MANIFESTAREA FURIEI

Cunosti momentele acelea cand nervii tai sunt impinsi la maxim si se revarsa din tine cuvinte pe care apoi le regreti? Sigur a existat si in viata ta un astfel de moment. Se intampla in special cu persoanele care se enerveaza rar. Mi se intampla mie cand imi pierd cumpatul din nimic. La inceput pare nimic, dar de fapt este o multime de nimicuri adunate in timp. O nemultumire astazi, o suparare maine, o parere aiurea ieri si vine momentul cand imi amintesc de toate si fitilul se aprinde. O mare valvataie care nu lasa rani vizibile, ci doar sapa adanc in mintea si sufletul celuilalt.

Am observat acest lucru nu doar la mine, ci si la alte persoane din jurul meu. Am luat de atunci hotararea de a nu ma enerva de fata cu alte persoane. Nu stiu daca este bine sau nu. Stiu ca nu ranesc pe nimeni.

Am gasit de altfel si o metoda prin care furia mea sa se reverse. Am pomenit despre metoda cu alergatul in parc. O alta metoda draguta este bataia pernelor. Pentru cei care locuiesc singuri este mai simplu, dar nici nu au pe cine sa se enerveze. Pentru cei luati si va spun din propria experienta asteptati sa iasa din camera, incuiati usa si bateti pernele. Sa nu raspundeti la chemarile din spatele usii decat dupa ce ati terminat treaba. Daca va intrerupeti s-ar putea sa rasfrangeti nervozitatea asupra persoanei din spatele usii. Acum ca v-ati calmat puteti incepe o discutie despre problema pe care o aveti. Asa veti reusi sa va manifestati nemultumirile fara a rani pe cel de langa voi.

Nu vorbesc despre reprimare sau control, ci manifestarea nervilor si furiei intr-o maniera care sa nu raneasca pe ceilalti. Bineinteles ca daca doresti sa ranesti, esti liber sa o faci. Intrebarea pe care mi-o pun adeseori este: Ce obtin benefic din exprimarea furiei fata de celalalt? Aceasta intrebare apare cand doresc sa-mi pastrez relatia. Timpul mi-a dovedit ca exprimarea nemultumirilor intr-o maniera pasnica este mai constructiv. Adevarat?