Increderea

Increderea pe care o acord celorlalti reprezinta pentru mine un test de rabdare si de autocunoastere. Cata incredere poti sa ai in cel de langa tine? Cat de mult lasi sa afle despre tine si despre viata ta? Si ce faci daca aceasta incredere iti este inselata?
Spunem ca avem incredere in celalalt si exista momente cand suspiciunea intervine in viata noastra si primim semnale ca asteptarile noastre ne-au fost inselate. Oare exista increderea totala? Daca uneori supraveghezi discret si verifici pe celalalt aceasta este o dovada de mai putina incredere sau de iubire? Unde este granita intre incredere si indiferenta?
Exista o vorba care spune ca oameni actioneaza asa cum te astepti tu sa o faca. Realitatea si experienta mi-au demonstrat ca increderea acordata se castiga in timp si prin consecventa. La fel de bine ceea ce ai castigat intr-un timp indelungat poti sa pierzi definitiv intr-o clipa. La fel de mult depinde si contextul in care acorzi aceasta incredere. Am intalnit oameni care in mediul profesional folosesc increderea in ceilalti ca un instrument de motivare. Este adevarat ca acestia sunt putini si rari pentru ca frica domina in cele mai multe cazuri. Frica de a pierde locul de munca, frica de tradare, frica de a pierde controlul. In mediul personal am intalnit astfel de persoane si mai rar. Cu cat ne apropiem mai mult de intimitate cu atat increderea este acordata cu mai mare precautie. Aici teama este mai mare si invers proportionala cu gradul de incredere acordat. Timpul petrecut impreuna si intamplari care intervin in viata fiecaruia determina cresterea sau scaderea increderii in celalalt.
M-am intrebat adeseori ce faci cand asteptarile sunt inselate de nenumarate ori, acorzi in continuare incredere sau devii mai precaut?

2 comentarii:

demaio spunea...

Rar trec peste primele greşeli. Rar. Şi situaţiile prin care am trecut în ultimele două-trei zile mi-au demonstrat că greşesc atunci când fac asta. În general, prima abatere este şi ultima, atunci când a fost vorba de încrederea mea şi de modul în care a fost ea apreciată.
Aşa că...a doua oară nu mai există...revin la forma de pe vremuri, este mai utilă şi am ajuns la concluzia că mă va servi mai bine.
Şi cu toate acestea, nu mă pot abţine să num mă gândesc că poate celălalt ar fi meritat o şansă. Doar că el nu mi-a dat-o...

BĂNĂŢEANU spunea...

pai in cazul meu, mai dau o a doua sansa, dupa care daca se repeta greseala sau sunt inselat din nou, gata, ajunge