Strainul

"-Buna ziua! Ce faceti?"
"-Hm!"
Raspunsul insotit de privirea goala aruncata pe langa fata care-i zambea spunea totul. Mana se ridica intr-o miscare de lehamite. Tristetea isi gasise locul ideal.

Barbatul se indeparta cu miscari lente, adus de spate, purtand in mana stanga produsele cumparate.

"-Cata impolitete din partea lui", se auzi un glas.
Privirea ii cazu pe cea care vorbise. Sentimentele se amestecau pe figura ei si repulsia castiga lupta.
"-Poate este suparat, poate este trist, poate are probleme. Impolitetea lui vine din suparare si este adresata cu totul altcuiva."
"-Si cine sunt eu sa-i suport toanele? Sau tu? I-am facut noi ceva?"
"-Pentru el reprezentam doar niste necunoscuti, niste straini. Ce reprezinta el pentru tine de ti-a influentat asa de tare starea de spirit?"
"-Nimeni, un strain, un necunoscut"
"-Si atunci de ce nu-l lasi sa plece?"

Intrebarile si uimirea se citeau clar pe figura ei. Privirea s-a golit pentru o clipa. Zambetul isi relua locul de drept.
"-Ai dreptate."

Tacerea se lasa grea taind aerul dintre cele doua. Fiecare isi continua treaba. Cuvintele nerostite zumzaiau ca niste albinute ocupate.

Cel care intra pentru scurt timp in viata ta este un simplu strain?

"Strainii sunt familia pe care n-ai cunoscut-o inca." Mitch Albom