PERFECTIUNEA

Adeseori am intalnit oameni care isi doresc sa fie perfecti. A fost o perioada in viata mea cand si eu cautam perfectiunea. Definitia perfectiunii pentru mine era sa fac totul foarte bine pentru ca ceilalti sa fie multumiti. Mai tarziu am realizat ca asta nu se poate. Intotdeauna exista ceva sau cineva care iti darama castelul de nisip al perfectiunii.

Aceasta trasatura apare si in Analiza grafologica. Poate ai remarcat unele scrisuri foarte ordonate, aliniate si simetrice. Marimea literelor este aceeasi si urmaresc o linie dreapta imaginara pe foaie. Cu cat este mai mare simetria si linia mai dreapta cu atat persoana in cauza isi doreste mai puternic perfectiunea atat la ea cat si la altii.

Ai intalnit persoane care arata ca scosi din cutie? Totul este ordonat atat pe ei cat si pe langa ei. Sunt atenti la cele mai mici detalii si predau o lucrare doar cand sunt sigur ca este perfecta. Ii nemultumeste neglijenta celorlalti si au standarde ridicate de evaluare a lumii inconjuratoare. In general, sunt neincrezatori in ceilalti si prefera sa munceasca singuri la un proiect pentru ca totul sa iasa perfect. Daca ai un astfel de sef este dificil sa-l multumesti. Greseala este vazuta ca o slabiciune si nu exista in vocabularul lui. Ii auzi de multe ori spunand: "Oamenii gresesc! Este foarte greu lucrul cu oamenii pentru ca te dezamagesc." Am intrebat odata pe cineva care mi-a spus acest lucru daca el nu greseste niciodata si mi-a raspuns ca NU. Oare?

Daca ai un subaltern care este un perfectionist s-ar putea ca unele lucrari sa fie intarziate tocmai din dorinta de a fi totul perfect. Este nevoie sa-l incurajezi sa predea lucrarile la timp, sa remarci calitatea rezultatului si sa-l faci sa inteleaga ca greselile sunt minore si cateodata necesare pentru a invata si progresa.

Daca este bine sau rau? Nu vreau sa ma pronunt pentru ca fiecare situatie are specificul ei si depinde de context.

Daca exista perfectiunea sau nu? Tu ce crezi?