Cadou neobisnuit


Acum cateva saptamani Victor mi-a trimis un mesaj prin care ma informa ca este curios sa afle care a fost cel mai neobisnuit cadou pe care l-am primit vreodata. Cum ieri a fost ziua mea mi-am facut timp sa caut printre amintiri. Am primit multe carti interesante, multe cd-uri, multe cosmetice, multe alte obiecte interesante si folositoare sau, mai putin utile. Am reusit sa-mi amintesc cine si ce mi-a daruit si nu am indentificat nici un obiect care sa fie atat de neobisnuit.

Asa ca mi-am indreptat atentia spre ceea ce am primit fara ca cel care mi-a daruit sa fie constient. Mi-am amintit de familia mea, de prietenii mei, de colegii mei, de toate persoanele care pe parcursul anilor mi-au daruit putin din sufletul lor. Cel mai frumos cadou pe care l-am primit anul acesta sunt doi ingerasi in crestere, a caror zambete imi inveselesc ziua si inima. Este un cadou impresionant, nepretios si neobisnuit pe care mi l-a facut viata. Este cel mai incantator cadou pe care puteam sa-l primesc vreodata pana acum.

Ieri mi-am petrecut ziua in cel mai placut mod, alaturi de colegi, in prima parte a zilei (multumesc tuturor), impreuna cu doi ingerasi spre seara, alaturi de un nou prieten (nu stia ca-i ziua mea si m-a sunat sa vorbeasca cu mine) spre miezul noptii si intr-un final am reusit sa gust si din tortul care ma astepta in frigider.

Si, daca vreodata va veti intreba ce cadou sa-mi faceti anul viitor sa stiti ca un simplu telefon, un simplu zambet sau o simpla imbratisare sunt nepretuite pentru mine. Bineinteles, ca nu voi refuza cadourile "materiale", dar atunci cand astept doar o atentie am observat ca primesc cu mult mai mult.

Bogdan, multumesc pentru poze.

La multi ani!!!


Astazi blogul meu implineste 1 an de existenta. Privesc in urma si realizez ca am fost inspirata acum un an de zile pentru am obtinut prin el foarte mult. Poate va ganditi la trafic, statistici, bani si alte lucruri materiale. Eu ma refer la ceva mai putin vizibil. Am obtinut datorita blogului multi, foarte multi prieteni. Am cunoscut oameni minunati pe langa care altfel as fi trecut. Multumesc pentru tot ce mi-ati oferit.

Multumesc tuturor celor care au citit gandurile mele si mi-au fost alaturi. Unii au ales sa comenteze pe blog, altii mi-au trimis mesaje pe mail sau pe messenger. Chiar si parerile in contradictoriu le-am apreciat pentru ca asta dovedeste ca ceva din ceea ce am scris a atins sufletele voastre.

Ce-mi propun pentru anul care vine? Voi continua in acelasi stil, cu schimbari de ritm asa cum v-am obisnuit si cu multe idei nebune asa ca mine. Astazi mi s-a spun ca desi par un inger (aici am ras copios), se pare ca in spatele aparentelor sunt o nebuna. Am recunoscut faptul ca sunt indragostita de viata si nebuna dupa oameni. La multi ani!!!!
Multumesc tuturor pentru mesaje, ganduri, imbratisari si pupaturi.

Spiridusul din noi




Pentru a nu stiu cata oara Andreea ma provoaca sa scriu. De data aceasta despre "spiridusul" din noi. M-am gandit si... razgandit si prin multitudinea de ganduri zilnice am descoperit povestea spiridusului din mine.

Intr-o dimineata insorita de vara tarzie, mi-a aparut ca scanteia unei stele indepartate. Am vazut in el acele lucruri pe care le cautam de atata timp. Mi-a amintit de mine, de cine sunt si ce reprezint. Din acel moment viata mea a devenit calatoria spiridusului, am renuntat la mine pentru a trai cea mai minunata calatorie. Daca-l cauti stiu sigur ca te intrebi cine este.

Uneori apare ca un foc plin de viata, alteori este o frunza plutind in bataia vantului. Cel mai adesea ii vezi zambetul dimineata cand te saluta si stralucirea privirii seara cand se lupta cu oboseala. Experimenteaza tot ce-i ofera viata, de la bucurie la tristete, de la fericire la durere. Canta si danseaza, rade si vorbeste zgomotos bucurandu-se de compania oamenilor. Se intristeaza cand ceva nu merge cum isi doreste sau plange consumand aceea durere apasatoare. Viseaza si povesteste, se implica si ajuta. Iubeste asa cum doar el o poate face. Iubeste viata si oamenii, iubeste natura si animalele. Uraste raul din oameni si-l accepta pentru ca face parte din ei si din lumea lor. Lupta alaturi de oameni si pentru oameni. Este ranit adeseori de cei apropiati si isi pastreaza increderea in oameni. Viseaza, planifica, alege, renunta, reactioneaza, intr-un cuvant traieste si se bucura de fiecare moment. Si ceea ce-i mai important se iubeste pe sine si crede cu tarie in el si in capacitatea de a trai asa cum doreste.
Intalnirea cu el a adus in viata mea intelegere, autocunoastere, magie si bucurie. Privind viata prin ochii lui am ajuns sa inteleg cine sunt si de ce traiesc. Am descoperit impreuna cu el puterea. Puterea de a alege drumul pe care doresc sa merg, puterea de a fi eu dincolo de toate conditionarile sociale. Puterea de a vedea dincolo de aparente si de a descoperi in ceilalti minunea care sunt.
Atunci cand sunt trista spiridusul apare cu o vorba buna, cu o gluma sau cu un prieten care-mi ofera sprijin. Imi aduce o raza de soare, mangaierea unei ploi de vara, zambetul unui copil sau imbratisarea iubirii de mama. A adus in viata mea sansa de a iubi si de a fi iubita. A adus in drumul meu oameni care mi-au devenit dragi si care-mi ofera ceea ce au ei mai bun.

Daca te afli in cautarea lui nu te uita prea departe. Priveste in locurile in care te refugiezi cand viata ta este intunecata, striga-l in momentele cand te simti singur si trist. Il vei simti, daca nu ai facut-o pana acum, exact in clipele cele mai importante ale vietii tale. Cand esti fericit si multumit cauta-l. Cand il vei gasi, vei intelege...

Stare de vineri


invaluita in falduri solemne o umbra rasare in sufletul meu
tristetea invita la dans
valsam pe aripi de ploaie
cuprinsa in bratele tristului sarut
cu greu imbrac in miez de noapte haina grea a visului.
despartirea isi intinde mantia tristetii
lacrimi grele cad
sfasiate de durere, gandurile asista la propria inmormantarea
ploaia rece isi revarsa minunea peste suflet
durerea slefuieste cu ardoare inima patrunsa de dor.

51 daruri pe care sa le faceti cu consecventa

Am gasit in cautarile mele lista de mai jos.

1. Zambiti adesea!
2. Dati mereu o mana de ajutor!
3. Oferiti cuvinte de incurajare!
4. Spuneti “Multumesc”!
5. Spuneti din inima unei persoane ca arata minunat!
6. Spuneti “ Buna dimineata”, chiar daca nu este atat de buna!
7. Ignorati remarcele rautacioase!
8. Inveseliti ziua unei persoane, spunandu-i o gluma sau o poveste nostima!
9. Transmiteti cuiva doar vestile bune! Ignorati barfele!
10. Spuneti-i unei persoane ceva frumos!
11. Imprumuta-ti o carte interesanta si nu-l bateti la cap sa v-o aduca repede!
12. Jucati-va ca un copilas!
13. Ajutati pe cineva sa gaseasca o solutie pentru problemele cu care se confrunta in loc sa-i oferiti sfaturi!
14. Oferiti colegilor de serviciu prajituri facute acasa!
15. Radeti la o gluma seaca!
16. Impartasiti cuiva un vis!
17. Pastrati un secret!
18. Plimbati-va adesea cu partenerii vostri de viata!
19. Incercati sa intelegeti un adolescent! Incercati sa faceti asta de nenumarate ori! Veti reusi in cele din urma!
20. Daca stati la coada, lasati pe cineva inaintea voastra!
21. Spuneti-i unei persoane ca a facut o treaba buna!
22. Spuneti adesea “Te rog”!
23. Spuneti “Da” , chiar daca ati dori sa spuneti “ Nu”!
24. Oferiti mereu explicatii cu rabdare!
25. Spuneti mereu adevarul cu blandete si tact!
26. Incurajati o persoana coplesita de tristete!
27. Raspanditi in jur numai veselie!
28. Faceti un gest frumos, pastrandu-va anonimatul!
29. Dati umbrela oricui are nevoie de ea!
30. Lasati un biletel nostim pe parbrizul unei persoane!
31. Bucurati-va de un apus de soare minunant impreuna cu persoana iubita!
32. Spuneti adesea “Te iubesc”!
33. Spuneti o poveste vesela unei persoane a carei viata este cumplit de innourata!
34. Eliberati-va sufletul de invidie si rautate!
35. Incurajati un tanar sa-si urmeze visul pe care doreste sa-l implineasca in viata!
36. Impartasiti-va experientele pe care le-ati trait si daruiti speranta semenilor vostri!
37. Faceti-va timp pentru noi alegeri!
38. Analizati cu atentie toate aspectele si lucrurile vietii!
39. Invatati sa ascultati cu grija!
40. Analizati-va pretentiile pe care le aveti de la semenii vostri! Renuntati la unele dintre ele!
41. Descoperiti mereu latura distractiva a unei situatii!
42. Faceti o plimbare ori de cate ori simtiti ca sunteti gata sa explodati!
43. Fiti gata mereu sa va faceti prieteni!
44. Fiti mereu optimisti!
45. Exprimati-va adesea recunostinta!
46. Cititi unei persoane ceva ce ii va ridica moralul!
47. Faceti ceva ce credeti ca va fi apreciat si apreciati ceea ce faceti!
48. Fiti originali!
49. Demonstrati mereu dragostea voastra persoanelor iubite!
50. Cautati frumusetea in fiecare persoana intalnita!
51. Fiti tolerant fata de greselile semenilor vostri!


Sa aveti o zi minunata!

Cum?!!!



Cum explici oamenilor pe care-i iubesti ca vei ramane langa ei un timp scurt? Cum le spui ca ceea ce simti pentru ei este special? Cum ii faci sa inteleaga ca deciziile pe care le-ai luat in trecut influenteaza viitorul tau alaturi de ei? Cum sa le arati ca in spatele zambetului tau stau lacrimi? Cum sa-i parasesti fara sa-i faci sa sufere? Cum poti sa le distrugi sperantele pe care si le-au pus in tine? Cum sa inlocuiesti "te iubesc" cu "imi pare rau"? Cum sa intorci spatele unor suflete care-ti lumineaza viata? Cum sa transformi durerea din ochii lor in speranta dupa ce vei pleca? Cum sa le frangi aripile in zbor? Cum sa-i arunci in vartejul din care i-ai smuls fara voia ta? Cum vei trai fara zambetele si imbratisarile lor? Cum vei pastra amintirile atat de pretioase cand drumurile se vor separa? Cum sa-i trimiti sa caute in alte parti cand stiu ca esti tot ce asteaptau de atata timp? Cum sa-i faci sa te uite cand ei te cauta mereu? Cum sa-i ranesti fara sa lovesti in propria inima? Cum?!!!!!

Minciuna si sinceritate

De ce mintim? De la ce varsta incepem sa mintim? Ce mecanisme sunt in spatele minciuni?
Aceste intrebari revin in mintea mea cu putere atunci cand in jurul meu si in mine apar semne de minciuna. Urasc minciuna!!! Judec oamenii care mint si pe mine cand recurg la acest mecanism de aparare.
De ce apelez la minciuna? In spatele ei stau diferite temeri a caror unic scop este sa ne limiteze, sa ne arunce intr-o lume a fricii. Am experimentat minciuna si la o analiza profunda asupra motivelor pentru care am mintit am descoperit ca-mi era frica de respingere. Ceea ce ascundeam era diferit de tiparele cu care eram obisnuita. Doream sa fiu acceptata si de aceea am ascuns anumite aspecte. M-am judecat aspru pentru ceea ce facusem si mult mai tarziu am inteles ca nevoia mea de sinceritate se naste din fuga de minciuna. Uneori echilibrul isi cere drepturile si intervin diferite situatii in care am de ales. De mine depinde pe ce drum merg, al sinceritatii sau al minciunii.
Copil fiind, am mintit adeseori ca sa nu fiu pedepsita. Frica de pedeapsa si-a pus amprenta asupra adultului de mai tarziu care s-a luptat in permanenta cu minciunile care zaceau latente in el. Am ingropat sub un morman de convingeri aceasta nevoie de a minti, de a ascunde anumite aspecte ale vietii mele. Astazi am ajuns sa realizez ca frica este cea care imi sopteste in ce directie sa o iau. Fie ca este minciuna sau sinceritate, frica tine un echilibru fragil intre cele doua. Mint de frica, sunt sincera tot de frica. Ce este bine? Raspunsul la aceasta intrebare ar fi o generalizare limitativa pentru ca fiecare situatie este atat de unica si suntem singurii care putem sa alegem ce este bine sau rau.
La ce varsta incepem sa mintim? Despre mine nu-mi amintesc cand anume am inceput sa folosesc acest sistem de aparare. Am descoperit frica din spatele minciunii la doi copii, frati. Temeri diferite: de respingere si de pedeapsa duc la acelasi rezultat: minciuna. Daca unul dintre ei alege sa minta pentru a nu fi respins de persoanele iubite, celalalt minte pentru a nu fi pedepsit tot de aceleasi persoane.
Minciuna si sinceritatea fac parte din viata noastra si experienta generata de aceste sisteme de aparare ne determina sa alegem drumul pe care stam. Ceea ce este nevoie sa stim este ca la noi este capacitatea de a schimba imaginea pe care o avem despre noi. Fie ca minti sau esti sincer cu ceilalti de tine cel mai importat este cum te privesti.

Suntem ceea ce gandim

Zilele trecute am primit o provocare de la Andreea, si anume sa scriu despre gandirea pozitiva. Parerea mea o gasesti mai jos:

"Suntem ceea ce gandim.
Cand am citit prima oara aceasta fraza am avut o nedumerire. Cum adica suntem ceea ce gandim? Cum adica ceea ce gandesc ma defineste? Stiam ca faptele sunt cele care vorbesc despre mine, dar pentru a ajunge la actiune parcurg mai multi pasi. Si totul incepe de la gand. Gandul este cel care sta la baza cuvantului. Gandul este cel de la care pleaca actiunile noastre.
Intotdeauna ne judecam si ne privim dupa rezultatul actiunilor noastre si rareori luam in considerare ceea ce am gandit cand am plecat pe drumul respectiv. Ce gandim? Cum gandim? Care sunt ideile care apar primele in special in momentele mai dificile? Sunt ele negative sau pozitive? Avem incredere in noi sau de indoim de reusita?
Gandurile noastre sunt creatoare ale realitatii in care traim. Gandurile sunt exprimate prin cuvinte si cuvantul confera putere gandului. Felul in care formulezi gandul este foarte important. Forma in care asezi cuvintele si cum le folosesti, fie cand te referi la propria persoana, fie cand vorbesti cu ceilalti. Mintea umana este un pamant fertil pentru samanta numita cuvant. Aminteste-ti de cate ori cuvintele cunoscutilor tai ti-au schimbat starea de spirit. De exemplu, esti prost dispus si un prieten iti face un compliment prin care reuseste sa te binedispuna. Acelasi lucru se intampla si invers. Aminteste-ti de cate ori ti-ai modificat dispozitia cand gandurile despre tine au fost pozitive…sau negative.
Formularea si folosirea cuvintelor reprezinta inceputul la care se adauga emotia. Emotia este cea care confera energie gandului. Fiecare gand, fie el pozitiv sau negativ se transforma in realitate atunci cand este purtat pe aripile emotiilor. De fapt, emotia este cea care se transforma in gand. Emotia este doar energie in forma pura. Modul in care folosim emotiile si le transpunem in realitate confera nuante pozitive sau negative. Aici putem spune ca iubirea este pozitiva, iar ura este negativa pentru ca fiecare are un context specific in care se exprima.
Cum putem sa ne schimbam viata prin gandire? Si mai ales cum putem sa folosim gandirea intr-un sens pozitiv?
Marea majoritate a gandurilor sunt indreptate spre propria persoana. Vorbesti cu tine, despre tine, te intrebi, iti raspunzi, traiesti intr-o realitate despre care crezi ca este a tuturor. La acest nivel poate interveni schimbarea. Modifica modul in care-ti vorbesti, cuvintele pe care ti-le spui, gandurile pe care le nutresti despre tine si atunci viata ta se schimba. Orice gand bun si iubitor despre tine aduce o crestere a energie si o modificare a atitudinii exterioare. Aceste ganduri iti confera incredere in sine si puterea de a-ti transforma visele in realitate.
De cele mai multe ori suntem influentati de ceea ce spun ceilalti despre noi. Aceste cuvinte au importanta pentru ca traim cu impresia ca ele reprezinta o proiectie a propriilor ganduri. De fapt fiecare traieste in realitatea lui, cu gandurile lui si exprimarile proprii. Oare avem nevoie de altii ca sa ne spuna cum suntem? Oare ceilalti ne cunosc mai bine? Daca raspunsul este negativ de ce continuam sa ne lasam "otraviti" de gandurile altora?
Acelasi lucru se intampla si in sens invers. Oare putem cunoaste un om atat de bine incat sa exprimam o parere despre el ? Daca raspunsul este negativ de ce continuam sa-i ‘otravim’ pe ceilalti ? In acest context se produce o alta schimbare prin folosirea adecvata a gandirii, in principal a gandirii pozitive. Cuvantul pozitiv ca rezultat al gandirii pozitive are efecte benefice atat asupra celui care exprima cat si asupra celui care primeste.
Inainte de a exprima gandurile negative despre cineva imagineaza-ti ca tu esti cel care primeste aceste cuvinte. Cum te-ai simti ? Cum ai reactiona ? Apoi identifica la persoana respectiva un lucru pozitiv. Exprima-l. …Te las pe tine sa observi rezultatul acestui exercitiu.
Folosind gandirea pozitiva am invatat despre mine anumite lucruri. Sunt exprimate ca o marturisire pentru ca le privesc ca pe o parte negative a gandirii pozitive.
Recunosc faptul ca nu reusesc sa pastrez pemanent o atitudine pozitiva si uneori exercitiul de mai sus se pierde printre norii emotiilor puternice. Recunosc ca uneori gandurile despre mine sunt negative si orice incercare de a le transforma nu are sorti de izbanda. Recunosc ca influentele exterioare sunt puternice mai ales cand vin de la persoane dragi. Recunosc ca este dificil de pastrat un echilibru intre pozitiv si negativ.
Cel mai important este ca sunt ceea ce gandesc si ca gandirea pozitiva mi-a schimbat viata in bine.


Trimit provocarea la Demaio, Andrei Rosca, Derelict, Adrian Soare si celor care doresc sa-si exprime parerea in legatura cu gandirea pozitiva.

O poveste adevarata

Am primit astazi de la un prieten O Poveste Adevarata. O impartasesc cu tine pentru ca m-a impresionat foarte mult.




Limitele exista doar in mintea ta!!!


Zilele trecute mi s-a spus cu o sinceritate rar intalnita ca am anumite limite. Am recunoscut atunci, asa cum o fac si acum. In acele conditii, in acel context m-am limitat conditionata de tipare exterioare. Imaginea mea nu corespundea cu contextul si cu mediul in care eram. Eu, care intotdeauna am sustinut ca imaginea nu conteaza m-am trezit in fata acestei persoane ridicand limite existente doar in mintea mea. Erau conditionari cu care m-am luptat in trecut si care se pare ca apar si acum in anumite contexte si conditii.
Clipa in care am realizat ca tot ceea ce gandeam despre mine in diferite situatii erau de fapt doar ganduri imprumutate de la altii a fost ca o renastere. Erau atat de multe lucruri de care trebuia sa tin cont si de cele mai multe ori exact acestea erau cele care ma impiedicau in drumul meu.
Zilele trecute m-am impiedicat din nou de aceste ganduri. Ma priveam cu neincredere si nu stiam de unde au aparut. Exteriorul care alta data conta atat de putin pentru mine isi punea amprenta puternic asupra mea. Persoana in fata careia m-am prezentat a vazut dincolo de aparente si prin sinceritatea cu care a vorbit mi-a reamintit ca totul este in mintea noastra. Multumesc! Sunt recunoscatoare pentru ca viata imi aduce in cale oameni care prin sinceritatea lor imi amintesc de mine.
Gandeste-te de cate ori in viata te-ai evaluat dupa ce spun ceilalti despre tine si ti-ai limitat actiunea in functie de aceste pareri. Aminteste-ti de felul in care ai fost invatat(a) sa te comporti in anumite contexte, cum sa te imbraci, sa stai, sa spui sau sa nu spui. De cate ori ceea ce ai facut sau nu ai facut a fost judecat de tine prin prisma a ceea ce gandeau parintii sau invatatorii tai? Este atat de dificil sa te desprinzi de acest dialog sustinut in interiorul tau de aceste conditionari exterioare.
Suntem cu mult mai mult si cu mult mai pretiosi decat aceste credinte limitative existente doar in mintea noastra colectiva. Priveste dincolo de aparentele tipare cu care ai fost invatat si vei descoperi o alta lume. Vei intra intr-un univers minunat in care ceea ce vei afla cine esti, ce poti si pentru ce traiesti. Intotdeauna aminteste-ti: limitele exista doar in mintea ta!

SA...

Să mângâiem cu privirea o figură care trece şi care trezeşte armonie
Să întâlnim o privire şi să simţim că în noi se naşte ceva
Să întâlnim doi ochi şi să simţim că ei vorbesc cu ai noştri
Să privim luna şi să simţim unica persoană îndrăgostită a universului
Să visăm cu ochii deschişi şi să înţelegem
Să întâlnim o mână care se încrede în a noastră
Să întâlnim o mână care ne face să simţim plăcerea acelei întâlniri
Să ne trezim şi să simţim că cineva respiră alături de noi
Să ne încredinţăm unui foc care ne arde aşteptările
Să dăm foc aşteptărilor noastre
Să întrebăm ploaia cum ia naştere




Credinte si ignoranta



Ma lovesc adeseori de tarmurile ignorantei umane. Macinata de loviturile puternice, intelegerea mea capituleaza in fata credintelor inradacinate in mintile seculare. Asemeni unei salcii in fata furtunii ma inchin pana la pamant revenind cu o forta mai mare si o lectie invatata. Fiecare suflare peste frunzele inimii mele aduce o noua perspectiva, o noua informatie pe care mintea o asimileaza ca atare. Simt cum schimbarea patrunde in adancurile fiintei mele si preiau forma vantului care imi ofera libertatea dorita. Observ limitele cuvintelor care ma invaluite pe neasteptate si le las sa treaca mai departe. Furtuna dispare asa cum a aparut si repercursiunile sunt vizibile doar inimii mele.

Increderea

Increderea pe care o acord celorlalti reprezinta pentru mine un test de rabdare si de autocunoastere. Cata incredere poti sa ai in cel de langa tine? Cat de mult lasi sa afle despre tine si despre viata ta? Si ce faci daca aceasta incredere iti este inselata?
Spunem ca avem incredere in celalalt si exista momente cand suspiciunea intervine in viata noastra si primim semnale ca asteptarile noastre ne-au fost inselate. Oare exista increderea totala? Daca uneori supraveghezi discret si verifici pe celalalt aceasta este o dovada de mai putina incredere sau de iubire? Unde este granita intre incredere si indiferenta?
Exista o vorba care spune ca oameni actioneaza asa cum te astepti tu sa o faca. Realitatea si experienta mi-au demonstrat ca increderea acordata se castiga in timp si prin consecventa. La fel de bine ceea ce ai castigat intr-un timp indelungat poti sa pierzi definitiv intr-o clipa. La fel de mult depinde si contextul in care acorzi aceasta incredere. Am intalnit oameni care in mediul profesional folosesc increderea in ceilalti ca un instrument de motivare. Este adevarat ca acestia sunt putini si rari pentru ca frica domina in cele mai multe cazuri. Frica de a pierde locul de munca, frica de tradare, frica de a pierde controlul. In mediul personal am intalnit astfel de persoane si mai rar. Cu cat ne apropiem mai mult de intimitate cu atat increderea este acordata cu mai mare precautie. Aici teama este mai mare si invers proportionala cu gradul de incredere acordat. Timpul petrecut impreuna si intamplari care intervin in viata fiecaruia determina cresterea sau scaderea increderii in celalalt.
M-am intrebat adeseori ce faci cand asteptarile sunt inselate de nenumarate ori, acorzi in continuare incredere sau devii mai precaut?

MULTUMESC PRIETENI DRAGI!

In ultima perioada am vorbit foarte mult despre mine, despre viata mea. Astazi vreau sa-ti amintesc de acei oameni care stau alaturi de mine si de tine in momentele grele ale vietii. O vorba spune ca iti recunosti prietenii in clipele dificile. Am avut parte in viata mea de astfel de oameni pretiosi care mi-au acordat suportul neconditionat, fie printr-o vorba, fie doar prin simpla prezenta, fie prin diferite gesturi.
Cuvantul Multumesc este prea limitat pentru ceea ce simt cand imi amintesc de prietenii mei dragi. Mi-as dori mult sa-i pot numi aici si singurul lucru care ma impiedica este faptul ca nu le-am cerut permisiunea.
MULTUMESC pentru faptul ca sunteti alaturi de mine, pentru ca ma ascultati, pentru ca stiu ca ma pot sprijini pe voi,pentru ca m-ati primit in viata voastra si m-ati acceptat asa cum sunt si cu bune si cu rele. MULTUMESC pentru tot ce mi-ati oferit si pentru ca prezenta voastra imi implineste existenta si imi confera in momentele dificile stabilitate si speranta.
MULTUMESC PRIETENI DRAGI!

Poarta spre mine

Astazi mi-am dorit foarte mult sa scriu asa cum nu am facut demult. Despre ce? Despre mine si viata mea din ultima vreme? Despre faptul ca simt cum imi fuge pamantul de sub picioare sau ca tot ceea ce am invatat in ultimii ani acum imi foloseste?
S-a instalat in viata mea un vartej care ma poarta dincolo de limitele suportabilitatii. Adaptarea este un cuvant la ordinea zilei pentru mine. Adaptarea la schimbarile din interiorul meu. Adaptarea la ceea ce se intampla in realitatea mea. I-am spus unui prieten acum cateva luni ca sunt ca o frunza care pluteste in bataia vantului. Cand voi ateriza si unde este greu de precizat. Deocamdata sunt implicata in aceasta furtuna produsa de propriile mele alegeri, de propriile mele cautari.
Am invatat in aceasta perioada foarte multe lucruri noi despre mine. Am invatat ca increderea de sine este foarte importanta. Am invatat ce inseamna responsabilitatea propriei vieti. Am invatat ca poti sa fii tu insuti si atunci cand totul pare impotriva ta si, mai ales in acele clipe este nevoie de puterea de a fi tu. Am invatat ca implicarea si detasarea pot deveni prietene daca stii sa pastrezi un echilibru. Am invatat ca dincolo de toate normele si regulile societatii exista doar viata ta pe care o traiesti asa cum crezi ca este cel mai bine pastrand in acelasi timp ecologia alegerilor tale. Am invatat ca renuntarea este de fapt doar alegerea unei noi directii si vinovatia renuntarii exista doar daca ai ales impotriva vointei tale. Am invatat ca imi pot pastra independenta prin comunicare si intelegere.
Atat de multe lucruri pe care credeam ca le cunosc au venit in drumul pentru a-mi deschide o noua poarta spre mine. Credeam ca ma cunosc indeajuns de bine si ca surprizele vor fi mai putin surprinzatoare. Mi-am demonstrat ca propria transformare depaseste uneori propria putere de intelegere.

Daca

Scrisa de Rudyard Kippling, poezia de mai jos contine atat de multe adevaruri si invataminte incat doresc sa o impartasesc cu tine.

Daca


De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut;

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Candva...


Stiai ca ceea ce spunem acum nu tinem minte? Anii si uitarea ne acopera, iar visele, gandurile si emotiile noastre vor trai intr-o alta lume. Scriu aceste randuri pentru uitarea din noi. Scriu aceste randuri pentru timpul care vine.
Peste ani cand timpul isi va intinde aripa peste mine voi citi aceste randuri cu alti ochi. Voi rasfoi aceste pagini ca pe un simplu roman al unei vieti apuse. Cine sunt personajele? Cine a trait tot ce citesc acum? Intrebari care vor exista in mintea mea atunci. Nu voi crede cuvantul acelora care-mi vor spune cine am fost. Dovezi! Aduceti-mi dovezi, voi spune. Ce dovezi mai importante sunt aceste randuri scrise de propria-ti mana si rasarite din inima-ti tanara?
Atunci cand voi ramane singura, ganduri razlete reveniti la mine si reamintiti-mi clipele minunate traite. Mai este pana atunci. Nu atat de mult pe cat pare. Clipa viitoare apropie cu fiecare pas vremurile uitarii.
Sa-mi amintesc vise, trairi, emotii, framantari, regrete, imagini, oameni care s-au oglindit in privirile si-n sufletul meu. Peste ani cand toate acestea vor disparea si vor fi doar randuri pe o pagina imi doresc ca cineva sa invete din ele. Sa invete ca visele se pot implini si sa lupti pentru ele. Sa invete ca iubirea are multe fete si conteaza mai mult interiorul decat exteriorul. Sa invete ca zambetul, bucuria, natura si oamenii de langa noi sunt mai importanti decat banii, averile sau slujbele. Sa invete ca ceea ce lasa pe maine se va transforma in regrete. Sa invete ca un refuz te aduce mai aproape cu un pas de un raspuns afirmativ. Sa invete ca orice iti ofera viata are o parte buna si una rea, depinde cum privesti. Sa invete… tot ce pot cuprinde cuvintele.

Pauza

O noua pauza pentru mine la scris. O pauza lunga de cateva saptamani, in care am acumulat experiente mai placute si mai putin placute. Viata si-a urmat cursul si acum am revenit pentru a impartasi ceea ce am trait. O mica parte din realitatea cu care ma confrunt zi de zi. O realitate placuta uneori, atat de placuta incat pare de vis. Si, uneori o realitate mai putin acceptata si mai dureroasa, data pentru a invata sa-mi urmez drumul increzatoare in fortele proprii.
Stiu ca vor exista persoane pe care randurile de mai sus le vor deruta. Am zis ca-mi plac aparentele si ce se ascunde in spatele lor. In aceste clipe sunt la o noua rascruce de drumuri. Am observat ca viata ma aduce in astfel de situatii de doua ori pe an, in decembrie - ianuarie si in iulie - august. Acum sunt la o astfel de rascruce. Pentru cine priveste de afara, aparentele indica durere, suferinta, parasire, greutati. In spatele lor se ascunde speranta, dorinte neimplinite, incredere in viitor si in mine.
Mi s-a spus ca s-ar putea sa gresesc, sa regret ulterior deciziile luate. Orice este posibil si stiu ca am hotarat asa cum am crezut si simtit eu. Implicarea celorlalti am redus-o pe cat mi-a stat in putere. Merg mai departe cu incredere si cu speranta ca viata imi ofera ceea ce are ea mai bun si mai frumos.
Mi s-a zis ca renunt la ceva frumos si important. Orice este posibil. Renuntarea nu inseamna parasirea sau abandonarea unei cai, ci alegerea unui nou traseu. Asta fac in aceste clipe. Aleg altceva, aleg sa traiesc responsabila de viata mea, aleg sa-mi privesc viata asa cum nu am facut-o pana acum.
Mi s-a zis ca tot ceea ce stiu se bazeaza pe teorii care nu au aplicabilitate in practica. Orice este posibil. Pentru altii ceea ce stiu eu poate sa nu insemne nimic, dar pentru mine prezinta importanta majora. Acele lucruri pe care le-am invatat si le-am acumulat pana acum m-au adus aici si in acest moment sunt multumita de mine.
Am dorit sa precizez aceste lucruri pentru ca cei cu care am vorbit despre ele le vor citi cu siguranta. Repet ceea ce am spus si cand am discutat si imi voi mentine parerea initiala. Am transformat aceasta postare intr-o scrisoare adresata celor care incearca sa ma intorca din drumul pe care l-am ales. Drumul este in fata mea si este asa cum imi doresc sa fie.

Locul de joaca


Cuvintele sunt locul nostru de joaca. Jonglam cu ele, le aruncam unul de la altul, facem scamatorii cu ele. Asteptam raspunsuri sub aceeasi forma si realizam mult mai tarziu ca ele au forma si continut diferit. Continuam joaca in speranta ca intr-o zi vom reusi sa descoperim secretul acestui joc si-l vom practica cu succes. Cautam castigatori si invinsi, credem ca succesul ne apropie de ceea ce dorim, dorim sa fim castigatori ai acestui joc de cuvinte.

Realizam ca le-am aruncat la intamplare, chiar si atunci cand tinta parea precisa, si am lovit fara sa vrem locuri ascunse, misterioase, ranite. Folosim cuvintele ca pe niste drepturi clar stabilite, ca pe niste proprietati, ca pe niste posesii proprii. Lipseste cu desavarsire responsabilitatea aruncarii lor, a jocului, a raspunsurilor. Stiu ca unii imi vor spune ca nu am cum sa fiu raspunzatoare pentru ceea ce simte celalalt. Asa este, ai dreptate. Responsabilitatea apare in momentul in care folosesti aceste instrumente, mai ales verbal. Uneori tacerea este atat de salvatoare. Depinde de noi sa alegem momentul oportun.

In spatele cuvintelor stau ascunse sentimentele pe care le limitam prin exprimarea verbala si scrisa. Le folosim pentru a ne intelege mai bine, spunem noi. Oare? Cate certuri s-au iscat din cauza cuvintelor aruncate aiurea? Cate sentimente nu s-au exprimat pe deplin pentru ca nu au putut fi transformate in cuvinte? Exista oare si o alta modalitate de a trece dincolo de cuvinte, de a parasi acest loc de joaca?

Nemurire


Intr-o noapte senina de toamna,
Norii trageau caleasca lunara
Raze argintii ii cantau venirea
Iata! Soseste a noastra regina.

Stam pe banca din parcul tomnatec
Uitate erau ale noastre ganduri,
Luna aparu printre crengile negre
Iar noi ii cantam nemurirea.

Valul


Te-ai nascut din spuma marii
Mi-ai vorbit cu glas usor
Te-am zarit in coltul verii
Vantul mi-a trimis fiori
Ingerii te-au sarutat
Cand la mine te-am chemat
M-ai privit neincrezator
Si-am ramas privind in gol

7 luni?!!!

Trec printr-o perioada de minima spre zero inspiratie. Si pentru ca prietenii la nevoie se cunosc, Ionut mi-a trimis o provocare. Cine mi-a transmis microbul bloggingului si care a fost primul blog citit?
Cine ma cunoaste stie ca aceasta pasiune de a scrie pe pagini electronice a inceput in decembrie, de fapt lansarea blogului a avut loc de ziua mea pe 18 decembrie, adica acum 7 luni. Cochetam cu platforma blogspot cam de la inceputul lunii. Reprezentand pentru mine o provocare serioasa, ideea de a intretine permanent un blog nu a fost luata in serios de la inceput. Mi-a placut foarte mult ceea ce facea Ionut pe blogul lui si din cand in cand il stresam cu ceea ce scriam. Dupa repetate raspunsuri incurajatoare m-am decis sa pasesc intr-o lume pe care nu o credeam atat de bogata. Fara studii, fara analize a aparut "In spatele aparentelor". Un joc, o distractie, o eliberare din cotidian, o obisnuita mult mai tarziu, o placere si o dorinta.
Primul blog citit a fost cel dedicat Bootcamp 2006, o poveste de o saptamana care ne-a cuprins sufletele pentru totdeauna. Poate asa se explica de ce am prins drag de blogspot, pentru ca asteptam cu nerabdare mail-urile de la Dan care anuntau o noua postare. Ultimul post a insemnat si ultima fila dintr-o carte pe care acum s-a depus praful.
Intrebarea fireasca este cui i-am transmis microbul bloggingului si care a fost primul blog citit. Am o urma de banuiala in directia Andreei si sunt curioasa ce vor raspunde Crista si Cami.

Exista asa ceva sau este un trucaj?

Dialoguri


R: Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza... si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...

A: Dragostea este ca natura pe vremea secetei, daca nu o saruta ploaia moare incetul cu incetul. O lasi sa moara?

R: Nu sunt cum sunt cand tu ma vezi, ci sunt cum sunt cand ma visezi. Deci dormi mai mult ca sa visezi, sa vezi cum sunt cand nu ma vezi.

A: Oricum visam, oricum dormim, de ce m-as trezi ca sa te vad asa cum esti cand te iubesc asa cum te visez ?

Amintiri intr-o stare de duminica

Ce am mai facut zilele acestea?

Joi am petrecut o dupa amiaza placuta la Cafeneaua Erotica si am savurat momente din cartea lui Michael Haulica interpretate/citite de Lorena Lupu si Ionel Barac. De Lorena stiti mai multe si ma bucur ca am avut ocazia sa o cunosc. Intalnirea care m-a bucurat nespus de mult a fost cu Ionel. Pe Ionel il cunosc de la fostul loc de munca unde i-am fost "colega/sefa". Cand l-am reintalnit joi dupa cativa ani, amintirile au revenit greu pentru ca schimbarea lui (in bine, cred eu) m-a uimit. Privindu-l, incetul cu incetul mi-am amintit scenele in care isi demonstra revolta fata de autoritate, in care ne punea uneori in situatii dificile. Acum, cand imi amintesc zambesc si realizez ca noi eram prea inchisi, rigizi si inchistati in propriile regulamente si credinte pentru a aprecia individualitatea lui puternica. Ma bucur ca te-am reintalnit!
De cateva zile a disparut din mine si cea mai mica umbra de inspiratie, de placere de a scrie. Subiectele exista in permanenta pentru ca viata are grija sa mi le ofere. Ceea ce lipseste este forma in care sa exprim aceste evenimente si trairile aferente. Ma sperie aceasta incapacitate de moment, desi am mai trecut prin astfel de momente si stiu ca este trecatoare.
Am citit in fiecare zi cate o carte. Fiecare rand imi radea in fata si, cu cat radeau mai tare cu atat imi placea cartea mai mult. Imi doream sa pot scrie asa cum au facut fiecare dintre autori, imi doream sa pot exprima la fel de bine, de clar trairile pe care le citeam cu nesat si randurile scrise sa aiba un efect cel putin apropiat de cel pe care-l simteam la mine. Perfectionistul isi arata coltii si l-am lasat sa se manifeste pana a tacut. Acum este liniste.
Apoi a venit Demaio care anunta clar si cu hotarare ca inchide blogul. Acest anunt a necesitat o iesire la inghetata. Zis si facut. Asa ca ieri pe la pranz fug de la munca (da, munceam :( ) si impreuna cu Andreea incercam sa-l scoatem din toanele de shut down pe Bogdan. Cat am reusit nu pot spune (astept feedback) pentru ca am fugit dupa vreo ora inapoi la munca. Prezenta mea era imperios necesara pe campul dezorganizat al organizarii (cine stie pricepe).
Asa ca astazi, intr-o alta duminica "placuta" stau si depan amintirile dupa o saptamana extraordinara.

I Hope You Dance!

Sper sa poti dansa si cand viata te poarta pe ale ei valuri. Cand sus, cand jos, in special cand esti jos iti doresc sa poti dansa.

Rondo de dimineata

Astazi m-am trezit cu gandul de a citi Rondo Capriccioso. De unde aceasta nevoie? Terminasem seara "Trup scris" si doream sa mentin atmosfera de fuga de lume, de adapostire in realitati alternative. In fata canii mari de cafea cu lapte am deschis nehotarata cartea si am pornit in calatoria care speram sa o inchei joi. Urasc sa citesc o carte despre care toata lumea are numai cuvinte de lauda. Urasc sa citesc o carte pentru simplu fapt ca este la moda. De aceea astept rabdatoare vremea cand vine singura si-mi spune ca pot sa o citesc linistita. Acum este timpul Rondo Capriccioso.
Daca astazi in drumul tau ai intalnit o fata cu priviri ratacite, cu un zambet larg pe buze, absorbita de paginile unei carti sa stii ca ai avut in fata ta o victima. Da!!! Recunosc cu mandrie ca sunt o victima ratacita printre randuri, printre pagini, printre imagini, printre trairi. Intr-o goana spre locul de munca, spre treburile zilnice, astazi am zis PAS. Multumesc pentru aceste momente orasului supraaglomerat, traficului incarcat de masini si oameni, cozilor de la banci, culorii rosii de la semafor si miracolului de a merge pe jos. Am uitat pentru cateva ore ca exista si altceva decat cartea din mana mea, am uitat de cafeaua care se racea singura in cana, am uitat de oamenii care treceau pe langa mine, am uitat uneori ca trebuie sa respir. Am urat clipele in care mediul m-a obligat sa fiu atenta la drum, la traversat, la omul din fata mea. Am iubit momentele in care povestea se contura in spatele privirii mele nerabdatoare sa o urmeze.
Intr-un joc al metaforelor, al sinceritatii, al gandurilor ascunse sub priviri inselatoare Lorena Lupu ne dezvaluie lumea unei tinere viitoare actrite care-si intalneste idolulul, o intalneste pe EA. Marturisesc ca am retrait aceasta valtoare sentimentala, acest amalgam de admiratie si iubire presarat cu rani lasate de dor si dorinte. Oare sunt eu cea despre care a scris sau este altcineva? Cata modestie?! Singurele cuvinte pe care le pot adauga sunt doar:
Multumesc Lorena!

Edit later: Avertisment pentru cititori: A se incepe cartea intr-o zi libera cand ai timp sa o termini pentru a nu fi nevoit sa ceri concediu de odihna sau medical sau sa lipsesti nemotivat de la munca (bine, motiv exista, dar nu-i acceptat de catre sefi).

Exteriorul


Ai facut vreodata un experiment in care tu esti cobai si observator? Zilele trecute am realizat un astfel de experiment cand am ales felul in care m-am imbracat de dimineata. Cand iesim pe strada marea majoritate ne dorim sa fim admirati si apreciati pentru felul in care ne imbracam si aratam. Ne alegem hainele asortate, frumoase, cele care ne vin bine si care sa apartina unui gen (sport, business, casual).
Curiozitatea mea de a observa natura umana ma indeamna la diverse experiente. Si cine este cel care poate observa cel mai bine ce se intampla in jurul meu decat mine? Asa ca am ales ieri de dimineata sa verific aparentele care stau in spatele mastilor pe care le afisam pe strada. Ca sa intelegi reactia oamenilor voi descrie felul in care eram imbracata. Bluza sport de culoare bleu venea in completarea unei perechi de pantaloni cu dunga, la care se adauga o pereche de adidasi albi. Pantaloni aveau culoarea visinie si pe sub ea se zareau ciorapii negri. Eram haioasa, ciudata? Dupa parerea mea, da eram. Lumea care trecea prin fata mea imi dadea dreptate. Le priveam figurile uimite, mirate, uneori dispretuitoare. Ii priveam direct in ochii si lasau privirea in pamant. Daca tot gandesti ceea ce se vede pe fata ta de ce nu ai curajul sa infrunti privirea celui pe care-l dispretuiesti si-l desconsideri?
Fara sa fac nimic am dat peste o domnisoara foarte plina de ea pentru simplu fapt ca arata bine, atat ea cat si hainele pe care le purta. M-a calcat din greseala pe picior in masina si cand si-a cerut scuze nici nu a intors capul spre mine. Avea aceea atitudine de ”de ce ai stat in calea mea, tu esti de vina!”. Am ramas calma observand-o. Era machiata puternic si nu cred ca avea mai mult de 20 de ani, fata fiindu-i acoperita de o ochelari de soare. Pentru o perioada scurta i-a dat jos si am vazut pe obraz sub ochi o pata mare de creion. Prima reactie a fost sa o las in pace si sa-mi vad de treaba mea. Apoi m-am gandit sa-i atrag atentia. Asta am si facut. Ai vazut vreodata un balon care se dezumfla si zboara prin toata camera in timp ce aerul iese din el? Imagineaza-ti totul la viteza mult mai mare. Cam asa a reactionat ea. Crezi ca mi-a multumit? Nu doream multumiri si nici nu am auzit asa ceva. S-a sters usor cu mana si privindu-ma sfidator si-a infipt ochelarii pe nas. Mi-a intors spatele si a coborat la urmatoarea statie. Am privit-o zambind si am ras usor in sinea mea.
Povestea de mai sus nu face parte din experimentul la care ma gandisem. Doream sa vad reactia oamenilor la ceva diferit de normele general acceptate. In acele clipe am trait ceea ce cred ca traiesc actorii de la circ cu singura diferenta ca ei aleg sa fie in lumina reflectoarelor. Lumea rade si se distreaza cand ii vede. Daca as fi intors capul sigur vedeam zambete. Am intalnit in drumul meu un grup de adolescenti care au ras de felul in care aratam. Atunci mi-am amintit de toata bataia de joc pe care o faceam si noi cand intalneam persoane care nu corespundeau criteriilor noastre.
Astfel pentru a cata oara am realizat cat de mult pret pun oamenii pe imaginea lor exterioara.

Carturesti si Pizza Hut

Intr-o dupa amiaza de sambata istovitoare ne-am intalnit la Carturesti. Povestirile tale despre calatoriile din ultima perioada mi-au provocat imaginatia si dorinta de a vedea alte taramuri este din ce in ce mai puternica. Carturesti este locul intalnirilor noastre. Printre muzica si carti intamplarile traite de tine sunt mai vii pentru mine. Privirea imi fugea adeseori pe titlurile din jurul meu. Am ales in sambata aceasta 3 carti. Mai tarziu, mult mai tarziu am remarcat ca autorii erau femei.
Aglagia Veteranyi cu "De ce fierbe copilul in mamaliga" mi-a fost recomandata de un prieten. A pus atata pasiune in cuvintele cu care o lauda incat m-am intrebat ce putea sa fie atat de deosebit. Am terminat-o noaptea tarziu si finalul mi-a adus un gol plin in gandurile mele.
Jeanette Winterson cu "Scris pe trup" este ultima aparitie pe Raftul Denisei la editura Humanitas. "E marturisirea cuiva fara nume, fara chip si sex, care tanjeste aproape maladiv dupa iubire." Duminica mi-a incantat mintea, simturile si gandurile cu minunata poveste dintre doi oameni prinsi in capcana vietii.
Despre Lorena Lupu cu "Rondo Capriccioso" s-au scris multe randuri. Zilele urmatoare ii sunt dedicate. Daca voi scrie aici despre amprentele pe care le va lasa in mine, nu stiu. Poate.
Calatoria prin lumea ceaiului s-a incheiat in fata pastelor la cuptor si a unei pizza servite la Pizza Hut in Romana. Servire impecabila, atmosfera reamrcabila si povestirile au continuat sa-mi incite imaginatia. O dupa amiaza minunata! Multumesc!

Rasete

Cand ai ras ultima oara cu adevarat?
Eu am facut-o cand am citit povestirile de mai jos:

"Un baietel si-a spus rugaciunea de seara si a incheiat cu urmatoare remarca:
- Draga Doamne, ai grija de mama, de tata, de surioara mea, de tusa Emma, de unchiul John, de bunica, de bunicul - si, te rog, Doamne, ai grija de tine, caci daca ti se intampla ceva, aia suntem!..."

"Micutul Johnny era fiul preotului local. Cand invatatorul i-a intrebat pe copii ce doresc sa devina cand vor fi mari, el a asteptat sa-i vina randul, dupa care a raspuns:
-Eu vreau sa devin preot, la fel ca tata.
Invatatorul a fost impresionat de aceasta decizie, asa ca l-a intrebat de ce doreste sa devina preot.
- Ei bine, a raspuns micutul, ganditor, oricum trebuie sa ma duc la slujba duminica, asa ca m-am gandit ca este mai interesant sa fiu cel care sta in picioare si tipa decat cei care trebuie sa stea jos, sa taca si sa asculte."

Statuia


Pasind in camera goala
Te zaresc in colt stinghera
Privirea-ti de marmura ma infioara
Incerc sa-nteleg ce gandesti!

Zambetul incremenit ti-e pe fata
Ochii privesc spre o lume trecuta
Parul mimeaza o briza de vara
Glasu-ti puternic de mult a apus

Ma plimb prin camera goala
Gandurile-mi zboara spre tine mereu
Glasul meu n-ajunge la tine
Oare cum poti sa stii ce-mi doresc!

Spre tine ma-ndrept zi dupa zi
Distanta dintre noi se mareste.
Camera goala se umple de lume
Sufletul meu nu te mai vede.

Glasul meu zboara spre tine
Seara de seara te strig in zadar.
Pasii mei se-nfioara de umbre
Aripile usor mi le-am strans.

Te voi gasi in camera goala
Stinghera si singura cum ai ramas
Privirea-ti o sa ma cheme,
Dar voi trece ca si cum n-ai fi fost.

Intalniri

Cu trabucul intr-un colt al gurii, Monoloage a aruncat asupra mea intrebarile dintr-o leapsa.

Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca l-ai intalni?
De ce daca? De unde stii ca nu m-am intalnit cu el? Intrebarile sunt doar pentru el asa ca daca vrei sa afli intreaba-l.
Ce ti-ar spune el?
Depinde de intrebari.
Ce i-ai spune lui Lucifer daca l-ai intalni?
Cand ne mai vedem?
Ce ti-ar raspunde el?
Cand doresti.
Arunc mai departe la Andreea, Kolonelul, Alexandra, Extatic si Alma.

Si daca...


Si daca lumea ar fi cu susul in jos, cum ar fi viata noastra?

Si daca tot ce astazi pare normal si firesc, maine ar fi nonconformist?

Si daca ura de astazi s-ar transforma in iubirea de maine?

Si daca razboiul ar deveni maine pace?

Si daca incruntarile s-ar topi in zambete?

Si daca ...

Cum ar fi?

Urasc Duminica!

Duminica imi pare intotdeauna prinsa intr-un vid al timpului. Parca revad un film cu incetinitorul. Este un vartej care nu se mai incheie, o spirala pe care cobor usor, incet, cu teama de a nu pierde ceva si cu speranta ca maine tavalugul va fi mai iute. Simt in aceasta zi cum plictiseala coboara asupra mea ca o ceata, anihilandu-mi simturile. O stare de lehamite, de dor de duca cuprinde intreaga-mi fiinta.
Uneori o simpla linie de creion mi-as dori sa fie de ajuns pentru a sterge duminica din calendar. Poate m-am obisnuit cu o viata mai alerta, poate aceasta incetineala ma sperie prin propriai-i oglindire in mine. Stiu, vei spune ca avem nevoie de odihna, ca pana si Dumnezeu s-a odihnit duminica. Oare o alta zi este mai putin indicata pentru odihna?
Chiar si in momentele cand am muncit am avut aceeasi dorinta de a trece mai repede, aceeasi senzatie de cernere a timpului prin sita unei singure zi. Nerabdarea din timpul saptamanii isi cere duminica dreptul la odihna. Imi este dificil sa-l acord. Aleg alta zi pentru odihna.
Astfel duminica se imparte pentru mine in doua. Una inca traieste in saptamana care a trecut si nu doreste sa se desparta de ea, iar cealalta deja respira aerul saptamanii viitoare si spera ca va veni cu evenimente incitante. Cea mai dificila perioada este miezul zilei, intre orele 12-16. Atunci am cea mai puternica senzatie de static, de incremenire, de imobilitate. O amorteala se instaleaza in mine, paralizandu-mi mintea si corpul. Simt cum miscarile imi sunt incetinite de ceva care-mi depaseste puterea de intelegere. Parca ceva se desprinde din mine cu dificultate si altceva se naste intr-un mod dureros. Apoi totul isi reia cursul normal.
Pentru a concluziona: Urasc Duminica!

Sinceritatea si prefacatoria

Asa cum altii se ascund in spatele minciunii, eu imbrac armura sinceritatii cand simt suspiciunea in privirea celorlalti. De o dezinvoltura frapanta, sinceritatea mea izvoraste din dorinta de autenticitate. Cuvintele prin care-mi dezvalui sinceritatea sunt socante pentru ceilalti. Invaluita intr-o mantie de mandrie imi etalez capacitatea de a fi eu, dorind sa ies dintr-un cotidian inchis in propriile jocuri. Simt adeseori neincrederea celorlalti in fata acestor manifestari, simt neputinta lor de a intelege ca poate exista o asemenea sinceritate. Descopar ca manifestarile mele sincere sunt invers proportionale cu credibilitatea pe care o confera ceilalti. Ar trebui sa ma prefac pentru a fi integrata intr-un tipar, pentru a fi acceptata?
Intr-un cuplu perfect cu sinceritatea, prefacatoria apare pentru a ma izola de ceea ce cred ca nu merita sa manifest. Ma prefac ca nu aud cand cineva incearca sa ma minta, ma prefac ca nu vad cand incearca sa-mi ascunda fapte, ma prefac ca rad cand sufletul plange, ma prefac ca sunt calma cand energia furiei izvoraste din mine. Uneori este buna aceasta prefacatorie, alteori realizez ca nu am ales partea corecta a monedei. Adeseori imaginile celor doua se amesteca intr-un dans iluzoriu al comunicarii interumane. Un echilibru instabil este granita dintre cele doua manifestari ale dorintei de a fi.
Acum poate te intrebi, tu cel care ma cunosti cand am fost sincera si cand m-am prefacut. Cand simt in tine lipsa sinceritatii raspund cu maxima sinceritate. Uneori este nevoie sa trec de aceeasi parte cu tine pentru a descoperi ce sta dincolo de ceea ce exprimi. Intru in jocul tau, ma prefac ca inteleg mesajele tale asa cum doresti tu.
Au existat momente cand am reusit sa ma pierd in hatisul minciunilor spuse si am renuntat sa ma prefac, dar au fost si minunate descoperiri, adevarate comori ascunse dupa masca fatarniciei. Acestea sunt cele care-mi redau increderea in oameni si in capacitatea mea de a trece dincolo de aparente.
Fotografie: Cristian Mereuta

Ce asteptam?


Si daca gandul meu spre tine zboara
Si daca-l simt pe-al tau venind
Si daca stelele ne-nconjoara
Ce asteptam ca sa iubim?

Si daca ochii mei sfiosi se-aprind
Si daca inima se infioara
Si daca mainile ti le cuprind
Ce asteptam in ceas de seara?

Si daca astazi vii la mine
Si daca maine te gonesc
Si daca viata-i ca in filme
Ce asteptam atat de intens?

Si totusi...


Imi doresc sa ma arunc in oceanul gandurilor si sa-mi spal trupul lipicios in apa agitata a mintii mele. Imi doresc sa dispar printre valuri privind cum tarmurile raman in urma si zarile asculta in tacere. Imi doresc sa ma pierd in furtuna emotiilor mele si sa uit ca traiesc. Imi doresc sa fug prin ploaia lacrimilor de bucurie. Imi doresc sa ard in flacara dorintei mele si sa renasc din cenusa neputintei de a renunta. Imi doresc sa abandonez tarmul inimii mele si sa plec pe marea uitarii de mine.
Si totusi...
Inca sunt ancorata in mintea mea si privesc cu nesat spre norii ce lumineaza zarile. Inca simt si traiesc precum simt. Inca zambesc la mangaierea privirilor stralucitoare. Inca sunt uimita de jocurile vietii si de minunea de a fi. Inca plang sub lacrimile suferintei si sper. Da, sper ca intr-o zi voi reusi sa renunt la mine.

La multi ani!

Acum cateva luni am intalnit o fata care "alerga goala pe strazi noaptea". Viata asa cum este ea plina de surprize ne-a adus alaturi si prin alte metode. Astazi am onoarea si placerea sa-i transmit cu ocazia zilei de nastere tot ce-si doreste ea. Andreea, LA MULTI ANI!

Locul taininc

Astazi un prieten m-a intrebat curios ce am mai scris pe blog. Se intamplase ceva in viata mea si se pare ca l-am obisnuit ca acest loc sa fie plin de confidente. Contrar pareri unora sunt povesti pe care nu le scriu aici. Ele raman scrise in mine. Sunt tiparite pentru eternitate, in mintea si sufletul meu.
Exista in mine un loc in care se aduna evenimente, fapte, vorbe, trairi pe care nu le pot impartasi cu nimeni. Acele secrete stiute doar de mine, acele taine pe care inima le cunoaste si vorbele nu le pot cuprinde, acele lacrimi si tristeti nebanuite de cei care le-au provocat. Sunt amintirile mele transformate in diamante. Unele par rele la prima vedere, dar privind mai aproape realizez ca in spatele lor se ascund adevarate minuni. Altele sunt pozitive si placute. Toate reprezinta pentru mine acel loc tainic pe care-l voi pastra mereu ascuns de privirile curioase.
Adeseori recurg la metafore pentru a impartasi unele din minunile vietii mele. Atunci las la alegerea ta sa interpretezi cum doresti aceste pagini. Doar eu stiu ce este in spatele aparentelor, tu poti doar sa banuiesti.

Bine ai venit!





Mi-am luat ramas bun de la tine;

Instinctul te doreste inapoi,

Intuitia te respinge cu putere.



Mi-am urat bun venit;

Inima-si urmeaza calea,

Trupul de dor te-a strigat.



Am parasit aceasta lume

Pasind tematoare in mine.

Cu uimire te-am descoperit pe tine;

Maine mi-am zis: Bine ai venit!

Urat - frumos

Ai intalnit vreodata un om urat - frumos? Ieri, intr-una dintre plimbarile mele solitare privirea mi-a fost atrasa de un cuplu. El, foarte slab, umeri costelivi, cuprindea in brate pe ea, putin plinuta, roscat vopsita.

Nu inteleg nici acum ce anume m-a atras la ei. Stiu ca i-am zarit privirea lui, un albastru intens si senin cum nu mai intalnisem niciodata. Intreaga lui figura era transfigurata. In mod normal mi s-ar fi parut urat, dar ceva il facea frumos. Privirea cu care urmarea vocea persoanei iubite avea ceva deosebit. Gesturile cu care-i cuprindea mijlocul descoperea felul in care sufletul lui traia iubirea.

Amandoi emanau o energie care-i inconjura asemeni unei armuri protectoare. Cred ca nimic in acele momente nu i-ar fi putut separa. Astfel viata mi-a aratat inca odata transformarea si minunea dragostei.

Human Design

Initiativa lui Ionut Ciurea de a relansa proiectul Human Design, bazat pe un forum m-a incantat de la bun inceput. Ii dau dreptate si lui Adrian pentru ca un forum este mai greoi in comunicare online, dar cred ca depinde foarte mult de administrator si de subiectele abordate. M-am implicat in acest proiect pentru ca reprezinta ceva deosebit ca viziune, atat online cat si offline.

Mult succes Ionut!

Stabilirea si atingerea obiectivelor

In data de 1 iulie 2007, duminica, Corina Marin, in calitate de trainer reia un seminar foarte folositor celor care doresc sa invete sa-si stabileasca corect obiectivele si sa le urmareasca pana la atingerea lor. Un element deosebit cu care vine Corina este identificare si evaluarea factorilor perturbatori care pot aparea in urmarirea obiectivelor. De cate ori nu ai renuntat la un obiectiv din diverse motive, unele subiective, iar altele obiective. Renuntarea inseamna ca nu ai reusit sa ajustezi obiectivul tau la noile conditii aparute pe parcurs.
Seminarului la care am participat in trecut are o derulare deosebit prin exercitiile pe care le face fiecare participant in parte dupa ce urmareste exemplul sustinut de Corina in fata grupului cu un voluntar. In aceste context poti afla cum se stabilesc corect obiectivele in raport cu propriul set de valori si le poti urmari impreuna cu colegul care te-a ajutat la exercitiu. Mai multe informatii le afli la seminar si detalii le gasesti aici.

Lumina adevarului - poezie Zen


In singuratate mi-am amintit sa nu caut cu mintea;
flacara verde a aprins deja lampa singuratica a inimii mele.
In larma sau tacere eu am oglinda clara a discernamantului;
el imi dezvaluie in totalitate inimile pure din oameni.
Nu este ceva existent ce poate fi vazut sau cunoscut,
dar nu este nici existent:
astfel este lumina adevarului.

Liniste pe foaia alba

Scriu pentru a-mi gasi linistea, pentru a descoperi sufletul adanc ascuns sub o gramada de gunoi omenesc. Am strans atatea mormane intr-o viata traita pentru si prin altii. Acum le dau la o parte pentru a descoperi miezul, pentru a ma descoperi pe mine. Scriu pentru a ma elibera de mine, de ganduri. Imi doresc sa ma detasez de propria persoana si reusesc doar atunci cand las creionul sa astearna pe hartie cuvinte cuprinse in fraze.
Intr-o perioada scriam pentru altii, scriam din dorinta de a fi citita, de a castiga importanta. Astazi scriu pentru mine. Scrisul face parte din procesul de detasare. Prin cuvinte ma detasez de propriile ganduri si totodata stiu ca acest tip de comunicare reprezinta o limita. Cuvinte copiate intr-o alta forma, cuvinte ce poarta intelesuri multiple. Cand voi depasi aceasta limita o sa fie liniste.
Liniste in mine, liniste in jurul meu, liniste pe foaia alba.

Moral sau imoral

Zilele trecute o colega mi-a adresat urmatoarea intrebare: Ti se pare normal ca o femeie maritata sa se indragosteasca? Raspunsul meu a venit instantaneu: DA. Ea a continuat: Dar vezi tu ca societatea vede imorala o legatura.
Ce inseamna moral si imoral? Moral in dex = Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală. Imoral in dex = Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral.
Cine spune ce este moral si ce este imoral? Daca ne referim la definitie societatea este cea care hotaraste aceste limite. De-a lungul istorie societatea s-a schimbat atat de mult incat moralitatea a devenit o masca dupa care se ascunde atunci cand doreste sa marginalizeze, sa judece si sa arunce cu pietre. Cine este aceasta societate? Gura lumii nu se inchide nici dupa moartea ta, nici daca esti corect si cinstit. Intotdeauna va exista cineva care va avea ceva de comentat si de indreptat la comportamentul tau, la tine.
Si atunci de ce sa-mi traiesc viata dupa cum doreste moralitatea societatii cand eu stiu mai bine ce este bine pentru mine?
Preluam de la parintii nostri credinte care ne limiteaza, care ne conduc viata. Este dificil sa treci peste acestea si sa gandesti prin propriile tale experiente. Este si mai dificil sa traiesti fara sa-ti pese de ceilalti, de fapt de ceea ce spun ceilalti. Acum o intrebare pentru cei care se tem de gura lumii: Cine traieste in locul vostru? Cumva societatea?
Si, bineinteles ca ramane intrebarea initiala: Ti se pare normal ca o femeie maritata sa se indragosteasca?

Iertare

Ascunsa intre naivitate si credulitate, increderea este cea care iti acopera adeseori ochii atunci cand esti inselat. Te-ai aruncat cu capul inainte, cu inima deschisa si ai cules vorbe inselatoare si fapte jignitoare. Esti vinovat ca celalalt doreste sa te pacaleasca? Esti vinovat ca i-ai acordat increderea ta si ai cules minciuni? Este vinovat ca a reusit sa te minta? Cauta cineva vinovati?
Am spus si o voi repeta ca viata iti aduce in cale oameni care-ti ofera lectii. Ceea ce faci cu aceste lectii este alegerea ta. Daca ti-a inselat increderea ai mai multe optiuni:

  • ii ceri socoteala (la ce foloseste? timpul inapoi nu ai cum sa-l dai si explicatii se gasesc atunci cand doresti);
  • te razbuni si ii faci rau (si raul se propaga cu o viteza uluitoare);
  • ii spui ca ai aflat si pleci mai departe pastrand in sufletul tau aceea amaraciune si nevoia de a verifica de doua ori data viitoare;
  • nu spui nimic pentru ca stii ca viata isi are propriile modalitati de a plati, iti asumi responsabilitatea actiunilor tale si iti inveti lectia;
  • ierti, dar nu uiti;

Actiunile celorlalti ne determina o anumita reactie. Care si cum este aceasta depinde doar de noi. Atata timp cat lasam acel evenimet sau persoana sa ne afecteze cu atat mai mult suntem controlati de forte externe noua. Este dificil sa ne uitam ranile produse de astfel de tradari, dar cu cat rana este inchisa mai repede cu atat mai repede linistea reapare.

Urasc minciuna si de cele mai multe ori simt cand oamenii ma mint. Se intampla uneori sa trec peste semnalele pe care mi le trimite intuitia si sa acord incredere neconditionata. Este rau, este bine? Viata mi-a aratat ca pe termen scurt ranile sunt adanci si vindecarea dificila. Pe termen lung reprezinta adevarate obstacole care fac parte din viata mea, din drumul meu.

Acest post este dedicat celor care au reusit cu ajutorul meu sa-mi insele increderea. Aleg sa va las sa plecati in drumul vostru si sa-mi iert naivitatea. Voi va iertati?

Cine?

Astazi ar trebui sa scriu asa: M-am intalnit ieri cu...
Cu cine?
Te las pe tine sa ghicesti.
Tu, care te regasesti sa stii ca a fost placut.

Autocontrolul - prieten sau dusman?

Astazi am avut o experienta interesanta legata de autocontrol si putere. Venite una dupa alta, in medii diferite si cu persoane tot la fel de diferite, discutiile despre putere si autocontrol au fost lait motivul acestei zile. Am invatat o lectie care mi-a deschis ochii in privinta vietii mele.
Unul dintre personaje, profesor universitar specialist in geopolitica m-a facut sa constientizez ca orice om oricat de mic si orice pozitie ar ocupa in societate isi doreste puterea. Primul impuls a fost de negare, de contrazicere. O evaluare a contextului a dus la constientizarea adevarului, aici incluzandu-ma si pe mine. Notiunea de putere este atat de generala incat in randurile care urmeaza voi face referire doar la o latura a acesteia, controlul.
A doua discutie a fost legata exact de acest subiect. Cele doua subiecte se intrepatrund strans si voi aborda doar controlul din prisma proprie, adica autocontrolul. Am avut in viata mea perioade in care autocontrolul a jucat un rol important, pot spune chiar principal. Simteam ca prin autocontrol detin puterea asupra mea si a celorlalti. Imi doream sa cresc, sa devin un alt om si am realizat ca autocontrolul actiona ca o piedica. Autocontrolul devenise o cutie in care depozitam emotii, instincte. Era o limita a propriilor manifestari. Scuze ale acestei reprimari existau si le gaseam in diferite situatii si persoane. Nu doream sa-i ranesc pe ceilalti, imi doream sa devin un exemplu de urmat si sa dovedesc ca sunt mai buna decat restul lumii. "Sunt mai buna pentru ca reusesc sa ma controlez." Detineam putere asupra mea si implicit asupra contextului si anturajului.
Armura pe care o imbracasem singura ma proteja de cei care doreau sa ma raneasca. Oare toti doreau asta? Oare nu am pierdut si oameni care-mi doreau binele si nu au reusit sa treaca dincolo de sistemul meu de aparare? Nu voi sti niciodata pentru ca drum de intors nu mai exista.
De unde provenea nevoia de autocontrol? Existau mai multe frici. Frica de judecata celorlalti, frica de suferinta, frica de regrete, frica de a pierde puterea. Autocontrolul devenise arma si aliatul meu in lupta cu viata si cu restul lumii. Eram apreciata pentru aceasta calitate, pentru calmul aparent, pentru ca reuseam sa-mi stapanesc nervii in situatii conflictuale. Castigam increderea celorlalti si puterea mea asupra lor crestea.
In timp au inceput sa apara si dezavantajele. Inchisa in armura mea simteam ca pierd multe minuni ale vietii, imi lipsea bucuria de a trai asa cum simteam si cum doream. Imi impuneam limitele societatii si anturajului. Eram un alt om. Unde eram eu? Ma pierdusem intre zidurile propriei mele aparari. Este greu sa traiesti in permanenta in frica, sa evaluezi, sa analizezi, sa respecti regulile altora, sa reprimi sentimente si sa te inchizi in tine. Simteam ca devenisem inflexibila. Atenta mereu la ceilalti reactionam conform sistemului meu de aparare intr-o modalitate rigida. Am ajuns la concluzia ca puterea era a celor care-mi apreciau acest autocontrol. Asa ca intr-o oarecare masura am renuntat la el. Il folosesc in contexte bine definite si reusesc sa pastrez un echilibru intre cele doua extreme.
A disparut astfel teama de parerea celorlalti, teama de a pierde puterea, frica de a pierde autocontrolul si am reusit sa traiesc asa cum imi doresc si cum simt dupa propriile mele reguli. Am devenit mai flexibila, mai increzatoare in mine, mai deschisa cu ceilalti si pot sa invat de la fiecare om si din fiecare situatie nou. TRAIESC!

Ingeras

Asculta aceasta voce de inger ascunsa intr-un copil de 6 ani.

Egoismul este adevarata noastra natura

Provocata de intrebarea Kolonelului am scris astazi un articol despre egoism pe care-l voi publica pe Realtraining. Articolul face referire la felul in care privesc eu acest subiect si la ce concluzie am ajuns in urma propriilor experiente. Poate viata imi va oferi sansa sa-mi schimb opiniile, pana atunci iata o parte din adevarata mea natura.

Articolul aici.

Aseara


Aseara, sufletul a plouat printre lacrimile cerului plumburiu

Aseara, zambetul s-a stins ingropat sub durerea trecutului

Aseara, umbra s-a strambat in oglinda sparta de tine

Aseara, visul s-a pierdut in realitatea tulbure

Aseara, cerul s-a plans pamantului negru de ciuda

Aseara, viata s-a topit in dorintele absurde ale gandurilor

Aseara... m-am oprit din visat

Doar aseara...

Prietenilor mei

Am mai discutat despre aceasta tema, dar ultimele evenimente ma determina sa revin. Subiectul: PRIETENII.

Dedic acestor randuri tuturor prietenilor mei, tuturor celor care ma suna deseori sa intrebe ce fac, celor care nu se supara ca-i sun cand simt nevoia. Dragii mei, ocupati in gradina sufletului meu un loc aparte in care pasesc atunci cand sunt trista si imi este dor de voi. Gandul la voi naste un zambet in mine si imi aminteste momentele petrecute impreuna. Am atatea amintiri datorita voua. Exista in inima mea atatea sentimente legate de fiecare dintre voi. Sunt constienta de valoarea pe care o dati vietii mele si de importanta pe care o aveti fiecare dintre voi in viata mea. Am invatat atatea lucruri de la voi si exista multe altele pe care le astept cu interes.

Multumesc ca m-ati primit in viata voastra, aproape de voi. Multumesc, ca acceptati felul meu de a fi si de a gandi. Multumesc, ca-mi vreti binele si ca-mi oferiti ocazia sa va fiu aproape cand aveti nevoie.

Va iubesc pe toti!

Putem schimba singuri lumea in care traim

Urmareste aceasta poveste animata si vei descoperi cum omul isi defineste singur propriile limite ale rabdarii si gaseste metode ingenioase de a le depasi.

EU

Liniste... Impacare...
Exista uneori in noi o usa pe care nu o deschidem. Ne este teama de ce anume vom descoperi in spatele ei. In istorie au fost oameni care si-au deschis propria usa si au spus ca dincolo este pacea, linistea si implinirea. Unii au spus ca dincolo este vidul, ca nu are o forma pe care sa o intelegem. Avem nevoie sa facem acest pas singuri.
Viata ne face sa uitam de aceasta usa. Suntem atat de ocupati cu ce se petrece in jurul nostru ca uitam de noi. Cand nu avem o preocupare, un scop, un tel pentru care sa traim ne temem pentru noi. Simtim cum lumea se indeparteaza si suntem singuri, fiecare in fata propriei usi.
De ce-ti spun de aceasta usa? Pentru ca astazi m-am aflat in fata ei. Lumea disparuse, era atata liniste si nu am avut curajul sa o deschid. Mi-a fost teama de reactia mea la ceea ce voi gasi acolo. Am fost in cel mai bun moment pentru a deschide usa si nu am facut-o.
Suntem invatati de mici sa cautam compania altora, sa traim in grup, sa formam o familie. Ne pierdem in multime, ne luptam sa pastram aparentele in fata celor cu care traim. Mama vrea sa realizezi ceva, tata vrea altceva, prietenii vor diferite manifestari, familia altele. Si fiecare pretentie ne face sa ne indepartam cat mai mult de noi. Fiecare cerere exterioara mai adauga o masca si simti cum te indepartezi de tine.
Astazi am realizat ca eu sunt altfel decat credeam. Ca pot fi altfel decat doresc ceilalti. Ca pot fi EU. Ca pot sa traiesc asa cum vreau si ca asta imi aduce liniste si pace in suflet si in minte. Sunt aproape de mine. Cred ca atunci cand voi deschide aceea usa ma voi descoperi cu adevarat. Atunci voi fi eu in fata mea si ma voi privi asa cum nu am facut-o niciodata.
Am realizat astazi ca sunt libera sa aleg pe cine vreau in jurul meu oferindu-le libertatea de care au nevoie. Am invatat ca linistea pe care ne-o dorim fiecare consta in detasare. Detasarea de lucruri, de obiecte, de fiinte. Dorintele noastre ne inlantuie si ne frang zborul catre noi. Astazi sunt libera si in echilibru cu mine.
Este inceputul unui drum catre mine. Catre aceea usa din mine. Lupta s-a incheiat. Sunt. Exist. Si ma bucur de fiecare clipa a vietii mele.

Amintiri

A fost o perioada din viata mea cand o petreceam pe jurnale.ro. Astazi citind postari mai vechi mi-am amintit de acele pagini in care-mi scriam gandurile ascunse de anonimatul unui nickname. Frumoase timpuri. Iata ce am gasit acolo:
"Va veni o zi cand tot ceea ce gandesc si ceea ce spun va disparea. Atunci vei ramane, tu, singura marturie a trecerii mele pe aici. O parte a sufletului meu ti-o voi da ca sa o imparti cu altii. Arata-le cum am fost. Spune-le ce-am gandit. Invata-i din experienta mea. Ai fost nestiutoare la inceput si acum cunosti atat de multe. Sa-i faci sa vada si sa inteleaga ca tot ceea ce vorbim este putin din ceea ce gandim. Sa le arati ca felul in care actionam reprezinta o parte din ceea ce vorbim. Gandurile ne guverneaza viata si faptele ne indica corectitudinea gandurilor."

"Vantul a inceput sa bata afara. Simt cum suiera la fereastra si incearca sa-mi transmita frigul pe care-l aduce cu el. Gandul meu zboara la zile calde de vara si privirea zareste lumina soarelui. Sufletul se inmoaie la amintirile placute care-si fac loc pe ecranul vietii.
O dimineata de vara tarzie in care soarele si luna strajuiesc albastrul cerului. Una se duce la culcare, celalalt isi mijeste ochii si ne spune buna dimineata. Natura ii raspunde prin multe glasuri."Buna dimineata!" canta si inima mea. Copacul din fata ferestrei imi spune povestea lui. Astazi imi este atat de usor sa-l inteleg. Vorbeste inimii mele. Raza de soare care patrunde in camera este cantecul naturii.
Deschid usa si pasesc. Soarele imi intuneca privirea si-mi incalzeste simturile. Atat de dureros si atat de placut. Zarile mi se dezvaluie incetul cu incetul. Nimic nu ma grabeste. Vreau sa vad, sa simt si sa aud totul. Inima mea este linistita, impacata si nerabdatoare. Ma bucura mangaierea vantului care-si trece mantia peste obrazul meu. Ma incanta glasurile vesele ale pasarilor si cantecul limpede al paraului. Este atat de usor astazi sa vad toate aceste daruri.
O intalnire importanta isi face aparitia prin surprindere. Inima isi ia zborul si respiratia o ajuta sa decoleze. Ochii o ajuta sa vada mai bine o realitate atunci atat de clara, acum atat de inselatoare. Imaginile imi vin pe rand si aduc cu ele sentimente diferite. Nu fac diferenta intre cele de atunci si cele care apar acum la amintirea acelor vremuri. Zile de vis ce-si scutura aripile prafuite pentru a-mi dezvalui lucruri nestiute atunci."

Acestea sunt doar o mica parte din ceea ce am adus de acolo. Amintiri si trairi uitate de vreme v-am descoperit stralucirea de altadata.

Blog, marketing si Realtraining

Am avut zilele trecute o discutie cu Ionut Ciurea legata de marketing si de proiectul in care sunt implicata Realtraining. Am realizat din acesta discutie ca ceea ce cunosc eu despre marketing, piata de training din Romania si modalitatile de promovare a unui produs cum sunt trainingurile de dezvoltare personala este egal cu ZERO.
Am pornit acest proiect cu foarte multe sperante, incredere in ceea ce fac si implicare de suta la suta. Ionut m-a facut sa realizez ca bunavointa mea reprezinta doar o mica parte din ceea ce am nevoie pentru a-l face sa functioneze si sa aiba efectele dorite.
In primul rand am realizat ca ceea ce vindem noi online prin blogul firmei este unul dintre cel mai dificil produs de vandut. Nu exista nimic palpabil, un obiect pe care cumparatorul sa-l vada si sa-l masoare pentru a se hotara. Produsul nostru este un serviciu pe care fiecare-l cumpara la un moment dat in viata. Eu de exemplu am cumparat anul trecut si de aceea am ajuns astazi sa-l vand. Cred in puterea care sta in aceste seminarii de dezvoltare personala. Cred in efectele pe care le pot avea asupra vietii tale atat personale cat si profesionale.
Un alt element asupra caruia mi-a fost atrasa atentia este dezechilibrul din piata actuala de training din Romania. In ultimul an au aparut ca ciupercile dupa ploaie o multime de firme de training, ca sa nu mai spun de cati traineri exista. Nu-mi doresc sa ating subiectul acreditarilor si diplomelor pentru ca nu sunt in masura sa vorbesc despre asa ceva, dar am auzit glasuri care se plang de diplomele acordate unor oameni care nu sunt traineri adevarati. Efectul acestor "traineri" este ca cei care cumpara aceste servicii isi pierd increderea in serviciile oferite de adevaratii traineri. Ii las pe cei avizati sa se ocupe de acest subiect.
Un capitol al proiectului meu este vizibilitatea pe care o are blogul si lipsa hook-urilor care exista pe el. In afara de unui test de personalitate simplu si fara explicatii complexe in urma rezolvarii lui, a catorva articole scrise de colaboratorii firmei si de un newsletter altceva nu exista care sa atraga.
Acestea sunt motivele pentru care am inceput sa studiez tot ce inseamna marketing si in special cel online, promovare si vanzare. De aceea daca citesti aceste randuri si ajungi si pe realtraining si doresti sa ma ajuti cu idei esti binevenit sa comentezi fie aici, fie acolo. Multumesc!

Credinta in Dumnezeu sau in biserica?


Aseara pe messenger am purtat o discutie interesanta cu o amica. La aflarea vestii ca sunt nasa a avut remarca: "este minunat sa aduci un copil in randurile crestinatatii." Atata a fost nevoie pentru a declansa in mine un adevarat val de cuvinte si de opinii legate de crestinatate, biserica si Dumnezeu.
Nasii sunt parintii spirituali ai copilului. Am ales sa fiu nasa la o saptamana de la aflarea vestii ca prietena mea este insarcinata. Alegerea mea m-a facut nasa lui Cristian si nicidecum biserica sau crestinatatea. Cred in Dumnezeu la fel de mult cum cred ca el nu ne-a impartit pe religii. Cred ca Dumnezeu este unul singur si ca orice denumire i-ar da omul, El este unic.
Nu cunosc povestea botezului si nici nu m-am interesat de ea vreodata. Stiu ca am facut acest gest pentru parintii finutului meu care cred in biserica si sunt crestini. Si eu sunt botezata, dar nu intru in biserica pentru ca acolo nu gasesc ceea ce caut. Linistea si pacea pe care o cautam fiecare este in noi, si nu in acel spatiu inchis. Prefer sa-l caut pe Dumnezeu in fiecare om cu care ma intalnesc, in natura, in arta, in frumusetea care ne inconjoara si in intunericul care ne cuprinde uneori.
Una dintre intrebarile care mi-au fost puse aseara a facut referire la eventualitatea crestinarii copiilor mei. Totul la timpul lor. Si daca voi hotari singura in aceasta problema as lasa copilul sa-si aleaga religia. Este o individualitate si botezul nu face altceva decat sa-l integreze intr-un grup. Daca mai tarziu va dori o va face singur si pe deplin constient de ceea ce face.
Stiu ca traditia spune ca un copil nebotezat poate avea diferite probleme sau nu este iubit de Dumnezeu. Oare chiar asa sa fie? Oare Dumnezeu reneaga pe cei care nu urmeaza caile impuse de ceilalti oameni? Oare liberul arbitru nu se manifesta si in aceasta chestiune?
In cine credeti cand mergeti la biserica? Cui va rugati atunci cand este mai greu? Cine va asculta cand va rugati? Lui Dumnezeu sau bisericii?

La ceas de seara



La ceas de seara

Am privit lumina cerului

Ivindu-se din lacrima ploii

Curcubee coborate pe pamant

Vise traite aievea

La ceas de seara