Echilibrul


Atenta ma misc pe sarma. Cu grija pasesc fara a-mi pierde echilibrul.

-Respira! se aude o soapta.


Ma opresc. Cum as putea sa respir cand incordarea imi lasa loc doar pentru o singura miscare?

-Respira!!! Glasul se repeta poruncitor de data aceasta.


Nemiscata incep sa trag aer in piept. Racoros la inceput revine grabit inapoi gadilandu-mi caldut narile. Repet miscarea de cateva ori si simt cum incordarea se evapora. Respir!!! Zambet timid razbate la suprafata.Raset puternic fulgera atmosfera. Frica fuge speriata. Amorteala dispare. Picioarele sunt usoare.


Pasesc cu incredere. Sarma se transforma in poteca. Respir...Poteca devine carare. Privesc in jur. Verdele se joaca bucuros printre razele soarelui. Galbenul , rosul si albastrul s-au prins in dans. Maroniul isi arunca umbra din loc in loc. Albul aminteste luminii sa straluceasca mai puternic. Culorile se lasa amestecate in miresmele naturii din jurul meu.
Maresc pasul.


-Unde te grabesti? se aude glasul din nou.Respira!!!
-Dar respir, raspund uimita de vocea mea.
-Te grabesti. Unde anume?
-Nicaieri. Vreau doar sa vad mai multe, sa cunosc cat de mult pot.
-Crezi ca viteza te ajuta?
-Nu stiu. Acum totul este altfel. Echilibrul este natural si am libertatea de a face tot ce-mi doresc.
-Crezi ca graba te ajuta sa faci mai multe?
-Da, sa acopar mai multe intr-un timp mai scurt.
-Si daca pierzi anumite lucruri doar din dorinta de a cuprinde cat mai multe?


Cararea continua tacuta in fata mea. Raspunsul inca il caut.


Ce-am pierdut pana acum? Cate poti afla intr-o singura calatorie? Cat iti permit simturile sa cunosti? Alte intrebari se strang in jurul meu. Le dau la o parte cu un gest hotarat.


Voi lasa inima sa-mi sopteasca ce am de aflat in aceasta calatorie.

8 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!

Anonim spunea...

Daca fugi, nu vezi totul din graba?
Daca privesti prea mult padurea, este ca n-o mai vezi de copaci?
Inima ta avea dreptate... trebuie sa te opresti putin si sa simti.
Cu asta ramai, fiindca asta esti, o impresie pe timpul care tot trece.
derbedeu

Anonim spunea...

toate lucrurile se vor sfârşi în apropierea morţii. întreabă-te mai bine ce vei face atunci.

Dragos FRD spunea...

Buna!

Cautând intâmplari in legatura cu mersul pe carbuni incinsi am dat de un articol de-al tau mai vechi, de prin 2006. As vrea sa stiu daca ai mai repetat experienta de atunci si cum o interpretezi acum, dupa atâta timp.

Ai un blog sobru, cu subiecte foarte interesante. Bravo tie.

dragosfrd@gmail.com

Unknown spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

Anonim spunea...

Adevarat, atit de adevarat... incit mi s-a oprit rasuflarea. Incerc sa deslusesc soapta care m-ar indemna sa respir, dar nu reusesc. Trist...

Andreea spunea...

Ade, mai da si tu un semn....e departe America, e drept, insa nu e obligatoriu sa fim si noi departe...
Pup cu dor!

andreea