Locul de joaca


Cuvintele sunt locul nostru de joaca. Jonglam cu ele, le aruncam unul de la altul, facem scamatorii cu ele. Asteptam raspunsuri sub aceeasi forma si realizam mult mai tarziu ca ele au forma si continut diferit. Continuam joaca in speranta ca intr-o zi vom reusi sa descoperim secretul acestui joc si-l vom practica cu succes. Cautam castigatori si invinsi, credem ca succesul ne apropie de ceea ce dorim, dorim sa fim castigatori ai acestui joc de cuvinte.

Realizam ca le-am aruncat la intamplare, chiar si atunci cand tinta parea precisa, si am lovit fara sa vrem locuri ascunse, misterioase, ranite. Folosim cuvintele ca pe niste drepturi clar stabilite, ca pe niste proprietati, ca pe niste posesii proprii. Lipseste cu desavarsire responsabilitatea aruncarii lor, a jocului, a raspunsurilor. Stiu ca unii imi vor spune ca nu am cum sa fiu raspunzatoare pentru ceea ce simte celalalt. Asa este, ai dreptate. Responsabilitatea apare in momentul in care folosesti aceste instrumente, mai ales verbal. Uneori tacerea este atat de salvatoare. Depinde de noi sa alegem momentul oportun.

In spatele cuvintelor stau ascunse sentimentele pe care le limitam prin exprimarea verbala si scrisa. Le folosim pentru a ne intelege mai bine, spunem noi. Oare? Cate certuri s-au iscat din cauza cuvintelor aruncate aiurea? Cate sentimente nu s-au exprimat pe deplin pentru ca nu au putut fi transformate in cuvinte? Exista oare si o alta modalitate de a trece dincolo de cuvinte, de a parasi acest loc de joaca?

5 comentarii:

BANATEANU spunea...

Exact. Trebuie sa sti sa transmiti un mesaj, astfel incat el sa fie inteles de celalalt. Se intampla atat de des chiar pe invers decat am fi vrut, doar pentru ca nu am stiut sa cerem, sau sa ne exprimam. Si bineinteles, ca putem sa gandim una si sa zicem alta. E atat de adevarat.

DeMaio spunea...

Am trecut. Am citit. Am vrut să nu spun nimic. Şi ştii de ce, Adela? Pentru că în zilele acestea este poate pentru prima oară când cuvintele mele au greutate, când sunt crezute şi, mai mult, percepute şi asimilate cu mine.
Şi este trist. Pentru că a trecut mult. Şi pentru că am pierdut mult.
Blestem rasa umană. E atât de idioată încât nici cu darul vorbirii nu mai ştie ce să facă.
O seară bună. Morituri Te Salutant, suflete.

Andreea spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Darael spunea...

Exista mai multe modalitati de a trece dincolo de cuvinte, dar oamenii nu sunt interesati de ele.

Evident, aceasta este o parere proprie si personala.

dragos spunea...

cea mai buna metoda de folosire a cuvintelor este de multe ori sa nu le folosesti...te joci in tacere...