Reactie versus Raspuns

Sunt o persoana pasnica, vesela si responsabila de propriile actiuni. In ultima perioada aleg sa raspund la ceea ce mi se intampla zi de zi. Astazi reactionat intr-o situatie cu care m-am intalnit adeseori.
Am iesit la o plimbare si o prajitura cu prietena mea Ana si dupa cateva ore placute petrecute impreuna am hotarat sa ne despartim. La iesirea din cafenea ne-au intampinat un grup de tiganusi cu bine cunoscuta fraza: "Imi dai tanti si mie ceva!" I-am ignorat si am reusit sa trecem mai departe cand ne-a oprit unul ceva mai mare care folosea o alta fraza: "Imi iei p... in mana." A fost ceva in mine, in mintea mea care a reactionat fara sa se gandeasca la consecinte, la actiune, la cel din fata mea, la mine. Au fost doar cuvintele lui, atitudinea aroganta care au determinat in mine reactia. I-am dat un pumn. Eu, fiinta pasnica, linistita, calma, am ridicat mana ca sa lovesc. Socul initial l-a facut sa se clatine pe picioare pentru ca imediat sa se replieze si sa ma loveasca la randul lui. S-a speriat pentru ca am cazut in zapada (norocul meu) si prietena mea venea sa ma apere.
Am realizat in acele momente ca reactia mea a determinat reactia lui. Si mi-am amintit de vorba: "violenta naste violenta." Alta data raspunsul meu la ceea ce spunea si facea acel copil ar fi fost tacere, ignorare. Astazi am reactionat intr-un mod care nu-mi place si cu care nu sunt de acord. Apoi m-am intrebat cum ar proceda altcineva in locul meu. Cum ar fi corect sa se procedeze in astfel de cazuri? Tu cum ai fi facut? Ai raspunde sau ai reactiona?

10 comentarii:

DeMaio spunea...

Simplu. Îi înfund ţiganului mărul lui Adam în capătul celălalt al capului din prima lovitură. După aia, aştept să văd dacă mai are ceva să-mi dea să sug sau să-i ţin în mână şi, dacă mai are, acel ceva vor fi dinţii. Dinţii lui. Norocul scârbelor astea ordinare este că a trecut perioada în care purtam pistol, că-n cazul ăsta îi desenam o ikebana frumoasă în capul pu***.
Vezi, Adela, de ce spuneam că cea mai bună variantă pentru ăştia este napalmul? Acum aştept să vină toate ştoarfele de la asociaţiile ce apără naţia asta dubioasă, şi să mă acuze că sunt intolerant. PĂI, NU SUNT BĂ! ŞI NICI NU AM SĂ FIU VREODATĂ!
Sieg! Heil! Antonescu, te regret.

BĂNĂŢEANU spunea...

trist ce s-a intamplat. Eu nu as fi reactionat, poate as fi injurat ceva. Oricum, ii dau dreptate si lui demaio.

gabitzubitzu spunea...

Trist...
Azi am plecat ca metroul spre serviciu...(dupa poate mai bine de un an) nimik neobisnuit la prima vedere. Aglomeratia aferenta la Eroilor si atat.
Am plecat apoi cu un autobuz (137) spre alt sediu si am avut oroarea sa ascult gemetele si cershelile de "colindatori" ???? ups...parca au trecut sarbatorile...!!!!
E asa cum ai zis...oroare !
Lasa-i in lumea lor. Refularea ta n-are nimic in comun cu troaca...
Daca gushti din ea...te halesc...aia...cum le zice...?

Andreea spunea...

Urechile am invatat sa mi le inchid, insa ce nu suport..e sa fiu atinsa. Asta este unul dintre motivele pentru care m-am inscris la aikido. Ca sa pot sa ii rup mana aluia care ma atinge pe strada, in lift sau in autobuze...

BĂNĂŢEANU spunea...

@andreea-super girl :)

Cati spunea...

Sunt momente in viata cand ne razvratim....cu pumnul, cand plangem inabusit sau...urlam. Important este ca din experientele acestea...triste, e adevarat, sa intelegem ceva.Mai bine zis ...sa ne intelegem.

bsorin spunea...

E greu de gasit o reactie universal valabila, si normal ca si starea in care te prinde atunci cand iti zice/face ceva care te enerveaza determina reactia ta. Sigur, frumos ar fi sa-l faci sa inteleaga ca a gresit, dar revenind in realitate, personal, cred ca e bine sa folosesti pentru fiecare un limbaj pe care sa il inteleaga.

BĂNĂŢEANU spunea...

@adela- tu esti ok? Spuneai ca ai primit un pumn. Take care!

Me spunea...

Viatza e plina de surprize. Unele neplacute...

adelaida spunea...

Gabi, da, sunt ok. A fost o experienta.