Asta-i viata!

M-am reintors dupa 5 zile de leneveala. Da, leneveala crunta. In afara de ziua de joi in care am fost la cumparaturi (in binecunoscutul hipermarket), restul zilelor am stat in casa, fie cu ochii in televizor, fie am cladit imperii si am exterminat dusmanii in Star Craft. Am revazut si vazut toate filmele dorite si nedorite. Singura carte pe care am pus mana in aceste zile a fost una pentru slabit. Nostima alegerea tinand cont ca a fost o perioada cu multa mancare. Mancarea preferata: cozonacul.
Duminica spre dupa amiaza am descoperit telefonul aruncat prin sufragerie si l-am pus la incarcat. L-am deschis si au inceput sa curga mesajele. Nu am trimis nici unul si nici nu am raspuns la ele. Nici la cele primite pe mail. Multumesc celor care s-au gandit la mine.
Izolare, liniste, odihna. Ce poate fi mai frumos decat sa faci ceea ce vrei, cand vrei, fara sa te bata nimeni la cap, fara rude, fara telefoane. O sa spuneti ca este o sarbatoare in familie. Da, asa este. Sotul meu a fost langa mine. A fost o sarbatoare in familie, restransa.

Oricum mi-am incarcat bateriile pentru o lunga perioada de timp si mi-am planificat si concediul pentru vara aceasta. O saptamana la munte, o saptamana de izolare si liniste. Inca nu m-am decis unde.

Am citit la Andrei o intrebare care m-a facut sa ma gandesc la ultimele trei zile. Daca viata mea ar arata ca ultimele trei zile as fi multumita pentru ca am facut ceea ce am dorit. Exista situatii in viata cand esti constrans sa faci si ceea ce nu vrei. Asta-i viata!