ACASA

Am ajuns acasa. Am descuiat usa cu unica cheie. Metalul rece imi aminteste de noptile in care am cautat drumul spre casa. Clipe pline de indoiala in mine, in viata. Atatea carari batatorite, atatia oameni intalniti, atata durere, atata experienta. Toate pentru aceasta liniste binecuvantata, pentru aceasta bucurie care mi-a cuprins fiinta. Am descoperit minunatia de A fi, de a trai, de a experimenta, de a iubi. Am inteles...am inteles ca viata mea este asa cum o creez eu, am inteles ca bucuria de a trai este in puterea mea, am inteles ca voi oamenii din viata mea reprezentati adevarata bogatie.
Am ajuns acasa. Atata liniste si pace. Vino si tu, daca ai ratacit drumul spre casa ta. Odihneste-te si speranta reinvie. Am incredere ca vietile noastre se impletesc cu un scop anume. Cand vom descoperi care este? Conteaza asa de mult? Opreste-te pentru cateva clipe din goana ta si ai rabdare. Lasa-te purtat de bucuria de a trai, de a fi si totul va deveni atat de limpede, atat de simplu.

Leapsa

A venit si momentul pentru o leapsa pe care am ignorat-o pana acum. Astazi am hotarat sa raspund la ea.

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Cartea care se odihnea pe birou: Uluitoarea Putere a Emotiilor - Esther si Jerry Hicks.
Pagina 123: (nu am citit pana acolo) si: "In hotararea de divort am convenit ca fiica noastra sa ramana la mine in timpul saptamanii si sa se duca la tatal ei in majoritatea weekend-urilor. (Petrece cateva weekend-uri cu mine, insa majoritatea cu tatal ei; participam cu randul al zilele ei de nastere si de sarbatori, indiferent daca acestea cad in mijlocul saptamanii sau in weekend.) Ea este o fetita gozava si pare sa se impace bine cu toate acestea, desi cand vine acasa dupa ce a fost la tatal ei, mi se pare de cele mai multe ori intoarsa pe dos."

Eu nu am inteles mare lucru si sunt curioasa cine a inteles.
Punctul 6 il las cui doreste sa scrie, sa preia. Decizia iti apartine, cititorule.

Trebuie

Astazi "trebuie" sa merg la un botez. Trebuie pentru ca am promis.
Astazi "trebuie" sa fiu la o anumita ora la biserica si la restaurant. Trebuie pentru ca asa scrie in invitatie.
Astazi "trebuie" sa scot cainii in parc. Trebuie pentru ca au nevoie.
Astazi "trebuie" sa fac curat in casa. Trebuie pentru ca in timpul saptamanii timpul este alocat altor activitati.
"Trebuie" sa ajung la munca la o anumita ora. Trebuie pentru ca sefii sunt cu ochii pe mine.
"Trebuie" sa-mi stabilesc scopuri in viata. Trebuie pentru ca fara ele viata nu are sens.
"Trebuie" sa traiesc dupa anumite standarde si sa ma supun unor reguli si norme sociale. Trebuie pentru ca...
Astazi "trebuie"... Maine "trebuie"...

Acest "trebuie" atat de prezent, atat de viu, atat de puternic care imi apasa umerii, gandurile, mintea, sufletul, viata. Fiinta mea unde este? Viata dominata de acest "trebuie" este adevarata viata sau doar o umbra? Cat de mult ajuta si cat de mult limiteaza?

Astazi VREAU sa renunt la "trebuie". Astazi incetinesc ritmul. Astazi actiunile mele sunt libere de orice incatusare.
Si maine?

Gradina cu flori


Astazi o colega mi-a pus urmatoarea intrebare: cum vezi viata din 2-3 cuvinte pt tine personal nu in general?

Dupa cateva clipe de gandire am raspuns: ca pe o gradina plina de flori.

Noi suntem florile din aceasta gradina. Uneori ploua sau vine furtuna, alteori iese soarele. Suntem flori frumoase, pline de viata si singura noastra menire este sa vedem si sa descoperim aceasta frumusete. Daca nu ne vedem asa este pentru ca incepem sa ne comparam si sa ne gasim imperfectiuni in raport cu ceilalti. Daca ploaia ne supara este pentru ca simtim doar bataia stropilor fara sa vedem multumirea pamantului in care stam. Daca soarele se ascunde dupa nori este pentru ca gandurile noastre negre acopera cerul vietii. Timpul trece peste gradina vietii noastre si noi ne luptam cu el, ne luptam sa devenim asemeni celorlalte flori, ne luptam sa adunam, sa fim altfel decat niste flori frumoase.

Si apoi m-a intrebat: dar suferintele pe care le-ai avut unde sunt???tot in gradina?

Sunt ingrasamantul care m-a ajutat sa cresc, sunt vantul care mi-a suflat petalele, sunt picaturile care m-au udat pana la piele, sunt lectiile care m-au ajutat sa vad gradina din jurul meu.

Cand uit ca sunt o floare privesc in gradina, cand furtuna este puternica privesc in gradina, cand soarele straluceste privesc in gradina.
Poate te intrebi unde-i aceasta gradina pentru ca nu o poti gasi. Cauta adanc in sufletul tau si vei simti minunatia care esti. Cauta in privirea celui de langa tine, dincolo de aparente, si vei observa frumusetea care exista.

Reactie versus Raspuns

Sunt o persoana pasnica, vesela si responsabila de propriile actiuni. In ultima perioada aleg sa raspund la ceea ce mi se intampla zi de zi. Astazi reactionat intr-o situatie cu care m-am intalnit adeseori.
Am iesit la o plimbare si o prajitura cu prietena mea Ana si dupa cateva ore placute petrecute impreuna am hotarat sa ne despartim. La iesirea din cafenea ne-au intampinat un grup de tiganusi cu bine cunoscuta fraza: "Imi dai tanti si mie ceva!" I-am ignorat si am reusit sa trecem mai departe cand ne-a oprit unul ceva mai mare care folosea o alta fraza: "Imi iei p... in mana." A fost ceva in mine, in mintea mea care a reactionat fara sa se gandeasca la consecinte, la actiune, la cel din fata mea, la mine. Au fost doar cuvintele lui, atitudinea aroganta care au determinat in mine reactia. I-am dat un pumn. Eu, fiinta pasnica, linistita, calma, am ridicat mana ca sa lovesc. Socul initial l-a facut sa se clatine pe picioare pentru ca imediat sa se replieze si sa ma loveasca la randul lui. S-a speriat pentru ca am cazut in zapada (norocul meu) si prietena mea venea sa ma apere.
Am realizat in acele momente ca reactia mea a determinat reactia lui. Si mi-am amintit de vorba: "violenta naste violenta." Alta data raspunsul meu la ceea ce spunea si facea acel copil ar fi fost tacere, ignorare. Astazi am reactionat intr-un mod care nu-mi place si cu care nu sunt de acord. Apoi m-am intrebat cum ar proceda altcineva in locul meu. Cum ar fi corect sa se procedeze in astfel de cazuri? Tu cum ai fi facut? Ai raspunde sau ai reactiona?

Zidurile fricii



Frica este un sentiment ciudat. Exista frica obisnuita care determina supravietuirea nostra in caz de pericol, ca o prevenire a acestuia. Si, mai exista o frica care ne face sa ridicam ziduri in noi. Zidurile fricii ne duc pe drumurile suferintei. Durerea este singurul partener al fricii. Se plimba brat la brat nestingherite si se joaca cu viata ta. TU le lasi sa faca asta.


Cea mai stranie forma este frica de suferinta. Se creeaza astfel un cerc vicios. Frica de suferinta duce la suferinta care induce o frica si mai mare. Si fiecare trecere prin aceasta spirala a fricii nu face altceva decat sa ridice ziduri si mai mari in tine,... in noi. Zidurile fricii despart interiorul de exterior. Oare pe demonii interiori cine-i opreste? Ce ziduri mai ridici impotriva lor? Cum ii controlezi atunci cand te macina in spatele zidurilor?


Stai in interior, inconjurat de zidurile fricii tale si privesti la frumusetea gadinii din fata ta. Nu vei pasi pentru ca primejdiile te pandesc la tot pasul. Lasi sa treaca pe langa tine oameni si oportunitati fantastice. Uneori lasi sa patrunda cate o raza de soare. Intai timid si apoi din ce in ce mai puternic. Dar demonii din tine se trezesc. "Si daca vei suferi?" "Si daca nu-i bine?" "Si daca te vei arde?" "Si daca...?" Toaca marunt profitand de frica ce te inconjoara. Te inchizi si mai mult, ridici ziduri si mai inalte. Pana unde? Pana cand?


Pana cand?


Cum scapi? Cum distrugi zidurile fricii? Nu stiu cum vei face tu. Stiu ca eu inca nu le-am distrus. Stiu ca este un proces lung, in care am alaturi oameni rabdatori, intelegatori si iubitori (cat de norocoasa sunt). Daca simti ca nu mai rezisti cere ajutor. Eu am primit ceea ce am cerut. Multumesc celor care m-au ajutat sa revin la viata. Poate esti si tu printre ei. Nu ai de unde sa stii. Si chiar daca nu esti tot iti multumesc pentru ca ceea ce ai citit face parte din acest proces.




Lectii, asteptari si dorinte

Am lucrat cu foarte multe persoane. Cu unele am avut o relatie mai dificila. Comunicarea era defectuoasa si se limita adeseori la certuri sau neintelegeri. Cu altele imi facea mare placere sa muncesc, sa comunic sau sa impartasesc experiente. In ambele cazuri am invatat o multime de lucruri despre mine, viata, comunicare si oameni.
O foarte importanta lectie pe care am inteles-o este ca cea mai dificila persoana, cea care invata cel mai greu, cea mai putin intelegatoare este propria persoana.
Gandurile noastre sunt cele care ne conduc viata si actiunile. Adeseori ele ne fac sa renuntam la ce ne-am propus. Ele sunt cele care ne judeca daca nu reusim. Ele sunt cele care se bucura pentru rezultatele bune. Gandurile sunt cele care alcatuiesc atitudinea in viata, felul in care ne formam realitatea inconjuratoare si modalitatea in care ne construim viitorul.
Consecventa cu care urmarim un scop este data de consecventa gandurilor. Am realizat uneori ca, desi imi doream foarte mult ceva, ceea ce imi punea piedici nu era exteriorul, ci propriile mele ganduri. Aceste ganduri bazate pe trecut, aceste voci ale credintelor interioare sunt uneori cei mai mari dusmani ai viitorului nostru.
Acum la inceput de an gandurile mele se aseaza in jurul focului si evalueaza. Incep de cele mai multe ori cu experientele negative, cu nereusitele, continua cu renuntarile, pentru ca intr-un final sa ajunga si la intamplarile pozitive. Daca in anii trecuti ramaneam mult timp ancorata in partea negativa a trecutului, anul acesta am realizat un salt urias. Am transformat lucrurile mai putin bune din viata mea in lectii, in directii care au determinat alegerile cele mai potrivite la acel moment. Astfel in anul care a trecut am invatat ca:

  1. pot oricand sa aleg altceva daca am epuizat toate posibilitatile situatie actuale;
  2. locul in care ma aflu este cel pe care l-am ales singura, pe deplin responsabila de gandurile si faptele mele;
  3. binele si raul, iubirea si durerea, frumosul si uratul exista in fiecare si doar noi le putem conferi putere in raport cu ceea ce percepem;
  4. oamenii pe care-i intalnesc i-am atras singura in viata mea si de la fiecare am ceva de invatat;
  5. este foarte greu sa mentii un echilibru intre atasament si detasare.

Concluzia la finalul acestui an este ca viata este o experienta frumoasa care merita traita din plin si cu multa pasiune.

Bineinteles ca 2008 vine cu anumite asteptari si dorinte. Pe plan personal imi doresc sanatate si liniste sufleteasca. Atunci cand sunt sanatoasa si impacata cu mine, gandurile mele se indreapta spre alte culmi. In plan profesional imi doresc creativitate, constanta si perseverenta. Acestea imi dau puterea de a reusi ceea ce mi-am propus pentru acest an.

Ceea ce leaga cele doua planuri si este indispensabila vietii mele este IUBIREA. Iubirea de sine, iubirea celor de langa mine, iubirea naturii, iubirea vietii. Aceasta imi deschide porti nebanuite atat in sufletul meu cat si in al celorlalti. Iubirea este cea care aduce compasiune si intelegere, imi ofera o alta imagine a vietii si adauga multa pasiune activitatilor zilnice. Iubirea este cel mai bun profesor pe care l-am cunoscut vreodata. Lectiile primite de la ea sunt pretioase pentru ca imi transforma intreaga fiinta si imi ofera si mai multa intelegere.

Acestea sunt asteptarile si dorintele pentru anul 2008. Stiu ca orice imi propun reusesc sa realizez si am rabdare in primul rand cu mine.

Fie ca anul acesta sa va aduca tot ceea ce va doriti. LA MULTI ANI!!!!