Minciuni
De cate ori le-ai auzit la altii? De cate ori le-ai auzit in mintea ta? De cate ori cuvintele pe care ti le rosteai clar in minte erau minciuni?
Este mai usor sa folosesti minciuna pentru a face fata realitatii prea covarsitoare. Te simti mai bine cand auzi ceea ce doresti sa auzi, desi stii ca sunt minciuni. Raspunsurile la intrebarile nerostite sunt minciuni. Raspunsurile la situatiile stanjenitoare sunt minciuni.
Ai dori sa stai drept si sa privesti in ochi realitatea. Alegi sa te ascunzi in spatele acestor minciuni pentru ca este mai usor sa mergi mai departe. Este mai usor sa accepti aceste minciuni decat sa suporti durerea adevarului. Mintea naste atatea minciuni, atatea cuvinte de care ai nevoie. Sunt scutul tau, sunt realitatea ta, sunt calea ta de adaptare.
Singura care are intr-adevar nevoie de minciuni este mintea, ego-ul. Minciunile sunt instrumentele cu care organizeaza realitatea protejandu-se de o cadere prea brusca. Minciunile sunt armele care o ajuta sa stapaneasca, sa domine, sa conduca. Ele iti spun ce este bine si ce este rau. Ele iti confirma sau infirma ceea ce ai simtit initial. Ele iti spun ca esti bine cand totul se darama in jurul tau. Ele iti spun ca poti trece peste asta chiar cand ai dori sa fii invizibil. Ele iti spun ca nu ti-e dor cand nu reusesti sa localizezi durerea.
Si, cladesti. Caldesti in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare clipa, cladesti ziduri de aparare. Te fortifici si cand vezi ceea ce ai construit ti se face rusine de tine, de gandurile tale. Maschezi totul cu alte minciuni: "Totul a fost o iluzie, doar niste ganduri trecatoare. Tu nu poti sa gandesti asa." Astfel vopsesti zidurile in culori vii si mergi mai departe.
Mintea gasesti scuze, neaga, alege ceea ce crede ca-i mai bine, limiteaza si aseaza totul in tipare. Asemeni unor carti in biblioteca aceste instrumente stau cuminti si asteapta sa fie descoperite. Stii ca exista, stii ce cuprind, stii cum sa le folosesti si cand. Orice nou aranjament transforma perspectiva. Stii ca sunt minciuni, stii ca-ti folosesc doar pentru o anumita perioada, stii cand totul se intoarce impotriva ta si continui sa le utilizezi devenind maestru in aceasta arta a negarii.
Pana cand crezi ca vei rezista astfel? Ce vei face cand zidurile tale se vor prabusi? Cum vei face fata situatiei? Stiu doar ca cel din spatele zidurilor este mai singur si mai speriat decat a fost inainte de a le inalta.
Cum iti dai seama cat de mari sunt zidurile tale? Simplu. Cat de puternic te aperi cand cineva te ataca? Cum gestionezi o situatie care nu-ti place sau o nereusita? Cat din ceea ce simti ascunzi sau exprimi? Cum faci fata noului?
Toti avem ziduri. Toti avem minciunile noastre. Toti avem instrumentele cu care reusim sa trecem peste diferite situatii. Cel mai important este sa cunosti aceste ziduri, sa realizezi cat de inalte sunt si cum sa le folosesti cand ai nevoie de ele.
8 comentarii:
Foarte adevarat.Totul este ca acest zid de minciuni sa nu faca rau nici tie, nici celor dragi. Sa fie minciuni "nevinovate".
Sunt minciunile pe care ti le spui singur, nu acelea pe care le arunci celorlalti. Sunt minciunile care te ajuta sa te adaptezi unor situatii noi cand stresul este prea mare.
In spatele minciunii este intotdeauna adevarul. Depinde de fiecare dintre noi, de cat de orbi, sau cat de legati la ochi vrem sa fim. Minciuna e cea mai usoara cale de a arata slabiciunile, neputinta, nepotrivirea. Traim superficial, intr-o epoca a aparentelor.
De ce e absolut necesar sa ne mintim pe noi insine?
Suntem atat de lasi incat sa recunoastem situatia reala in care ne aflam la un moment dat?
Iar,despre minciunile aruncate altora,pot sa spun ca si eu le am rostit.Dar,niciodata cu placere.Eu sunt taximetrist si de ex. daca ti-ai zgariat masina,si ai nevoie de un act de la politie pt a o repara,este mai bine din pct de vedere financiar sa minti si sa spui ca ai gasit-o zgariata.Tocmai la politie este singurul loc unde am fost obligat sa mint constient,deci tocmai la institutia care se doreste in slujba dreptatii.
In general,insa,de oricateori vroiam sa mint,si n am mintit,am constatat in final,ca si daca as fi mintit rezultatul ar fi fost exact acelasi.Doar ca m-as fi ales cu rusinea de a fi cedat in fata posibilitatii de a minti.
Nu am ce defini de aici. Poate că am ce învăţa, dar asta este partea a doua a problemei. Nu sunt sigur că mai pot asimila ceva în viaţa asta...
Trimiteți un comentariu