STRAIELE

"Intr-o dimineata, Frumusetea si Uratenia s-au intalnit pe tarmul marii. Si-au spus una alteia:"Hai sa ne scaldam in mare."
S-au dezbracat si au inotat in apele marii. Dupa putin timp, Uratenia a venit la mal, s-a imbracat cu hainele Frumusetii si a plecat.
Frumusetea a iesit din apa si nu si-a mai gasit straiele; ii era prea rusine sa ramana despuiata, asa ca s-a imbracat cu hainele Urateniei. Apoi Frumusetea a plecat.
Si pana in ziua de azi, barbatii si femeile o incurca pe una cu cealalta.
Cu toate acestea, sunt unii care vad fata Frumusetii si o recunosc in ciuda hainelor. Si mai sunt unii care cunosc fata Urateniei, iar straiele nu o ascund de ochii lor."

GIBRAN KAHLIL
Dedic aceasta povestioara tuturor celor care vad si recunosc.

3 comentarii:

Anonim spunea...

oricat as incerca sa vad si uratul , recunosc in toate si-un pic de frumos si acolo unde se incapataneaza sa apara, ii gasesc o scuza ;)[derbedeu]

Anonim spunea...

...si draga Adela, regleaza ceasul dupa al nostru :P

Anonim spunea...

Eu ma asteptam ca Frumusetea a plecat macar topless pe plaja...:(
Serios vorbind, cred ca exista multa frumusete (veritabila, daca pot spune asa) in noi.
Ni se intampla sa luam dintr-o povestioara de genul celei prezente o invatatura care sa ne ajute sa ne uitam in jurul nostru, sa-i "sponsorizam" pe altii.
E f. bine! Dar, cand te-ai uitat ultima data la tine, sa te stergi un pic de praf si sa te bucuri chiar de tine, de cata frumusete exista/poate exista ceea ce tu esti? NU este o dovada de egoism, incearca sa nu mai fii modest/a si sa te apreciezi la justa ta valoare!

PS: Ti-ar placea si tie sa "furi" hainele Frumusetii? Daca da, care ar fi motivele? Daca nu, nu te cred!:P