A doua primavara
In ultima vreme constat cu uimire cat de norocoasa sunt. Si in acelasi timp sunt recunoscatoare pentru oamenii de langa mine, pentru oportunitatile ivite, pentru tot ceea ce am sau mi se ofera. Este minunat sa constati ca uneori ti se daruieste posibilitatea sa retraiesti aceeasi minune de doua ori.
Mi-am inceput noua viata sosind odata cu primavara. Traiesc o a doua primavara, putin diferita de prima prin prezenta intensa a naturii oriunde intorci privirea. Magnolia isi scutura florile si parfumul lor reinvie amintirile. Verdele canta sufletului meu aceeasi melodie. Natura intreaga isi desfasoara mantia de frumusete peste orasul de langa lacuri.
Am crezut ca mi-am luat ramas bun, dar exista ceva care imi arata continuare si nu finalul sau inceputul. Am crezut ca undeva s-a rupt si ca este un nod facut in graba de viata, dar am realizat ca de fapt ruptura am perceput-o doar eu.
Privesc cu uimire in jur si de oriunde ar veni soarele umbra mea te cauta pe asfalt. Un alt spatiu, o a doua primavara, un alt timp, aceleasi emotii. Amintirile se amesteca cu realitatea. Magnolia isi scutura petalele. Narcisele zambesc galben, iar zambilele sclipesc in soare. Vantul canta in bradul de alaturi. Doi ochi privesc speriati si pasii micuti se termina cu o coada stufoasa. Un falfait de aripi rosiatice atrage atentia pentru a continua cu un tril prelung de chemare. Natura...doar natura si emotiile mele.
Multumesc! ly
2 comentarii:
de ce cu uimire? Te-a tucat Dumnezeu pe frunte ! :-)
Meriti mai mult(e)!
Andreea, uimirea vine din descoperirea frumusetii acolo unde parea sa nu existe, vine din recunostinta pe care o simt si meritul apartine celor care daruiesc. :)
Trimiteți un comentariu