Noapte alba

Aseara cineva mi-a gonit somnul. Capul parea prins in menghina gandurilor si nu reuseam sa inchid ochii. Ganduri, suparari, vise, sperante erau toate stranse la sfat. Discutau, se certau, se incurajau si nimic nu le putea opri din verva cu care traiau in mintea mea.
LINISTE!!! Putina tacere, va rog!
O clipa de tacere profunda urmata de glasurile odihnite ale gandurilor mele. Nu-mi dadeau pace asa ca le-am facut pe plac. Le-am lasat sa se joace pe foia alba transcrise de pixul meu negru. Le-am urmarit dansul frenetic si zborul lor de la mine catre ceilalti.
Despre ce am scris? Iubire, moarte, timp, batranete, viata. Pagini intregi scrise marunt, in graba, cu schimbari bruste de atitudine in functie de emotiile traite. Nu m-au lasat sa ma odihnesc pana nu le-am asternut pe toate. Si parca cu cat scriam mai mult cu atat pareau ca sunt mai multe. Am simt oboseala in pleopele grele si spatele meu dadea semne de sfarseala.
Ceasul arata 04:00. Citesc pentru prima oara; cuvintele imi joaca in fata ochilor; randurile fug grabite si intelesurile dispar in ceata. Renunt. Citesc maine. Noapte buna!