CARTEA NOPTILOR

Am cumparat miercurea trecuta ziarul Cotidianul si odata cu el " Cartea Noptilor" de Sylvie Germain. Am inceput-o de curiozitate si pe parcurs povestea m-a prins in asa masura incat nu realizam cum timpul trece peste mine. De mult nu am mai avut o carte care sa ma faca sa uit de mine si de tot ce ma inconjoara.

Cartea este o cronica de familie intinsa pe mai multe generatii. Fiecare personaj este rezultatul unei traume, al unei suferinte. Intamplarile aparute in viata lor ii tranforma in personaje stranii. Ciudatenia lor este un sistem de aparare la vitregiile sortii de care nu reusesc sa scape pentru ca moarte ii urmareste la fiecare pas.

O carte a suferintei, o metafora a mortii, intreaga poveste este strabatuta de un fir al sperantei. Viata renaste parca mai puternica odata cu trecerea iernii. Pamantul reprezinta pentru oamenii care-l stapanesc legatura cu divinitatea si singurul lucru stabil din viata lor. Razboiul lasa urme adanci si cu repercursiuni asupra generatiilor viitoare. Este viata unor oameni ale caror actiuni au motivatii bine definite, povestita intr-un ritm alert si intr-o forma de multe ori metaforica.

Nu vreau sa-ti povestesc cartea, ci doar sa iti recomand sa o citesti (cred ca se mai gaseste).