Echilibrul

Atenta ma misc pe sarma. Cu grija pasesc fara a-mi pierde echilibrul.

-Respira! se aude o soapta.

Ma opresc. Cum as putea sa respir cand incordarea imi lasa loc doar pentru o singura miscare?

-Respira!!! Glasul se repeta poruncitor de data aceasta.

Nemiscata incep sa trag aer in piept. Racoros la inceput revine grabit inapoi gadilandu-mi caldut narile. Repet miscarea de cateva ori si simt cum incordarea se evapora. Respir!!! Zambet timid razbate la suprafata.Raset puternic fulgera atmosfera. Frica fuge speriata. Amorteala dispare. Picioarele sunt usoare.

Pasesc cu incredere. Sarma se transforma in poteca. Respir...Poteca devine carare. Privesc in jur. Verdele se joaca bucuros printre razele soarelui. Galbenul , rosul si albastrul s-au prins in dans. Maroniul isi arunca umbra din loc in loc. Albul aminteste luminii sa straluceasca mai puternic. Culorile se lasa amestecate in miresmele naturii din jurul meu.
Maresc pasul.

-Unde te grabesti? se aude glasul din nou.Respira!!!
-Dar respir, raspund uimita de vocea mea.
-Te grabesti. Unde anume?
-Nicaieri. Vreau doar sa vad mai multe, sa cunosc cat de mult pot.
-Crezi ca viteza te ajuta?
-Nu stiu. Acum totul este altfel. Echilibrul este natural si am libertatea de a face tot ce-mi doresc.
-Crezi ca graba te ajuta sa faci mai multe?
-Da, sa acopar mai multe intr-un timp mai scurt.
-Si daca pierzi anumite lucruri doar din dorinta de a cuprinde cat mai multe?


Cararea continua tacuta in fata mea. Raspunsul inca il caut.

Ce-am pierdut pana acum? Cate poti afla intr-o singura calatorie? Cat iti permit simturile sa cunosti? Alte intrebari se strang in jurul meu. Le dau la o parte cu un gest hotarat.

Voi lasa inima sa-mi sopteasca ce am de aflat in aceasta calatorie.