Strigat!!!!!!!!

Ce s-ar intampla daca ti-as spune ca m-am indragostit de tine? Cum ai reactiona? Ce-ai face? Au existat momente in viata mea cand m-am indragostit de forma, de figura, de atitudine. De aceasta data m-am indragostit de suflet. Te port in sufletul meu si numai gandul de a pleca de langa tine imi frange inima. Imi vine sa plang de dor si neputinta. Sunt legata si te fac sa fugi de mine. Oare ceea ce vad si simt este adevarat? Oare totul nu-i doar inchipuirea unui suflet avid de iubire care cauta sa ofere si doreste sa daruiasca.
De ce plang acum in miez de noapte? De ce sufletul meu pleaca plutind pe razele lunii in cautarea ta. Un nou joc, o noua iubire. Viata mea este plina de oameni pe care-i iubesc si carora nu reusesc sa le ofer ceea ce port in sufletul meu. Mi-e teama de respingere, mi-e teama de priviri dispretuitoare, mi-e teama de judecata lor. Imi plang neputinta si sper ca intr-o zi voi reusi sa trec peste aceste obstacole. Imi doresc sa pot pleca, sa pot rupe aceste legaturi.
Incerc sa fiu lucida si sa cred ca tu nu simti nimic pentru mine. Incerc sa te vad ca pe un frate mai mare. Doar incerc. Reusesc sa ma indragostesc din ce in ce mai tare de tine. Reusesc sa vad dincolo de aparente. Reusesc sa te vad ca pe un barbat. Reusesc sa-mi amintesc convorbirile noastre telefonice. Reusesc sa-mi amintesc privirea ta curioasa indreptata pentru prima oara spre mine. Exista intre noi o legatura care apoi s-a rupt. Vina o purtam amandoi. Nu era momentul imi va spune un prieten. Atatea intrebari fara raspunsuri. Atatea ganduri fara ecou. Atatea sentimente reprimate. Atatea cuvinte nerostite. Atatea priviri ascunse. De ce?
De ce teama este puternica in sufletul nostru? De ce ma tem sa te iubesc? De ce te temi ca nu te voi iubi? Simt ca ma incurajezi la fiecare pas pe care-l fac. Te simt cum imi arati tacut calea si ma privesti cum pasesc tematoare. Simt cum iti doresti sa poti spune mai multe. Cuvintele se pierd la jumatatea drumului. Tu nu le rostesti, eu nu le aud. Tu le gandesti, eu le simt si nu-ti pot raspunde. Pana cand acest joc?
Acum imi privesc viata din departare si o aud cum curge ca un rau la vale. Din cand in cand zaresc figurile celor care au trecut pe langa mine. Amintiri sterse de vreme. Amintiri pe care s-au depus primele fire de praf. Prezentul trece pe langa mine cu o viteza pe care nu o pot controla. Viitorul? Undeva in departare se zaresc primele raze ale viitorului meu. Cine este langa mine in acest viitor? Nu stiu. Ma vad uneori singura, alteori intr-o mare masa de oameni. Ma simt atat de singura.

5 comentarii:

Anonim spunea...

De ce nu ii spui direct ce simti ?

Poate nu ai sa primesti raspunsul pe care il astepti, dar ai sa primesti in schimb Libertatea..... ca, mai apoi, sa faci ce vrei, Libera fiind....

Ciudat cum Libertatea poate fi uneori o povara.... zeci de ani si Sfaturile unui Mare Maestru precum Moise au fost necesare evreilor ca sa se invete cu statutul de oameni liberi dupa ce au scapat din robia Egiptului.....

Anonim spunea...

Ade, si eu te iubesc, serios :***

Anonim spunea...

te imbratisez tacut...

Anonim spunea...

Ai putea sa traiesti la maxim sau poti sa plangi in continuare. Depinde de cat de multe iluzii iti faci. Lacrimile iti fac sufletul mai bun!

Krome spunea...

Avea dreptate Cioran, omul in suferinta devine liric...