Prietenilor mei

Am mai discutat despre aceasta tema, dar ultimele evenimente ma determina sa revin. Subiectul: PRIETENII.

Dedic acestor randuri tuturor prietenilor mei, tuturor celor care ma suna deseori sa intrebe ce fac, celor care nu se supara ca-i sun cand simt nevoia. Dragii mei, ocupati in gradina sufletului meu un loc aparte in care pasesc atunci cand sunt trista si imi este dor de voi. Gandul la voi naste un zambet in mine si imi aminteste momentele petrecute impreuna. Am atatea amintiri datorita voua. Exista in inima mea atatea sentimente legate de fiecare dintre voi. Sunt constienta de valoarea pe care o dati vietii mele si de importanta pe care o aveti fiecare dintre voi in viata mea. Am invatat atatea lucruri de la voi si exista multe altele pe care le astept cu interes.

Multumesc ca m-ati primit in viata voastra, aproape de voi. Multumesc, ca acceptati felul meu de a fi si de a gandi. Multumesc, ca-mi vreti binele si ca-mi oferiti ocazia sa va fiu aproape cand aveti nevoie.

Va iubesc pe toti!

3 comentarii:

Anonim spunea...

Shefa, eu cred ca si noi te iubim. Cel putin eu. Dar nu ne mai pune asa o responsabilitate pe umeri, fata draga: "locul unde pasesti cand esti trista sau cand ti-e dor de noi"...adica daca nu suntem o zi-doua, acolo, in zona aia, nu ne mai iubesti? ce mama dracului? asa ne-am inteles?
"dracu"

DanC spunea...

Daca am primit acest link de la tine, inseamna ca un procent mic primesc si eu din ce ghem pufos ai dat tu acolo. Si asta nu poate sa insemne decat ca am contribuit si eu (intr-un procent mic) la valoarea pe care o dai vietii tale. Si asta nu e putin lucru.
Multam fain! The same to you!

adelaida spunea...

Corbule, responsabilitatea imi apartine in intregime, pentru ca existati mereu acolo unde ma duc eu si eu aleg locul si momentul in care sa vin in vizita.
Dan,nu m-am gandit niciodata la contributia ta ca la un procent, ci ca la un intreg adaugat intregului.