ZAMBETUL

De cand ma stiu m-a interesat psihologia, comunicarea si omul privit ca personalitate unica si distincta. Una dintre pasiunile mele este limbajul non verbal ceea ce m-a determinat sa citesc mult pe acest domeniu si sa studiez la ceilalti felul in care se exprima si atunci cand nu vor sa o faca. Intreg procesul de comunicare este pentru mine un drum cu doua benzi. Pe fiecare dintre ele circula instrumentele prin care comunicam, cuvintele, scrisul, gesturile, mimica si felul in care raspundem la ceea ce ni se transmite.
M-am intrebat adesea de ce omului ii este teama sa zambeasca. Ai citit bine, ii este teama. Spun asta pentru ca in ziua de astazi zambetul este foarte pretios si rar. Intalnesc rareori oameni pentru care este atat de natural sa ofere celorlalti atat de putin din ei. Cel mai adesea vad oameni incruntati carora chiar si zambetul tau le face rau. Incearca sa zambesti cuiva care nu te cunoaste. Reactia imediata este sa-si indrepte privirea in alta directie. Este uimit, mirat si temator. Daca-ti raspunde la fel deschide o cale de comunicare cu tine si ii este teama.
Eu am considerat zambetul o legatura intre oameni, o modalitate prin care se creeaza si se mentin prieteniile. Ma intreb cum ar arata lumea fara zambet?

2 comentarii:

Dragosh spunea...

Sa iei zambetul de pe fata oamenilor e ca si cum a-i lasa lumea fara soare. Copiii trebuie invatati sa zambeasca cat mai mult; maturii care nu o fac nici acum, greu mai aduc lumina in viata lor.

Alexandru Ilie spunea...

Trista.
E placut sa primesti zambete de la straini, le raspunzi si tu, iar dialogul e deja legat:
- Buna, ce zi frumoasa/imi plac ochii tai/sacoul tau/ nu ma cunosti, dar iti doresc o zi buna!
-Multumesc ( putin timid(a), placut surprins(a) de zambetul "interlocutorului"). O zi frumoasa si tie!
...mi s-a intamplat, efect pozitv garantat ;)