Regrete
Am descoperit in mine ascunsa dorinta de a nu avea regrete. Fiecare decizie este analizata pentru evitarea oricarui regret. Inevitabil, uneori regretele apar, sub diferite forme. Regret ca am prea multa incredere sau prea putina; regret ca sunt prea sincera sau ascund anumite lucruri. Regret ca am reactii in loc de raspunsuri. Regret ca pierd clipe din viata mea gandindu-ma la parerea celorlalti despre mine sau la imperfectiunile pe care mi le gasesc singura. Regret ca ma supar atunci cand stiu ca problemele ivite sunt de fapt miracole. Regret chiar ca am ales un drum care in acel moment parea extraordinar.
Fug de regrete si in acelasi timp, stiu ca ele exista. De ce? Pentru ca ma judec, pentru ca ma critic, pentru ca exista in mine parti pe care nu le-am acceptat deloc sau complet. Am avut perioade in care le-am negat, in care le-am respins din gandurile mele. Au venit mai tarziu in momente in care zidurile cazusera. Atunci am simtit ca dorinta de a scap de ele nu este de ajutor si am luat hotararea de a trece prin ele, de a ma impaca cu situatia, cu ele, cu... mine.
Astfel astazi gasesc in experientele din viata mea bucuria de a fi libera, de a trai cu gandul la minunile din viata mea. Astazi ma bucur ca te-am cunoscut, ca am mers impreuna o bucata de drum. Astazi sunt recunoscatoare pentru ceea ce mi-ai oferit, pentru lectiile invatate de la tine. Astazi m-am iertat pe mine pentru ca am ales asa si sunt pe deplin responsabila de acest lucru.
Daca te simti vinovat intr-un fel gaseste in tine impacarea. Cine sunt eu sa-ti judec faptele?
Te iubesc!
3 comentarii:
Ai reacţii în loc de răspunsuri? Wow. Uite la cine era ceea ce căutam eu. Te-aş pune să pui ce ai în tu în fiecare dintre persoanele care au adăstat degeaba lângă mine, confundând declaraţia cu acţiunea, felaţia cu dragostea şi făcutul pieţii cu o viaţă în doi. Fuck...
Superb eseul tau! Imi place, esti pe muchie :) "If you don't live on the edge you take up too much space".( daca nu traiesti pe muchia simturilor ocupi prea mult loc)
Abia astept sa citesc si restul celor scrise de tine.
Un mic…bonus :)
Daca dorul ar fi colorat,
al meu
ar fi mereu altfel.
Curcubeul din vis
care te-ar cuprinde,
in absenta,
de mijloc.
As putea sa fac din dorul
de luni
miercuri si
vineri
o impletitura colorata
.. sa-ti legi parul
cand nu esti langa mine.
Poate voi face
saptamana asta
o parama colorata
care-mi va ancora
corabia sufletului
undeva aproape de tine.
Stiu iubito,
stiu ca portul care mi-l pui
la dispozitie e sarac in adincime,
dar nu e vina ta.
Tacut
voi astepta
fluxul unei nopti cu luna plina,
Si
...te voi parasi.
Tudor, frumoasa poezia, trista si frumoasa. Bine ai venit pe aici. :)
Bogdan, cand reactii in loc de raspunsuri, regret pentru ca reactiile mele sunt de fapt impulsuri pe care ulterior le regret. Restul este poveste...:)
Trimiteți un comentariu