Exteriorul


Ai facut vreodata un experiment in care tu esti cobai si observator? Zilele trecute am realizat un astfel de experiment cand am ales felul in care m-am imbracat de dimineata. Cand iesim pe strada marea majoritate ne dorim sa fim admirati si apreciati pentru felul in care ne imbracam si aratam. Ne alegem hainele asortate, frumoase, cele care ne vin bine si care sa apartina unui gen (sport, business, casual).
Curiozitatea mea de a observa natura umana ma indeamna la diverse experiente. Si cine este cel care poate observa cel mai bine ce se intampla in jurul meu decat mine? Asa ca am ales ieri de dimineata sa verific aparentele care stau in spatele mastilor pe care le afisam pe strada. Ca sa intelegi reactia oamenilor voi descrie felul in care eram imbracata. Bluza sport de culoare bleu venea in completarea unei perechi de pantaloni cu dunga, la care se adauga o pereche de adidasi albi. Pantaloni aveau culoarea visinie si pe sub ea se zareau ciorapii negri. Eram haioasa, ciudata? Dupa parerea mea, da eram. Lumea care trecea prin fata mea imi dadea dreptate. Le priveam figurile uimite, mirate, uneori dispretuitoare. Ii priveam direct in ochii si lasau privirea in pamant. Daca tot gandesti ceea ce se vede pe fata ta de ce nu ai curajul sa infrunti privirea celui pe care-l dispretuiesti si-l desconsideri?
Fara sa fac nimic am dat peste o domnisoara foarte plina de ea pentru simplu fapt ca arata bine, atat ea cat si hainele pe care le purta. M-a calcat din greseala pe picior in masina si cand si-a cerut scuze nici nu a intors capul spre mine. Avea aceea atitudine de ”de ce ai stat in calea mea, tu esti de vina!”. Am ramas calma observand-o. Era machiata puternic si nu cred ca avea mai mult de 20 de ani, fata fiindu-i acoperita de o ochelari de soare. Pentru o perioada scurta i-a dat jos si am vazut pe obraz sub ochi o pata mare de creion. Prima reactie a fost sa o las in pace si sa-mi vad de treaba mea. Apoi m-am gandit sa-i atrag atentia. Asta am si facut. Ai vazut vreodata un balon care se dezumfla si zboara prin toata camera in timp ce aerul iese din el? Imagineaza-ti totul la viteza mult mai mare. Cam asa a reactionat ea. Crezi ca mi-a multumit? Nu doream multumiri si nici nu am auzit asa ceva. S-a sters usor cu mana si privindu-ma sfidator si-a infipt ochelarii pe nas. Mi-a intors spatele si a coborat la urmatoarea statie. Am privit-o zambind si am ras usor in sinea mea.
Povestea de mai sus nu face parte din experimentul la care ma gandisem. Doream sa vad reactia oamenilor la ceva diferit de normele general acceptate. In acele clipe am trait ceea ce cred ca traiesc actorii de la circ cu singura diferenta ca ei aleg sa fie in lumina reflectoarelor. Lumea rade si se distreaza cand ii vede. Daca as fi intors capul sigur vedeam zambete. Am intalnit in drumul meu un grup de adolescenti care au ras de felul in care aratam. Atunci mi-am amintit de toata bataia de joc pe care o faceam si noi cand intalneam persoane care nu corespundeau criteriilor noastre.
Astfel pentru a cata oara am realizat cat de mult pret pun oamenii pe imaginea lor exterioara.

4 comentarii:

BĂNĂŢEANU spunea...

Sau haina il face pe om. Fiecare la randul nostru ne-am uitat mai ciudat la ceilalti imbracati altfel. Sau chiar noi am fost subiectul privirilor altora.

Anonim spunea...

Fi sigură că mai curând decât crezi o să uiţi de experimentul ăsta ...

adelaida spunea...

Gabi, bineinteles ca fiecare privim pe ceilalti si interpretam felul in care ne costumam. :)
Alexandru, acest experiment este unul dintr-un lung sir care au fost si vor exista in viata mea. Se poate sa uit de el, dar la fel de bine sa-mi amintesc lectia pe care mi-a oferit-o.

macsuta spunea...

astept si alte experimente comentate! cel de aici este clasic!