întâlnim o privire şi să simţim că în noi se naşte ceva
Să întâlnim doi ochi şi să simţim că ei vorbesc cu ai noştri
Să privim luna şi să simţim unica persoană îndrăgostită a universului
Să visăm cu ochii deschişi şi să înţelegem
Să întâlnim o mână care se încrede în a noastră
Să întâlnim o mână care ne face să simţim plăcerea acelei întâlniri
Să ne trezim şi să simţim că cineva respiră alături de noi
Să ne încredinţăm unui foc care ne arde aşteptările
Să dăm foc aşteptărilor noastre
Să întrebăm ploaia cum ia naştere




Credinte si ignoranta



Ma lovesc adeseori de tarmurile ignorantei umane. Macinata de loviturile puternice, intelegerea mea capituleaza in fata credintelor inradacinate in mintile seculare. Asemeni unei salcii in fata furtunii ma inchin pana la pamant revenind cu o forta mai mare si o lectie invatata. Fiecare suflare peste frunzele inimii mele aduce o noua perspectiva, o noua informatie pe care mintea o asimileaza ca atare. Simt cum schimbarea patrunde in adancurile fiintei mele si preiau forma vantului care imi ofera libertatea dorita. Observ limitele cuvintelor care ma invaluite pe neasteptate si le las sa treaca mai departe. Furtuna dispare asa cum a aparut si repercursiunile sunt vizibile doar inimii mele.

Increderea

Increderea pe care o acord celorlalti reprezinta pentru mine un test de rabdare si de autocunoastere. Cata incredere poti sa ai in cel de langa tine? Cat de mult lasi sa afle despre tine si despre viata ta? Si ce faci daca aceasta incredere iti este inselata?
Spunem ca avem incredere in celalalt si exista momente cand suspiciunea intervine in viata noastra si primim semnale ca asteptarile noastre ne-au fost inselate. Oare exista increderea totala? Daca uneori supraveghezi discret si verifici pe celalalt aceasta este o dovada de mai putina incredere sau de iubire? Unde este granita intre incredere si indiferenta?
Exista o vorba care spune ca oameni actioneaza asa cum te astepti tu sa o faca. Realitatea si experienta mi-au demonstrat ca increderea acordata se castiga in timp si prin consecventa. La fel de bine ceea ce ai castigat intr-un timp indelungat poti sa pierzi definitiv intr-o clipa. La fel de mult depinde si contextul in care acorzi aceasta incredere. Am intalnit oameni care in mediul profesional folosesc increderea in ceilalti ca un instrument de motivare. Este adevarat ca acestia sunt putini si rari pentru ca frica domina in cele mai multe cazuri. Frica de a pierde locul de munca, frica de tradare, frica de a pierde controlul. In mediul personal am intalnit astfel de persoane si mai rar. Cu cat ne apropiem mai mult de intimitate cu atat increderea este acordata cu mai mare precautie. Aici teama este mai mare si invers proportionala cu gradul de incredere acordat. Timpul petrecut impreuna si intamplari care intervin in viata fiecaruia determina cresterea sau scaderea increderii in celalalt.
M-am intrebat adeseori ce faci cand asteptarile sunt inselate de nenumarate ori, acorzi in continuare incredere sau devii mai precaut?

MULTUMESC PRIETENI DRAGI!

In ultima perioada am vorbit foarte mult despre mine, despre viata mea. Astazi vreau sa-ti amintesc de acei oameni care stau alaturi de mine si de tine in momentele grele ale vietii. O vorba spune ca iti recunosti prietenii in clipele dificile. Am avut parte in viata mea de astfel de oameni pretiosi care mi-au acordat suportul neconditionat, fie printr-o vorba, fie doar prin simpla prezenta, fie prin diferite gesturi.
Cuvantul Multumesc este prea limitat pentru ceea ce simt cand imi amintesc de prietenii mei dragi. Mi-as dori mult sa-i pot numi aici si singurul lucru care ma impiedica este faptul ca nu le-am cerut permisiunea.
MULTUMESC pentru faptul ca sunteti alaturi de mine, pentru ca ma ascultati, pentru ca stiu ca ma pot sprijini pe voi,pentru ca m-ati primit in viata voastra si m-ati acceptat asa cum sunt si cu bune si cu rele. MULTUMESC pentru tot ce mi-ati oferit si pentru ca prezenta voastra imi implineste existenta si imi confera in momentele dificile stabilitate si speranta.
MULTUMESC PRIETENI DRAGI!