Marturisire
Zilele trecute spuneam unui prieten ca renunt la blog.
Renuntarea venea din dorinta de a imi linisti mintea. Toate cuvintele scrise aici sunt parte a trecutului. Simteam cumva ca exista aici un atasament puternic care continua sa-mi modifice starea de fiecare data cand reveneam. Atasament fata de ceea ce scrisesem, de reactiile pe care le trezisem, de sentimentele pe care le impartasisem. Am devenit constienta de el intr-o noapte cand mintea framanta in cautarea de noi subiecte. Am realizat atunci ca-mi hraneam ego-ul. Am vazut cum se adunau cuvintele, cum retraiam momente placute sau neplacute in speranta ca voi gasi ceva. A fost exact ca atunci cand raul si binele convietuiesc in acelasi loc si in acelasi moment. Cautam un vinovat pentru nelinistea mea. Il gasisem.
Decizia era luata. Hotarasem sa tac, sa ascund ca voi parasi definitiv blogul. Doream sa-l las sa moara. Singur, in tacere, in intrebari, in mirare, in uitare. Este prima oara cand aceasta decizie este luata intr-o stare de liniste si calm. Problema era cautarea continua si dorinta care nu-mi dadea pace.
Dupa cum bine vezi am revenit asupra deciziei initiale. Am realizat ca voi continua sa scriu. Rezistenta, lupta si tensiune sunt elementele care vor indeparta linistea. Gandurile mele vor zbura adeseori aici. Acesta este locul in care mintea mea se refugiaza. Am facut cateva modificari. Am adaugat aceasta marturisire si voi continua sa desenez realitatea asa cum o vad, in spatele aparentelor.
9 comentarii:
The less that you give, you're a taker...
Aşa spunea o piesă interpretată magistral de Dio. Legătura? Simplă. Nici tu nu poţi căpăta fără să oferi. Iar blogul oferă mai multe decât ar bănui oricine...
Mereu vrem sa ne razbunam pe ceva al nostru, si cel care nu striga e blogul. Si eu vroiam sa fac asa si ma apuca vrutul, din cand in cand. Dar scot mufa de la net si ies sa ma plimb pe strazi. Pup!
Bogdan: Blogul mi-a oferit deja mult mai mult decat am crezut si am recunoscut in repetate randuri acest lucru. Stii f bien la ce ma refer. :)
Alma: A fost mai mult o constientizare decat o razbunare. Am trecut la un alt nivel in interiorul meu, atata tot.
Evoluam intr-adevar. Dar...ceea ce scri poate fi altora de folos chiar daca tie nu ti se mai pare.
Daca iti alimentezi ego-ul? Daca ne privim cu sinceritate pe noi insine stim asta! Personal, simt de multe ori nevoia sa scriu, sa scriu ceea ce traiesc si sa impartasesc altora! Dar...sesizez deasemenea uneori o dorinta ascunsa de a-mi hrani ego-ul, de a face impresie! Iar alteori...scrie doar spiritul meu, trece de minte si de dorinta ei de a impresiona!
Nu cred ca conteaza, dar mie imi place ce scri si nu simt ca vrei sa-ti alimentezi ego-ul! Dar cine stie! Doar tu sti mai bine...Sinceritatea te ajuta sa vezi cat din tine vrea sa-ti alimentezi acest ego!
Andra: daca simti nevoia sa scrii, sa impartasesti altora experientele tale, scrie. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Multumesc ca esti alaturi de mine. :)
bine ca nu ai renuntat
am gasit blogul tau din intamplare...ma rog, stiu clar ca nimic nu e intamplator ...ca nu exista coincidente. sunt la inceput de drum, abia acum constientizez cum stau lucrurile de fapt...si ma bucur ca "te-am gasit".
am gasit blogul tau din intamplare...ma rog, stiu clar ca nimic nu e intamplator ...ca nu exista coincidente. sunt la inceput de drum, abia acum constientizez cum stau lucrurile de fapt...si ma bucur ca "te-am gasit".
la gandurile aruncate in valurile incertitudinii ....nu pot adauga.....decat ca ceea ce credem ca ne darama.....ne face mai puternici.....si intotdeauna suntem tentati de a renunta decat a lupta pentru anumite lucruri ce ne incalzesc atat sufletul cat si mintea .....
Trimiteți un comentariu