VIATA e ca o piatra de moara

Adevarat? Eu asa cred pentru orice ai face nu poti fugi de actiunea ei si rezultatele pot sa fie doua, fie te macina, fie te slefuieste. Exista atatia oameni care-mi pot demonstra ca viata i-a slefuit. Le-a adus in cale intamplari si provocari care par de netrecut. De undeva din ei au gasit puterea si resursele necesare de a depasi aceste obstacole. De unde? Cum au reusit?
Cred ca exista in fiecare dintre noi aceasta forta care ne ajuta in situatii dificile. Poate o motivatie puternica este cea la care ma refer, poate un imbold din exterior determina actiunile viitoare. Pentru fiecare este diferit. Rezultatul este ca viata macina sau slefuieste in continuare.
De ce spun toate acestea? Pentru ca vreau sa-ti povestesc despre un om deosebit din viata mea. O sa-ti para ciudat, dar vreau sa-ti povestesc despre soacra mea. Da, chiar asa. Soacra mea este pentru mine Mami. Asa ii spunem si eu si cumnata mea. O femeie la 65 de ani care a trecut prin multe si care inca mai are puterea de a zambi si de ii incuraja pe cei din jurul ei. Cand spun ca a trecut prin multe ma refer la razboi, divort, cutremur, propria boala (tumora - cred ca asa se spune), imbolnavirea baiatului, sustinerea si ingrijirea mamei la batranete (a decedat la 99 de ani). Bineinteles ca i s-au intamplat si evenimente placute, dar pe ansamblu cred ca triumfa cele negative. Toate aceste intamplari au facut-o echilibrata, inteleapta si a reusit sa-si pastreze bunatatea sufleteasca, atat de rar intalnita. Sunt mandra ca face parte din familia mea. Am invatat de la ea ca nu trebuie sa-ti pierzi speranta si zambetul, ca nu trebuie sa raspunzi cu rautate la rautate. Chiar daca oamenii te fac sa suferi poti trece peste aceasta durere folosind puterea bunatatii. Aceasta este metoda ei de a rezista in fata greutatilor.
Tu ai o metoda?

4 comentarii:

Dragosh spunea...

Sustin gandirea pozitiva, insa prea ne gandim ca trebuie sa trecem prin greseli ca sa invatam cate ceva, sa avem greutati ca sa devenim cu adevarat oameni. Eu zic ca putem sa fim echilibrati si invatand de la soacra, de la mama, de la vecinul de deasupra, de la prietenul apropiat, de la un blogger si de la cersetorul de pe strada... Putem sa fim buni si sa ne fie bine!

Alexandru Ilie spunea...

Nu as putea defini o metoda, dar cred ca are de-a face tot cu bunatatea, gandirea pozitiva si speranta; si cred ca toate sunt parte din credinta in Dumnezeu.

eXstatic spunea...

Eu aş zice că bunătatea, fără a fi o metodă în sine, este o cheie spre suportabil... Nu ştiu cât de bine m-am exprimat, dar optimismul în mod sigur ajută. :)

DARAEL spunea...

Viata ca o "piatra de moara" ? Nu sunt de acord. Viata este plina de Daruri si Comori, dar depinde de noi daca profitam de ele. Cat despre doamna din poveste, e interesant de vazut daca atitudinea ei este constienta, sau este doar un mijloc de aparare, o modalitate de supravietuire..... oricum ar fi, eu ii doresc sa gaseasca Fericirea si sa se bucure de ea.