"Capcana responsabilitatii"




Viata inseamna alegeri. Alegi la fiecare pas pe care-l faci. Alegi ce gandesti, alegi ce vorbesti, alegi cum actionezi. Ai impresia de cele mai multe ori ca altcineva hotaraste pentru tine sau ca circumstantele conduc in locul tau, cand de fapt esti singurul care decizi asupra propriei tale vieti. Si la fel de bine esti singurul care decizi sa-ti cauti scuze cand alegerile tale s-au dovedit a fi mai putin inspirate.


De cate ori te-ai gandit ca vina o poarta altcineva? De cate ori ai acuzat conditiile in care traiesti, oamenii din jurul tau, familia in care te-ai nascut, tara sau societatea cu regulile ei? De cate ori seful, partenerul de viata sau prietenii au fost vinovati pentru nereusitele tale? Toate situatiile au fost alegerile tale. Ai ales sa asculti ceea ce-ti spun altii, ai ales sa ramai intr-o situatie, ai ales sa actionezi intr-un anumit fel. Fiecare decizie a avut un rezultat, uneori mai putin dorit si in acest caz alegi sa cauti vinovati. Sa-ti spun un secret: este o capcana.


"Capcana responsabilitatii" este un mecanism de aparare invatat. L-am preluat si adaptat de la cei din jurul nostru inca de mici copii. Motivul: frica. Frica de pedeapsa, frica de judecata, frica de umilire, frica de esec. Orgoliul suporta cu greutate "esecul", asa cum "succesul" creste stima de sine. Astfel ca ajungem sa ne definim ca fiind suma de "succese" si "esecuri" pe care le-am acumulat in timp. Daca pentru "succese" este atat de minunat sa fim singurii resposabilli, pentru "esecuri" este mai usor sa impartim responsabilitatea.


Am numit acest sistem de aparare ca fiind o capcana pentru ca fiecare "esec" la care imparti responsabilitatea iti submineaza increderea in tine. Astfel, visele tale se micsoreaza pentru ca incepi sa crezi ca nu esti capabil sa le implinesti. Crezi ca intotdeauna vor exista circumstante si oameni care te vor impiedica sa ajungi acolo unde-ti doresti. Si pentru fiecare rezultat nedorit vei gasi alti responsabili.


Cum scapi de acesta capcana? In primul rand priveste fiecare rezultat al actiunilor tale ca pe un pas care te apropie de ceea ce-ti doresti. Daca esti multumit mergi mai departe, daca nu esti multumit invata ceea ce ai de invatat de acolo, schimba actiunea initiala, incearca ceva nou si vei avea un alt rezultat. Priveste atat "succesul" cat si "esecul" ca pe niste lectii de viata.


In al doilea rand aminteste-ti ca decizia a fost a ta, tu ai ales la un moment dat si rezultatul este urmarea acestui fapt. Asumati intreaga responsabilitate in ambele cazuri. Stiu ca este dificil sa te gandesti ca singurul responsabil de ceea ce se intampla in viata ta esti doar tu. Uneori intalnim situatii in care credem ca nu avem nici o iesire. Important este ca am facut ce stiam mai bine in acel moment, ca am luat o hotarare bazandu-ne pe ceea ce cunosteam atunci.




Vei spune ca este usor de vorbim si greu de realizat. Iti dau dreptate pentru ca am fost prinsa in "capcana responsabilitatii". Am gasit scuze, vinovati pana cand am realizat ca exista un singur responsabil pentru ceea ce se intampla in viata mea si acela eram eu. A fost dificil la inceput sa-mi asum responsabilitatea, a fost si mai greu sa realizez ca drumul de pana acum m-a adus unde sunt si sa fiu ceea ce sunt. Mi-am analizat viata, "succesele" si "esecurile", m-am descoperit pe mine si am reinceput sa visez mare. Acum stiu ca sunt 100% responsabila de viata mea.


Va urma...

15 comentarii:

DeMaio spunea...

Sigur va urma...?

Anonim spunea...

Intr-adevar viata e un sir de alegeri pe care le facem singuri- cu succese si esecuri.Totusi exista un moment pe care nu il putem alege si pe care nu ni-l putem asuma:nasterea!

adelaida spunea...

Bogdan@ va urma...
Anonim@ ai dreptate in privinta nasterii, desi exista o teorie conform careia ne alegem si momentul nasterii. :)

Anonim spunea...

Momentul nasterii il pot alege parintii nostri.Noi nu putem fii raspunzatori pentru asta.Nu cred insa ca trebuie sa facem din asta un lucru de care sa ne facem responsabili si sa cadem in capcana.

adelaida spunea...

Anonim@ cred ca nici macar parintii nostri nu aleg momentul nasterii noastre. Responsabilitatea in acest caz ar fi un lucru prea greu pentru mintea noastra.

Andreea spunea...

Ce alegeri ai mai facut in ultima vreme? N-am mai vorbit de ceva vreme, sper ca esti bine. :-)

adelaida spunea...

Andreea@alegerile mele in ultimele 5-6 luni au fost legate de cariera. Cred si sper ca sunt bine. :)

Darael spunea...

Astazi am sa aleg sa te imbratisez. O imbratisare simpla, deschisa, calda....

-----------0-----------

emanuela spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
emanuela spunea...

aştept.....urmarea....

Butterfly spunea...

Ai perfecta dreptate asa eram si eu pana un prieten drag , mi-a deschis ochii si am putut sa vad cum sunt , ce sunt si ce vreau pentru mine .:)

Butterfly spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Alexandru` spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
cosmin cozma spunea...

Eu vreau doar sa va multumesc pentru ceea ce scrieti. Stiti, unii scriu pe blogul personal pentru a-si face doar lui insusi o placere, pentru a avea un motiv de satisfactie de genul: " Ce destept sunt " . Nu stiu ce motive va determina pe dvs sa postati pe blogul personal, insa vad ca aproape tot ceea ce scrieti se arata ca un dar pe care dvs il faceti celorlalti. Sigur, unii pot refuza darul, altii pot sa spuna ca ei nu inteleg de ce niste fraze scrise ar fi un dar pentru ei, insa cu siguranta sunt si altii, nu stiu cat de multi sau cat de putini, care se bucura de fiecare gand pe care il asezati pe blog cu ajutorul cuvintelor scrise...
Eu personal simt nevoia sa va arat o anumita recunostinta pentru acele postari ale dvs care imi bucura si imi incalzeste sufletul !

cosmin cozma spunea...

P.S.: Imi incalzesc sufletul... Postarile dvs sunt ca o surpriza placuta, sau asa cum ar fi o oaza in mijlocul desertului stirilor si informatiilor negative care astazi ne asalteaza peste tot... E suficient doar sa dam drumul la Tv sau la radio...pentru asta.