Durerea
Apare uneori ca o muzica surda in inima mea. Valsez prinsa in bratele-i puternice si o las sa se joace cu mine. O chem si o arunc in vazduh. O iubesc si o urasc. Infasurata in jurul inimii toarce blanda ca o pisica. O mangai usor, ridica ochii stralucitori spre mine si zambesc impacata. Adoarme la loc. Ascult cantecul ei si stiu ca sunt singura capabila sa o fac sa taca. Oare vreau asta?
Se invarte spirala timpului in durerea din mine. Calca peste lacrimi, peste regrete, peste ganduri si ajunge in acel loc ascuns, secret. Se aseaza confortabil si asteapta. Tacerea ma ajuta sa inteleg ca totul trece, ca totul vine, ca singura stabilitate sunt chiar eu. Asezata in fotoliu privesc spectacolul vietii mele. Durerea face parte din mine.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
4 comentarii:
Sunteti intr-adevar o persoana care isi doreste ce e mai bun,adica satisfactiile netrecatoare!De asta va urmaresc blogul cu bucurie,chiar daca nu sunt de acord cu absolut tot din ceea ce afirmati.Continuati sa postati,cineva va citeste randurile si poate trage si foloase din expunerile dvs.
Mi-ar place sa am prieteni ca dvs!
Cozmin, multumesc mult pentru aprecieri si ma bucur ca sunt lucruri pe care le vezi sau le simt diferit de mine. Acest lucru imi dovedeste ca ceea ce scriu este doar versiunea mea si lumea este minunata prin diversitatea ei.
durere/placere, alternanta asta ne facem sa simtim ca traim, altfel eu cred ca lucrurile ar fi fost mult mai anoste.
Versurile alea de la urmă ce mai caută acolo, Adela, draga mea? Că numai rece nu rămâi, mama ei de viaţă...
Trimiteți un comentariu