INTUITIA

Exista in mine o voce care-mi sopteste de multe ori ce este bine si ce este rau. O aud de multe ori cand o persoana ma minte, cand imi ascunde ceva sau poarta o masca falsa. Problema apare cand peste ea se suprapune vocea ratiunii care o contrazice. Actiunea este subordonata ratiunii. Regretele vin mai tarziu si intuitia spune: "Ti-am spus eu."
Cum poti sa alegi intre intuitie si ratiune?
Raspunsul pe care l-am primit a fost ca exercitiul si practica sunt cele mai importante. Un alt raspuns a fost ca citesc foarte bine limbajul nonverbal, nu neaparat ca este vorba de intuitie, pentru ca in scris nu-mi apare empatia (sensibilitatea la critica).
Nu am gasit inca explicatia, stiu doar ca vreau sa-mi dezvolta aceasta calitate si deocamdata lucrez cu intuitia mea sa o fac mai puternica. Daca vrei sa ma ajuti, incearca sa-mi inseli intuitia. Accepti provocarea mea?

4 comentarii:

Anonim spunea...

cunoscandu-te, eu nu accept provocarea :) nu de alta... nu-mi place sa pierd :)

Anonim spunea...

acea voce interioara, de care vorbeai tu, e de fapt constiinta, cu care ne nastem , aproape toti...
Cand nu se mai confunda cu realitatea, atunci inseamna ca a suferit o alterare, modelandu-se dupa propriul plac...n`ai sa crezi , dar asa au aparut clasa asupritoare,avocatii lor,legiuitorii , care i s-au supus,noi ramanand cu satisfactia ca..totusi, avand dreptate...asta e viata :P [derbedeu]

adelaida spunea...

Ionut, multumesc pentru incredere. Aseara dupa ce am scris despre intuitie am fost provocata (sper ca era provocare). Nesiguranta vine din ratiune si timpul imi va demonstra inca odata cine are dreptate, ratiunea sau intuitia.

Derbedeu, trebuie sa recunosc ca nu am inteles ce ai vrut sa spui. Poate imi explici si mie cine foloseste aceasta intuitie.

Anonim spunea...

intuitia, dupa parerea mea, e vizualizarea unui pas viitor, pornind pe cararea rationamentului...tu ai scris despre constiinta si eu la ea am facut referire...(ce-i drept , nu ma prea incadrez in definitiile filosofice clasice)[derbedeu]