FRICA

Ma gandeam zilele trecute la frica. Ce fel de frici exista in viata mea si cum ma influenteaza ele. Toate sunt supuse uneia singure, care ne stapaneste actiunile si viata, frica de moarte. Nu cred ca frica de moarte reprezinta neaparat frica de momentul in sine, ci frica ca nu am facut tot ce ne doream. De aici si intrebarea: ce ai face daca ai afla ca este ultima zi din viata ta? Sentimentul de panica care se naste in sufletul tau te face sa realizezi ca tot ce ai facut, spus, gandit moare odata cu tine. Atunci vrei sa faci ceva care sa depaseasca granita timpului si de care oamenii sa-si aduca aminte de tine. De ce? Pentru asa consideri ca pacalesti moartea si devii nemuritor. Rezultatul consta in nemurirea numelui tau, nu a ta. Oare numele tau te defineste ca fiinta in fata viitorului? Oare faptul ca stim ce a realizat un mare conducator ne ajuta sa-l cunoastem pe el ca om? Oamenii se nasc si mor. Povestile despre ei se spun si se uita.
Toate marturiile despre lumea de dincolo ne vorbesc despre o lumina puternica. Si copilul cand se naste vine intr-o lume mai luminoasa decat uterul mamei. Paraseste o lume si intra in alta. Daca aceasta viata este doar o trece spre alta lume cum ai trai? Daca moartea reprezinta doar o usa prin care pasim intr-o alta lume ti-ar mai fi frica de ea?

2 comentarii:

Alexandru spunea...

As trai...traiesc facand lucruri care-mi plac, iubind oameni care-mi plac, fara sa ma gandesc la momentul mortii, pentru ca asta mi-ar incetosa visele, trairile. Cand va fi...va fi.
Da, imi este in continuare frica, nu de moarte, ci de amintirea pastrata de ei despre mine.

Dragosh spunea...

E evident sa iti fie in continuare frica chiar daca urmeaza o noua lume... e o lume despre care nu cunosti nimic. Auzi ca poate fi mai buna, dar esti sigur ca poate fi asa? Teama de necunoscut e omniprezenta...