Niciodata nu e "prea tarziu"
Textul de mai jos l-am primit de la o prietena careia ii lipseste curajul sa impartaseasca ceea ce sufletul ii dicteaza sa astearna pe hartie. Se primesc doar feedback-urile pozitive si incurajarile.
"Intotdeauna mi-a fost teama de aceste doua cuvinte "prea tarziu". Au o insemnatate profunda. Nu mi-a placut sa le aud nici macar atunci cand imi spunea mama "este prea tarziu, este timpul sa dormi". Ori intri prea tarziu in viata cuiva, ori ajungi in gara prea tarziu cand trenul deja s-a pus in miscare, ori este prea tarziu pentru a mai face ceva sa indrepti lucrurile. In fata acestor doua cuvinte aproape in orice situatie, interventia noastra devine zadarnica. Cand este prea tarziu, nu mai putem face nimic, decat sa inchidem ochii, sa inspiram adanc si sa trecem mai departe. Dar ce ne facem cand nu putem trece mai departe asa usor? Trebuie doar sa fim siguri pe noi, pe instinctele noastre, sa avem incredere in noi, sa fim siguri ca decizia pe care o luam ne poate face sa depasim momentul "prea tarziu". Nu ai cum sa nu fii marcat cand auzi…a fost prea tarziu, nu s-a mai putut face nimic…Ideea ar fii ca….niciodata sa nu fie prea tarziu.."
Am uitat sa-ti spun ca nu i-am cerut aprobarea. Astept parerea ta.
3 comentarii:
Adela, iti multumesc pentru incurajari, nu ma asteptam sa postezi "scrierea" mea. Multumesc!!!
candva, cand cineva voia sa ma convinga despre importanta deciziilor rapide, mi-a creat o imagine de genul: ,,a trecut si trenul, a cazut si gara si a crescut si zmeura pe acolo"
imaginea mi-a placut prin sugestia de calm si pace pe care o genereaza; poate fi prea tarziu pentru un trecut, dar momentul potrivit pentru un nou inceput... sau chiar pentru un trecut diferit.
nu poti reface trecutul, dar il poti rescrie, il poti valoriza si pentru tine si pentru cel care ti-a spus ,,prea tarziu". uneori, gustul de zmeura merita maoi mult decat un bilet de tren :)
Trimiteți un comentariu